În prezent, oamenii de ştiinţă cunosc mai multe lucruri ca oricând despre structura moleculară şi chimică a formelor de viaţă. Cu toate acestea, ei nu pot defini cu exactitate viaţa. Există o imensă prăpastie între materia nevie şi cea mai simplă celulă vie.

Oamenii de ştiinţă pot face doar speculaţii cu privire la condiţiile care existau pe pământ în trecut. Ei au puncte de vedere diferite despre locul în care a apărut viaţa: de exemplu, unii cred că a apărut în interiorul unui vulcan, alţii, sub fundul oceanelor. În opinia altora, elementele ce stau la baza vieţii s-au format în altă parte a universului şi au ajuns pe pământ înglobate în meteoriţi. Dar această teorie nu răspunde la întrebarea cum a apărut viaţa?

Oamenii de ştiinţă emit ipoteze legate de existenţa unor molecule din care s-ar fi dezvoltat materialul genetic aşa cum îl cunoaştem noi azi. Se presupune că acele molecule ar fi putut să apară spontan din materie moartă şi să se autoreplice. Cu toate acestea, nu s-au găsit dovezi ştiinţifice că astfel de molecule ar fi existat vreodată şi nici nu s-a putut crea în laborator o asemenea moleculă.

Formele de viaţă sunt unice în ce priveşte modul în care stochează şi procesează informaţia. Celulele transmit, interpretează şi îndeplinesc instrucţiunile conţinute în codul lor genetic. Unii oameni de ştiinţă aseamănă codul genetic cu sistemul de operare al unui calculator, iar structura chimică a celulei cu echipamentul propriu-zis. Însă evoluţia nu poate explica sursa informaţiei genetice.

Moleculele proteice sunt necesare pentru o bună funcţionare a celulei. O moleculă proteică obişnuită este alcătuită din sute de aminoacizi înlănţuiţi într-o anumită secvenţă. În plus, pentru a fi utilă, molecula proteică trebuie să se plieze într-o formă tridimensională precisă. Unii oameni de ştiinţă au ajuns la concluzia că probabilitatea ca o singură moleculă proteică să se formeze spontan este aproape nulă. „Dat fiind că funcţionarea celulei depinde de mii de proteine distincte, este ilogic să presupunem că ele s-au format singure, din întâmplare”, a scris fizicianul Paul Davies.

După decenii de cercetări efectuate practic în toate ramurile ştiinţei, singurul fapt demonstrat este că viaţa nu poate proveni decât din viaţă preexistentă. Şi atunci cum a putut apărea?

Biblia o carte antică explică:

Romani 1:19,Romani 1:10 SCC: „Pentru că ceea ce este cunoscut despre Zeul este arătat în ei, deoarece Zeul le-a arătat. Fiindcă cele nevăzute ale Lui, atât puterea Lui eternă, cât şi divinitatea Lui, se văd de la creaţia lumii, fiind înţelese prin cele făcute; pentru ca ei să fie de nedezvinovăţit.”

Unicul Zeu, Creatorul a dat viaţă prin suflarea Sa de viaţă (Iov 33:4; Psalmi 104:30; Faptele Apostolilor 17:25). Astfel atât substanţa creaţiei cât şi viaţa creaţiei provine din Tatăl ceresc, „Pentru că din El, şi prin El, şi pentru El sunt toate. Lui fie-I gloria în epoci! Amin.” – Romani 11:36 SCC, vezi şi Apocalipsa 11:11. Această afirmaţie a Bibliei coincide cu concluzia ştinţiifică că viaţa nu poate proveni decât din viaţă preexistentă.

Iubite cititor, în loc să te bazezi pe ipoteze şi presupuneri, pe improbabilităţi, mai bine te-ai baza pe raţionamentul că după cum toate lucrurile au un constructor, şi universul are unul. Acest lucru îl spune şi Biblia: „Pentru că orice casă este zidită de cineva; dar Cel zidind toate este Zeul” – Evrei 3:4 SCC.