Isus Cristos, nu a fost bogat, nu a avut nici măcar o locuință, nu a avut o poziție în lumea aceasta, cu toate acestea, învățăturile lui au influențat viața a milioane de oameni. A existat Isus Cristos în realitate?

CE DEZVĂLUIE ISTORIA?

Cea mai detaliată consemnare a vieții lui Isus și a activității lui pământești este cea din relatările biblice cunoscute drept Evanghelii, numite după scriitorii lor: Matei, Marcu, Luca și Ioan. În plus, numele lui Isus apare în diverse surse necreștine din perioada timpurie.

În legătură cu persoana lui Isus din Nazaret, există evidenţe istorice că El a existat cu adevărat.

Să dăm câteva exemple:

Tacitus

(cca. 56-120 d.C.) Tacitus este considerat a fi unul dintre cei mai mari istorici romani antici. Lucrarea sa, Anale, relatează evenimente din Imperiul roman care au avut loc între anii 14 și 68 d.C. (Isus a murit în 33 d.C.). Tacitus menționează că împăratul Nero a fost considerat vinovat de un incendiu care a devastat Roma în 64 d.C. Însă el mai scrie că, „pentru a înăbuși zvonurile”, Nero i-a acuzat pe creștini. Apoi adaugă: „Christos, căpetenia de la care își luaseră numele [creștinii], fusese osândit pe vremea lui Tiberius de către procuratorul Pontius Pilatus” (Anale, traducere de Andrei Marin, cartea a XV-a, pag. 554).

Josephus Flavius

(cca. 37-100 d.C.) Acest preot și istoric evreu afirmă că Ananus (Ana), un mare preot evreu care a avut pentru mult timp influență politică, „a convocat sinedriul [înalta curte a evreilor] la judecată și l-a adus în fața lui pe [Iacob] fratele lui Isus, denumit Hristos, . . . împreună cu alți câțiva” (Antichități iudaice, vol. II, traducere de Ion Acsan, cartea XX, cap. IX, pag. 571). Deci el recunoaște existența lui Isus și a rudelor Lui.

Într-un manuscris păstrat la British Museum, care păstrează textul unei scrisori scrise după 73 d.C. de un sirian, fiului său, el face referire în această scrisoare la Isus Cel răstignit, când spune: „Ce avantaje au câştigat evreii prin execuţia înţeleptului rege? După aceasta împărăţia lor a fost nimicită”.

Lucian din Samosata, un satirist din Siria din al doilea secol d.C., scrie în limba greacă:

 „Creștinii, vedeți voi, adoră un bărbat până în ziua de azi — un distins personaj care a inițiat noile lor ritualuri, fiind crucificat … Vedeți voi, aceste creaturi rătăcite încep prin a crede total convinși că sunt mereu nemuritori, ceea ce explică disprețul lor pentru moarte și sacrificarea lor voluntară, lucruri des întâlnite printre ei, iar apoi sunt convinși de dătătorul lor de lege că sunt frați între ei, începând cu momentul convertirii, renegând zeii Greciei și adorându-l pe înțeleptul lor crucificat, trăind după legile sale.”

În ce priveşte primele referiri istorice necreştine la Isus, într-o enciclopedie se spune: „Aceste relatări independente una de alta dovedesc că, în timpurile antice, nici chiar cei ce se împotriveau creştinismului nu s-au îndoit vreodată de istoricitatea lui Isus, care a început să fie pusă la îndoială, din motive neîntemeiate, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe parcursul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea”. — The New Encyclopædia Britannica (1976), Macropædia, vol. X, p. 145.

În conluzie citez ceea ce a spus: F.F.Bruce, profesor la univeristatea din Manchester: „Istoricitatea lui Cristos este atât de axiomatică pentru un istoric nepărtinitor...Nu istoricii sunt aceia care propagă teoria unui Cristos legendar”. Iar Otto Betz concluzionează: „Nici un savant serios nu s-a aventurat să postuleze ne-istoricitatea lui Isus”.

Ce spun unii savanți:

Sir Isaac Newton, care este concluzia lui cu privire la acest subiect? „«Găsesc, spune el, dovezi mai sigure de autenticitate în Noul Testament decât în orice istorie profană [laică].» După cum se exprimă dr. Johnson, avem mai multe dovezi că Isus Cristos a murit pe Golgota, aşa cum arată Evangheliile, decât că Iulius Cezar a murit în Capitoliu. Avem, într-adevăr, mult mai multe. Întrebaţi-i pe cei ce se îndoiesc de adevărul istoric din Evanghelii ce motiv au să creadă că Cezar a murit în Capitoliu sau că în anul 800 Carol cel Mare a fost încoronat împărat al Apusului de Papa Leon al III-lea. . . . De unde ştim că un om precum Carol I a trăit cu adevărat, că a fost decapitat şi că în locul lui a guvernat Oliver Cromwell? . . . Lui Sir Isaac Newton i se atribuie meritul de a fi descoperit legea gravitaţiei . . . Credem toate afirmaţiile cu privire la aceşti oameni deoarece dispunem de mărturii istorice. . . . Dacă şi în faţa acestor dovezi cineva refuză în continuare să creadă, nu insistăm, considerând că se încăpăţânează prosteşte sau că este un ignorant incorigibil. Ce vom spune deci despre cei care, în pofida nenumăratelor dovezi prezentate aici cu privire la autenticitatea Sfintelor Scripturi, susţin că nu sunt convinşi? . . . Avem, cu siguranţă, motive să tragem concluzia că problema ţine mai mult de inimă decât de minte: ei nu vor să creadă în ceva ce le-ar răni orgoliul şi i-ar constrânge să adopte un alt mod de viaţă”.

Michael Grant, istoric și specialist în perioada clasică a civilizației antice, a afirmat: „Dacă analizăm Noul Testament după aceleași criterii după care analizăm celelalte lucrări antice cu conținut istoric, și ar trebui să o facem, nu putem nega existența lui Isus, după cum nu negăm existența multor personaje păgâne a căror istoricitate nu a fost niciodată pusă la îndoială”.

Rudolf Bultmann, profesor și exeget în Noul Testament, a făcut următoarea observație: „Îndoielile privitoare la existența lui Isus sunt nefondate și nu merită să fie combătute. Nicio persoană normală nu ar pune la îndoială faptul că Isus este inițiatorul mișcării istorice a cărei prime etape este reprezentată de cea mai veche comunitate [de creștini] din Palestina”.

Will Durant, istoric, scriitor și filozof, a scris: „Faptul ca doar câțiva oameni simpli [scriitorii Evangheliilor] să fi inventat pe parcursul unei singure generații o personalitate atât de puternică și de atrăgătoare, cu o etică atât de înaltă și cu o viziune atât de însuflețitoare asupra familiei umane ar constitui un miracol mult mai greu de crezut decât oricare dintre miracolele consemnate în Evanghelii”.

Albert Einstein, fizician evreu născut în Germania, a afirmat: „Deși sunt evreu, personalitatea sclipitoare a Nazarineanului m-a fascinat dintotdeauna”. Întrebat dacă îl considera pe Isus un personaj istoric, el a răspuns: „Indiscutabil! Nimeni nu poate citi Evangheliile fără să simtă efectiv prezența lui Isus. Personalitatea lui pulsează în fiecare cuvânt. Niciun mit nu poate fi plin de atâta viață”. „Nimeni nu poate citi Evangheliile fără să simtă efectiv prezența lui Isus.” (Albert Einstein).

Dar să vedem în continuare:

DOVEZI DIN BIBLIE

Evangheliile conțin o consemnare detaliată a vieții lui Isus și a activității sale pământești, inclusiv detalii concrete despre oameni, precum și despre locul și momentul unor evenimente, caracteristici ale relatărilor istorice autentice.

De aceea, doctorul Luca precizează că șia scris Evanghelia după ce a făcut cercetări amănunție:

Luca 1:1-4, SCC: „Deoarece mulţi s-au apucat să alcătuiască o relatare despre faptele împlinite printre noi, după cum ni le-au transmis cei făcuţi martori oculari şi servitori ai Cuvântului; mi s-a părut nimerit şi mie, preaalesule Teofil, să îţi scriu cu rânduială, urmărind amănunţit toate de la început; ca să cunoşti temeinicia despre cuvintele cu care ai fost învăţat”.

Iubite cititor, ce faci cu aceste mărturii? Le vei crede? Vei crede că Isus Fiul lui Dumnezeu a existat și Îl vei urma? – Matei 16:16,Matei 16:24-25.