Cum limba română a fost o limbă în continuă dezvoltare şi prefacere, era natural ca şi Biblia să fie tradusă din timp în timp, în limbajul comun, care progresează cu scurgerea vremii şi a generaţiilor.

Dar să prezentăm pe scurt în mod cronologic traducerile Bibliei de la început până în anul 2018:

 

  1. Cea mai veche carte scrisă găsită pe teritoriul României şi păstrată până în zilele noastre este „Evanghelistul” slavon al lui Nicodim.
  2. Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime - este nominalizat, aici, de către Nicolae Iorga, preotul Constantin, de loc din Roman, la 1438 - constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI. Regăsim, între ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole şi, evident, Psaltirea (Codicele Voroneţean, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneţeană).
  3. La jumătatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu Evangheliarul Slavo - Român (1551-1553), cel mai vechi text tipărit al Noului Testament în limba română, aflat astăzi la Sant Petersburg.
  4. Traducerea din greacă a lui Coresi, un diacon din Târgovişte, care avea o tipografie la Braşov. El a tradus şi a tipărit Evangheliile. Traducerea lui a fost numită Evangheliarul, şi aceasta a fost a doua carte tipărită în limba română. Este important de observat că el a folosit un manuscris husit, din cele folosite în Moldova şi Maramureşul brăzdate de ideile Reformei.
  5. Evangheliarul din vremea lui Neagoe Basarab, tipărit, după unii istorici, prin 1512, din care au rămas doar câteva exemplare. Se ştie că acest Evangheliar a servit ca model pentru Evangheliarul sârbesc. Dacă acest Evangheliar a fost tipărit cu adevărat în 1512, atunci acesta este primul, şi nu cel al lui Coresi.
  6. Faptele apostolilor, traduse tot de Coresi din greacă, au fost tipărite la Braşov, probabil în anul 1563. Ch. Creţu, care a descris lucrarea aceasta în 1885, a dat ca dată anul 1570, iar I. Bianu a plasat-o în anul 1563. Un exemplar din traducerea aceasta este în păstrare la Muzeul Naţional de Antichităţi din Bucureşti.
  7. Psaltirea, o traducerea tot a lui Coresi, tipărită în 1570 tot la Braşov. Un exemplar s-a păstrat la Biblioteca Academiei din Bucureşti.
  8. Psaltirea bigotă, slavona şi română. A fost făcuta tot de Coresi şi tipărită la Braşov în 1577. Din ea există doua exemplare, unul la Muzeul Naţional de Antichităţi, şi altul la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.
  9. Geneza şi Exodul. Tipărirea a fost făcută de Şerban, fiul lui Coresi, ajutat de studentul Marian şi tipărită la Orăştie prin 1582 (de aceea lucrarea este cunoscută sub denumirea de ”Palia de la Orăştie”). Traducerea a făcut parte probabil dintr-un plan al traducerii întregului Vechi Testament, fiind opera unor cărturari bănăţeni şi ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise Pestitel şi Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiară a lui Heltai Gáspár (Cluj, 1551), pe lângă Septuaginta, Vulgata şi un text ebraic incert.
  10. Noul Testament a fost tradus în întregime în limba română de călugărul Silvestru, iar după moartea lui a fost completat de alţii. Traducerea are o dedicaţie făcută domnitorului George Rakoczy, de arhiepiscopul Ştefan - primul conducător de etnie română a bisericii reformate (calvine) româneşti din Transilvania. A fost tipărit în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia). Se păstrează la Biblioteca Academiei Romane din Bucureşti.
  11. În secolul al XVII-lea, Alba Iulia devine un adevărat centru tipografic unde se imprimă cărţi de cult în slavonă mai întâi, iar ulterior în limba română. Aici va apare o Psaltire (1651), tradusă direct din ebraica, precedată însă de prima versiune româneasca integrală a Noului Testament (1648), considerată unanim de către specialişti drept “una dintre pietrele fundamentale pe care s-a clădit, în secolele următoare, limba româna literară”.
  12. Evangheliile, tipărite de Teodosie, mitropolitul Valahiei în 1682 la Bucureşti, cu o dedicaţie prinţului Ţării Româneşti, Ioan Şerban Cantacuzino.
  13. Faptele şi Epistolele, tipărite tot de Teodosie în 1683, la Bucureşti. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino.
  14. Sfânta Scriptură de la Bucureşti - 1688. Dedicaţia este tot pentru Şerban Cantacuzino. (Din ea au fost luate cele patru Evanghelii şi tipărite la Mănăstirea Snagov de lângă Bucureşti, în 1697. Tot din lucrarea aceasta au fost luaţi Psalmii şi tipăriţi separat la Buzău, sub titlul “Psaltirea” în 1701 şi 1703.) Aceasta este prima ediţie integrală în limba româna a textului Sfintei Scripturi. Lucrarea a fost tradusă de către stolnicul Constantin Cantacuzino, logofeţii Şerban şi Radu Greceanu, cu sprijinul lui Ghermanos de Nyssis (Rectorul Academiei greceşti din Constantinopol) şi al lui Sevastos Kymenites (directorul şcolii greceşti din Bucureşti).Vechiul Testament a fost lucrat de spătarul Nicolae Milescu.
  15. În anul 1760-1761, Biblia Catolică de la Blaj, traducere după Vulgata. Plus o primă concordanţă în limba română, intitualată: Stihuri din Sfânta Scriptură. Biblia găsită a fost tipărită în 5 volume, în 2005, iar concordanţa tipărită în 2009.
  16. Noul Testament tipărit de Antim Ivireanu, episcop, apoi mitropolit. A fost tipărit la Bucureşti în 1703. (Din acesta au mai fost tipărite ediţii la Bucureşti, în 1723, 1742, 1750, 1760, 1775; la Râmnic în 1784; la Iaşi, în 1762, 1794; la Blaj, în 1765, 1776. Tot din Noul Testament au fost tipărite Faptele şi Epistolele separat, la Bucureşti, în 1743, 1764, 1774, 1784; la Iaşi, în 1756, 1791; la Blaj, în 1767).
  17. Sfintele Scripturi, traducere nouă de Samuil Micu Klein la Blaj, în 1795(cunoscută şi ca „Biblia de la Blaj”). Au fost introduse titlurile pe acţiuni, o adresa către cititori, o introducere şi o erată. Ediţia aceasta are adăugate şi cărţile apocrife. (Din aceasta lucrare au mai apărut între 1795 şi 1817 următoarele ediţii: Evangheliile, tipărite la Budapesta în 1799 şi 1812; la Blaj, în 1816. Faptele şi Epistolele, la Blaj, în 1802. Psaltirea, la Bucureşti, în 1796; la Moviloau în 1796; la Sibiu, în 1799, 1801, 1804,1805, 1811; la Iaşi, în 1802; la Braşov, în 1807, 1810, 1812; la Budapesta, în 1808; la Blaj, în 1809).
  18. Noul Testament tipărit la St. Petersburg, în Rusia, în anul 1817, apoi întreaga Biblie, la 1819 - o reeditare a textelor lui Samuil Micu Klain. A fost tipărită în 500 de exemplare şi ştim că a costat 300 de lire sterline - ambele tipărite cu sprijinul ortodocşilor ruşi. Societatea Biblică Rusă s-a fondat la 1812 la Petersburg - patronând multe alte ediţii ale textelor sfinte în limba română.
  19. 1818 - „Noul Testament” iar la 1821 „Evanghelia”, la Mănăstirea Neamţului, ambele cu sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, care a înfiinţat aici o tipografie.
  20. În 1824 Veniamin Costache a tipărit la Iaşi o ediţie a acestui Nou Testament în trei volume.
  21. Evangheliile ce au apărut la Buzău în 1834, în 6000 de exemplare cu coperţile frumos ornamentate. Nu ni se indică traducătorul.
  22. Noul Testament tipărit la Smirna într-o tipografie a unei misiuni americane în 5000 de exemplare. Ni se indica doar faptul că a fost tipărit la dorinţa episcopilor din Valahia, în anul 1838, după un exemplar dat de către aceştia. A fost reluată în trei ediţii la Iaşi şi două la Bucureşti.
  23. Vechiul Testament tipărit tot la Smirna de un preot cu numele de Ioan, în 1839.
  24. Noul Testament tipărit tot la Smirna, în 1846, şi aceeaşi traducere a fost tipărită la Iaşi în 1847, în 1854 şi în 1857, iar la Bucureşti în 1859 şi 1863.
  25. Sfânta Scriptură de la Buzău (1854-1856), unde episcopul Filohei revizuieşte textul Bibliei lui Samuil Micu şi al Bibliei de la Bucureşti, în cinci volume.
  26. A fost tipărit şi Noul Testament al Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Tipărit cu voia şi blagoslovenia Prea Sfinţilor Episcopi ai Principatelor României, şi al lui Aleksandru Dimitrie Gika, în Bucureşti – 1857 a fost tipărită a cincia ediţie cu litere latine.
  27. Sfânta Scriptură tipărită la Sibiu (1856-1858), tipărită cu litere mari, avea 920 de pagini şi a apărut sub purtarea de grijă a lui Andrei Şaguna, unde se ţine seama de Septuaginta, de Noul Testament de la Bălgrad şi de Biblia de la Bucureşti, cuprinde 100 de ilustraţii şi pe deasupra, este difuzat la un preţ foarte accesibil.
  28. În 1854-1856 a fost tipărită Biblia de la Buzău.
  29. Noul Testament, ediţia a VI-a (după traducerea tipărita la Smirna, in 1838), tipărit la Bucuresti, in 1859, in 5000 de exemplare.
  30. În 1859 apar la Paris primele cinci cărţi biblice, în versiunea lui Ion Heliade Rădulescu, cu ilustraţii pioase, notiţe istorice, filozofice, politice, literare şi, fapt cu totul deosebit, imprimate cu litere latine.
  31. Geneza, tipărită la Bucureşti, în 1859, o noua traducere de Constantin Aristia. Tirajul a fost de o mie de exemplare. A folosit pentru prima dată caracterele latine, toate celelalte ediţii folosind literele chirilice.
  32. „Biblia Sacră şi Psalmii”. Aceasta a fost făcută după textul din ultima ediţie elenică, recorectată cu privire la unii termeni ebraici arhetipi şi tradusă de Constantin Aristia la Bucureşti în 1859, cu caractere latine.
  33. „Isaia”, într-o traducere speciala al lui C. Aristia, a apărut la Bucureşti, în 1860. Tirajul a fost foarte restrâns, doar pentru un anumit număr de etimologi.
  34. Noul Testament, ediţia a şaptea, după textul Noului Testament tipărit la Smirna. A fost o ediţie tipărită în 1863, la Bucureşti, cu litere româneşti, cu textul aranjat pe paragrafe.
  35. Psalmii, traduşi întocmai după textul original, lucrare tipărită în 1863 la Bucureşti. Traducerea a fost făcută de Keler, un evreu creştin, angajat de Societatea Biblică pentru Britania şi străinătate, şi de Stefanides, un grec românizat. Lucrarea avea 253 de pagini.
  36. Psaltirea, tipărită tot la Bucureşti şi tot în 1863. Ştim că formatul era de 18x11.5.
  37. Psaltirea. O traducere a lui Ierome din Iaşi, un profesor la Seminarul Teologic Ortodox, tipărită la Bucureşti, în 1866, în formatul de 15,5x11 cm. Avea pe paragrafe însemnări marginale.
  38. Noul Testament. A fost tipărit la Bucureşti, în 1867, de Societatea Biblică pentru Britania şi străinătate. Formatul era de 15,5x11 cm.
  39. Cartea Psalmilor. O traducere după textul original, a fost o noua ediţie revizuită de William Mayer din Iaşi. A fost tipărită la Iaşi în 1867, tot în formatul de 15,5x11 cm şi avea 157 de pagini.
  40. Cartea Psalmilor. O noua ediţie într-un format mai mic, 12x8 cm, a apărut în 1868, cu textul aranjat pe două coloane. Se pare că această ediţie este prima pe doua coloane.
  41. „Evanghelia Populară sau Sacra Scriptură a Noului Testament”, tradusă după originalul grecesc şi însoţită de “Argumente şi reflexiuni morale”, de Ghenadie, episcopul de Argeş. A fost tipărită în 1868 la Bucureşti. Formatul de 19,5x12,5 cm. În ediţia aceasta, după fiecare capitol se află notiţele.
  42. Sfânta Scriptura a Vechiului Testament. O traducere, începută de N. Bălăşescu, un profesor de la Bucureşti, care a reuşit să traducă după un text grecesc. De la Geneza la 2 Samuel traducerea a fost făcuta de Ierome, după textul ebraic. Plângerile lui Ieremia şi Ieremia au fost traduse de Ghenadie. Toate celelalte cărţi au fost traduse de F. Dubău şi C. Erbiceanu, după textele greceşti şi latineşti. Cărţile de la 1Samuel la Maleahi au fost revizuite de către W. Mayer. Toată ortografia s-a bazat pe principiile lui N. Bălăşescu. Lucrarea a fost tipărită în trei volume: primul, terminat în 1865, Geneza - Rut, în 417 pagini; volumul II, terminat în 1867, 1Samuel - Psalmii, în 534 pagini; volumul III, terminat în 1869, Proverbe - Maleahi în 434 pagini.
  43. Noul Testament, o ediţie revizuită de W. Mayer şi tipărită după normele noi din gramatică. A fost tipărit la Iaşi în 1871 şi avea un format mare, 21x14,5 cm. Lucrarea de tipărire a fost făcută de Societatea Biblică Britanică şi pentru Străinătate.
  44. Sfânta Scriptură, ediţie nouă, revăzută după textele originale, pregătită de W. Mayer, iar secţiunea Geneza - Rut a lucrat-o împreună cu Vasile Palade, un profesor de la Iaşi. Ediţia aceasta a fost fără cărţile apocrife, cu textul pe doua coloane.
  45. Sfânta Scriptură de la Budapesta (1873) apare sub auspiciile Societăţii Biblice Britanice, fiind prima ediţie înzestrată cu harţi.
  46. Sfânta Scriptură, tipărită la Iaşi de o echipă de teologi români, în 1874, fără cărţile apocrife, cu textul tot pe doua coloane, cu titluri ale textului, şi cu referinţe la subsolul paginii. Sfânta Scriptură, tipărită tot la Iaşi, şi în acelaşi an, 1874, dar fără referinţele de la subsolul paginii. Ediţia aceasta avea 916 pagini cu un format de 27x19 cm. Lucrarea a fost întreprinsă de Societatea Biblică Britanică, şi este prima ediţie care are titluri pe secţiuni.
  47. Psaltirea, tipărită la Viena în 1875 de Societatea Biblică Britanică.
  48. Noul Testament. A fost tipărit la Bucureşti în 1875, după textul celui tipărit la Viena în acelaşi an. (Alte ediţii au fost tipărite cu acelaşi text în 1897 şi în 1905). Părţi ale Noului Testament: Evanghelia lui Matei a apărut în 1903, Evanghelia lui Marcu în 1902, Evanghelia lui Ioan în 1904 şi 1906.
  49. Psaltirea. O retipărire a Psaltirii publicată în româneşte în 1577 de diaconul Coresi. Lucrarea a fost reprodusă şi avea şi un studio bibliografic şi un glosar comparativ făcut de Bogdan Petriceicu-Haşdeu. Editura a fost a Academiei Române.
  50. Tomul I. Această Psaltirea fost tipărită în 1881, la Bucureşti. Textul avea şi Psalmul 151, urmat de câteva poeme. (Titlurile şi Prefaţa au fost datate: Bucureşti 26 dec. 1880, urmând ortografia din cartea “Cuvinte din bătrâni”).
  51. Cartea Psalmilor. O ediţie tipărită la Bucureşti, în 1881, după textul ediţiei de la Viena. Avea 103 pagini, format 12,5x7,5 cm.
  52. Noul Testament. A fost tipărit cu aprobarea şi binecuvântarea Sfântului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, la Bucureşti, în 1887. În “Cuvânt înainte” se spune: “Întru mărirea lui Dumnezeu, celui în treime lăudat şi în zilele Maiestăţii Sale iubitorului de Cristos regelui României, Carol I, sub Arhipăstoria I.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit al Ungro - Vlahiei, primat al României şi Preşedintele S-lui, D.D. Calinic Miclescu”.
  53. Noul Testament. A fost tipărit în acelaşi an, 1887, dar într-un format diferit. Lucrarea de tipărire a fost făcută tot la Bucureşti.
  54. Psaltirea în versuri de Dosoftei, mitropolitul Moldovei 1671-1686), tipărită la Bucureşti, în 1887. Această psaltire a fost publicată după manuscrisul original şi după ediţia din 1673, sub îngrijirea profesorului I. Bianu, în editura Academiei Române. Toţi Psalmii erau verificaţi în versul metric.
  55. Psaltirea Scheiană. Tipărită la Bucureşti, în 1889, după manuscrisul din 1482, sub îngrijirea profesorului I. Bianu, bibliotecarul Academiei Romane. (Numele de Scheiană i s-a dat fiindcă a fost găsită în Biblioteca din Scheii Braşovului). Lucrarea aceasta a fost tipărită pe o pagină cu litere chirilice, iar pe pagina opusă cu litere româneşti. Toată lucrarea cuprinde 530 de pagini.
  56. Tetravanghelul Diaconului Corsei. Lucrarea a fost retipărită la Bucureşti, în 1889, după ediţia primă din 1560-1561, sub îngrijirea arhiereului Gherasim Timus Piteşteanul, cu o prefaţa de C. Erbiceanu. Lucrarea avea 232 de pagini. Textul nu era împărţit pe capitole şi versete.
  57. Cele Patru Evanghelii, Matei, Marcu, Luca, Ioan, pentru uzul şcolilor primare urbane şi rurale de ambele sexe. Pe coperta a doua se arata: “Ediţia conformă textului aprobat de Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române”. Lucrarea a fost tipărită la Bucureşti, în anul 1893, pe doua coloane.
  58. Sfânta Evanghelie tradusă din limba originală, greaca, de dr. N. Nizulescu. Tipărirea s-a făcut la Bucureşti, în 1895, de către Societatea Biblică Britanică. Lucrarea avea numai cele patru Evanghelii, şi avea 185 pagini, dispuse pe doua coloane.
  59. Au existat două ediţii tipărite tot de Societatea Biblica Britanica şi Străinătate ce conţineau Noul Testament şi Psalmii, în întregime revizuit de N. Nizulescu, care au apărut în anii: 1893, 1897, 1898, tipărite la Bucureşti în format de buzunar. Lucrarea lui a fost reeditată şi moartea acestuia în anul 1904, prin ediţiile din: 1908, 1909.
  60. Îar în anul 1906, 1911 şi în anul 1926, a apărut Biblia completă tot de N. Niţulescu, ediţii tipărite tot de Societatea Biblica Britanica şi Străinătate. În anul 1921, a apărut ediţia dar în care a fost înlocuit numele divin cu Domnul.
  61. Cartea Psalmilor. O nouă traducere după textul original. Nu cunoaştem numele traducătorului care a făcut-o după textul ebraic. Lucrarea avea 133 de pagini, pe doua coloane, şi a fost tipărită de Societatea Biblică Britanică. Formatul a fost de 17,5x12,5 cm.
  62. Sfânta Scriptură, cu titluri, textul pe doua coloane şi fără cărţile apocrife. A fost tipărită la Bucureşti, în 1908. După text erau câteva hărţi biblice. Lucrarea a fost făcută de Societatea Biblică Britanică. Traducerea a fost identică cu aceea de Iaşi. Formatul era de 21,5 x 14 cm.
  63. Sfânta Evanghelie scrisă de Sfântul Matei. Lucrarea avea 78 de pagini, pe doua coloane, cu titluri, şi împărţită pe capitole şi pe versete. (În anul 1910, au apărut ediţii uniforme din Marcu pe 78 de pagini, din Luca pe 85 pagini şi din Ioan pe 64 pagini.) Şi aceasta lucrare este opera Societăţii Biblice Britanice.
  64. 1913-Noul Testament – ediţie sinodală.
  65. Prima Biblie Sinodală (1914), bazată pe texte deja existente, prezintă variante destul de nefericite pentru cărţile poetice, mai ales.
  66. 1920 - Noul Testament, traducere nouă, făcută de tânărul Ieromonah Dumitru Cornilescu în perioada 1916-1920 la Stânceşti - Botoşani, la conacul prinţesei Ralu Callimachi, după izvoare greceşti şi cele mai bune traduceri moderne contemporane franceze, germane, engleze, etc.
  67. Sfânta Scriptură, într-o traducere noua, modernă, făcută de Dumitru Cornilescu, tipărită la Bucureşti, în 1921-1923, care avea ca bază traducerea franceză a lui Louis Segond (1910). După ce s-a constatat tot mai mult că Biblia de Iaşi din 1874 a rămas în urmă cu expresivitatea limbii române, prinţesa Calimachi l-a angajat pe Dumitru Cornilescu, un tânăr teolog ortodox ce abia a terminat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureşti, ca să facă o noua traducere în limbajul românesc la zi. Traducerea a fost terminată, şi în 1921 ea a văzut lumina tiparului, fiind suportată de Societatea Biblică Britanică. Textul din traducerea aceasta a fost tipărit în nenumărate ediţii, fie ca Biblie întreagă, fie în parţi, adică separate Noul Testament sau Psalmi etc.
  68. 1924 - apare la Neamţ prima ediţie a Evangheliilor, în traducerea nouă a lui Nicodim Munteanu, viitorul Mitropolit al Moldovei, protectorul lui Cornilescu ce s-a dezis ulterior de lucrarea lui Cornilescu.
  69. Biblia Cornilescu - 1925, ediţie cu trimiteri.
  70. 1925-1926 Noul Testament, traducere nouă, a stareţului Mănăstirii Neamţ, Nicodim Munteanu, retras din scaunul episcopal de Huşi (şi vicar al Mitropoliei Moldovei sub Pimen Georgescu) pentru a oferi Bisericii Ortodoxe Române Biblia sinodală de care avea atât de mare nevoie, pe fondul „dezertării protestante” a lui Dumitru Cornilesu, Teodor Popescu şi Iosif Trifa, fondatorul „Oastei Domnului” - preotul din Sibiu ce tipărea şi difuza în popor ”traducerea sectantă” a lui Cornilescu.
  71. 1927 - Noul Testament, traducere nouă, de Grigore Pişculescu - numele adevărat al scriitorului Gala Galaction, de mai târziu - preot hirotonit în 1922 la biserica Hanul Coţei (Kalinderu) şi intrat în 1926, alături de arhimandritul Iuliu Scriban, în corpul profesoral al Facultăţii de teologie din Bucureşti; cei doi au fost mari contestatori ai lui Teodor Popescu şi Dumitru Cornilescu.
  72. 1929, Psaltirea, traducere nouă, de Gala Galaction şi reputatul ebraist, prof. Vasile Radu.
  73. 1930, Noul Testament şi Psalmii, cu o prefaţă de Patriarhul Miron Cristea, traducerea Gala Galaction - Vasile Radu.
  74. 1931, apare o nouă traducere a lui Dumitru Cornilescu, după originalul grecesc şi ebraic, lucrată la Londra şi tipărită la Bucureşti, ca o replică la acuzele de parafrazare din prima lui traducere. Este o ediţie limitată, doar pentru specialişti, cea mai literală traducere românească pe care o cunoaştem (unii o numesc ultra - literală, pentru că nu ţine seama prea mult de formă). Ea a rămas la aceea unică ediţie din 1931, ne mai fiind retipărită!
  75. 1931 Noul Testament, al lui Nicodim Munteanu, apare ca o replică a luptei ascuţite pentru recunoaştere publică ce se dădea pe terenul scrierilor sfinte.
  76. A doua Biblie Sinodală (1936), a fost tipărită printr-un compromis între principalii traducători ai vremii (Nicodim Munteanu - 23 cărţi canonice şi una necanonică;16 cărţi canonice şi 8 necanonice ale Vechiului Testament, plus 27 cărţi canonice ale Noului Testament, de Vasile Radu şi Gala Galaction).
  77. Tot în 1936 apare Biblia de la Neamţ, o frumoasă ediţie ilustrată alcătuită de către mitropolitul Nicodim, în colaborare cu Prof. I. D. Ştefănescu.
  78. 1937, Noul Testament, traducere nouă a lui Ioan (Irineu) Mihălcescu, fostul profesor de teologie dogmatică a lui D. Cornilescu şi Prof. Teodor M. Popescu, şi el coleg de şcoală cu D. Cornilescu.
  79. „Biblia Carol al II lea - 1938” este traducerea Pr. Vasile Radu şi Gala Galaction, de această dată după ediţia critică a textului ebraic întocmit de Rudolf Kittel (1937) şi a Septuagintei (ediţia R. Rahlfs, 1935), la aniversarea a 250 de ani a Bibliei de la Bucureşti 1688. Ea a fost sponsorizată de principele Carol al II-lea, la 11 ani de la urcarea sa pe tron. Ediţia nu a primit recunoaşterea Sfântului Sinod, nemulţumindu-l pe Patriarhul Miron Cristea, ce a văzut în acest lucru o sfidare a autorităţii sale şi o trădate a pactului cu Mitropolitul Nicodim.
  80. 1941 Noul Testament, ediţie sinodală a proaspăt Patriarhului Nicodim Munteanu.
  81. 1942 Noul Testament, traducerea Ioan (Irineu) Mihălcescu.
  82. 1942 Noul Testament, traducere nouă a Episcopului Clujului Nicolae Colan care a folosit ca bază textul Bibliei lui Şaguna. Tipărirea s-a repetat şi în 1945.
  83. 1944 A treia Biblie sinodală. Ea include traducerea nouă a Noului Testament efectuată de către Nicodim, la care se adaugă contribuţia lui Vasile Radu şi Gala Galaction din precedenta ediţie sinodală.
  84. Noul Testament şi Psalmii, 1949, o traducere nouă făcută de echipa teologilor din str. Carol Davila nr. 48, din Bucureşti, Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), Teodor Popescu şi Emil Constantinescu.
  85. Noul Testament, 1949 - ultima tipărire a traducerii lui Nicodim.
  86. O a patra Biblie Sinodală (1968) va apare după al II-lea Război, reluând traducerea Vechiului Testament din 1936 şi pe cea a Noului Testament din 1951(traducerea Galaction), cu textul revizuit de către Pr.I. Gagiu, Prof. Teodor M. Popescu şi Prof. Dumitru Radu.
  87. În anul 1975, a apărut: Noul Testament, de dr. Emil Pascal, teolog catolic, tipărită la Paris, cu numeroase înnoiri de limbă şi concepţii şi termeni teologici corect redate. În 1992 la Paris a apărut traducerea Noului Testament a patra ediţie în 117.000 de exemplare, de la prima ediţie în 17.000 de exemplare.
  88. 1975 Biblia - a cincea ediţie sinodală, sub conducerea lui Iustinian, o revizuire a ediţiilor precedente.
  89. 1979 - Noul Testament şi Psalmii, revizuit, sub conducerea noului Patriarh Iustin Moisescu.
  90. 1981 - Noul Testament, traducerea Cornilescu, revizuit de W. I. la aniversarea a 60 de ani de la traducerea primei sale traduceri a Bibliei.
  91. 1982 – Biblia - ediţie sinodală, sub comanda lui Iustin Moisescu.
  92. 1984 - Noul Testament, o traducere după ediţia parafrazată „Living Bibles International” a teologului american K.Taylor. Iar a doua ediţie a apărut în 1990, această traducere este un Nou Testament parafrazat nu o traducere literală sau dinamică.
  93. 1988 - Biblia, o ediţie Cornilescu revizuită.
  94. 1989 - Biblia, ediţia sinodală a noului patriarh Teoctist, revizuită.
  95. În anul: 1989, apare Biblia, traducere revizuită a lui Cornilescu, cunoscută şi sub denumirea de Biblia GBV. Realizată de o echipă a Adunării creştine din str. Dr.Felix din Bucureşti. Astfel în 1989 Societatea Gute Botschaft Verlag (GBV) a revizuit traducerea lui D. Cornilescu într-o formă mai corectă din punct de vedere gramatical şi adaptată evoluţiei limbii române, cât şi mai aproapte de textul original. Această traducere se baza pe traducerea lui D. Cornilescu din 1921-1923, cât şi pe Noul Testament şi Psalmii tradus de G. Cornilescu, T.Popoescu, şi E. Constantinescu tipărită în 1949. Această traducere tipărită în Germania de GBV, a avut mai multe ediţii, coperată fie în carton sau în plastic, în anii: 1989, 1990, 1991. A existat mai multe ediţii ale Noului Testament, Noul sponzorizat şi de The Ghideons International, dar acelaşi text GBV însă fără note de subsol. În anul 2002, aceiaşi traducere: Biblia cu triunghi, apare dar tipărită în Franţa.
  96. 1993 - Noul Testament şi Psalmii, traducere nouă de Olimpiu S. Cosma, o traducere literală a Noului Testament tipărit de Cristlihe Literatur-Verbraitung cu coperţi tari negre.
  97. În 1996 la Arad a fost revizuit textul traducerii de la Iaşi 1874, şi tipărit atât ca Biblie completă cât şi ca Nou Testament şi Psalmii, de Fundaţia Copilul şi Lumea şi tipărit la tipografia: EASY PRINT.
  98. International Bible Society traduce în 1996 Noul Testament numit şi Noul Testament tradus în limba română contempărană (TLRC), tipărit în 1998 la Arad de EASY PRINT.
  99. În 1998 Bartolomeu Anania Arhiepiscopul Clujului în colaborare cu Editura Kalvin Janos a Bisericii Reformate din Ungaria, Budapesta din însărcinarea Societăţii Biblice din Ungaria şi a Societăţii Biblice Interconfesionale din România a tipărit Noul Testament bilingv român-maghiar.
  100. Tot în 1998 apare la Editura Agape Interlinearul grec-român, Evanghelia după Matei şi Epistola către romani, cu text grec deasupra celui român, plus textul român postat şi în coloană.
  101. În anul 1998, apare: Noul Testament şi Psalmii, traducerea Cornilescu 1931, revizuită, într-un format nou, cu multe note de subsol, editată de echipa din str. Dr. Felix din Bucureşti. Astfel Societatea Gute Botschaft Verlag (GBV) scoate Noul Testament şi Psalmii pe baza traducerii lui Cornilescu din 1931, dar într-o formă de exprimare actuală.
  102. În 2000 apare Noul Testament tipărit în Italia, de Watch Tower Bible and Tract Society of Pensylvania, sub numele de: „Scripturile greceşti creştine Traducerea lumii noi”.
  103. În anul 2001, apare Biblia Bucureşti 2001, după traducerea literală Cornilescu II, din 1931, actualizată, într-un format nou, cu multe note de subsol, un instrument deosebit de util cercetătorilor creştini de orice confesiune. Tipărită de GBV în Germania.
  104. În anul 2001 apare Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Î.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania.
  105. În anul 2002, apare: „Biblia sau Sfânta Scriptură”, traducere nouă coordonată de ”Trinitarian Bible Society”, din Anglia. Estre revizuită în anul 2017 și apare la Editura Făclia, în parteneriat cu Societatea Biblică Trinitariană. 
  106. În anul 2002 mai apare o traducere a Noului Testament, numită şi Traducerea în limba română modernă (TLRM) tipărită la Bucureşti de World Bible Translation Center Inc. A apărut şi o ediţie bilingvă română-engleză în 2006.
  107. Tot în 2002 apare Noul Testament catolic, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budau, publicat de Editura Sapienția, Iaşi 2002.
  108. În anul 2004 au fot tipărite primele patru volume la Editura Polirom, din Septuaginta, la această lucrare lucrează un comitet de traducere în frunte cu Andrei Pleşu. Această  lucrare însumând 6 volume, tot Vechiul Testament plus apocrifele din Septuaginta, din care actualmente, sunt tipărite patru volume ce conţin cărţile de la Geneza la Cantarea Cantarilor, conţinând şi apocrifele dar fără profeţii mari şi mici. Ea urmează cu stricteţe ediţia critică stabilită de A. Rahlfs şi este însoţită de trei tipuri de note: lingvistice, patristice şi comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile şi o parte din note sint preluate din ediţia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).
  109. În anul 2006 este tipărită tot în Italia Biblia completă, sub numele de: „Sfintele Scripturi Traducerea lumii noi”, având sigla: NW, de Watch Tower Bible and Tract Society of Pensylvania.
  110. În anul 2007, apare la Arad, Noul Testament Traducerea Fidelă, (sigla: NTTF) o traducere literală, tradusă după textul grecesc stabilit de teologii englezi Westcott şi Hort. Traducerea a fost făcută de Raţiu Viorel, ajutat de Işfa Alin. În anii următorii este revizuită succesiv, ajungându-se la mai multe ediţii.
  111. Tot în anul 2007 în august, a apărut Noua Traducere Românească a Bibliei, care conţine Biblia în mod complet, şi este tradusă la iniţiativa International Bible Society, de un comitet baptist.
  112. În anul 2009, a apărut Biblia Fidela, de la Cluj.
  113. În anul 2013, a apărut Noul Testament: Cuvântul Viu, la editura Agape.
  114. În anul 2013 apare Biblia Catolică, aceasta reprezintă prima ediţie romano-catolică a Bibliei în limba română tradusă după textele originale de pr. Alois Bulai şi pr. Eduard Patraşcu, fiind publicată de Editura Sapientia a Institutului Teologic Romano-Catolic din Iaşi (Departamentul de Cercetare Biblică) în iunie 2013. Îar în 2016 apare o ediție fără note de subsol.
  115. În anul 2013, echipa Calea Creştină, revizuieste NTTF-2007 şi apare: Scripturile Calea Creştină (prescurtat: SCC). Această lucrare s-a născut în urma călăuzirii şi îndemnului divin, de a reforma şi revizui: NTTF, o traducere bună, spre o face şi mai bună, şi mai pe înţelesul omului, şi de a prezenta o singură versiune, de a restabili originalul. Astfel, această versiune nu are: note de subsol, parnteze, etc., deoarece Cuvântul este unul, şi El nu are variante. În plus, textele apocrife nu au ce căuta nici măcar în paranteze, căci el reprezintă o adăugire şi nu Cuvântul Tatălui ceresc! Acestă traducere a fost revizuită în anii 2014, 2015.
  116. În anul 2016 s-a adăugat Psalmii la Scripturile Creștine (Noul Testament).
  117. În anul 2017 s-a adăugat Proverbele la "Scripturile Creștine și Psalmii".
  118. În anul 2017, apare Biblia literală, care se vrea o traducerea literală, însă nu este cu mult diferită de Cornilescu.
  119. În anul 2018 apare Scripturile Calea Creștină, ce aveau în componență: Scripturile Creștine (Noul Testament) Psalmii, Proverbele și s-a adăugat în anul 2018 și Ecleziastul. Această traducere poate fi citită Online AICI cât si download în format pdf AICI.