Trinitarienii afirmă că „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” sunt prezentaţi în Biblie, ca fiind Creatori ai universului şi prin urmare ei nu sunt din creaţie; ci, fac parte din Dumnezeire.
În primul rând, trebuie să facem precizarea, că meritul şi calitatea de Creator Îi revine DOAR lui Dumnezeu Tatăl, cel care a plănuit, a avut voinţa aceasta, a ordonat, a iniţiat, a dat putere şi astfel titlu de Creator (Făcător) îi revine Lui (Apocalipsa 4:11; Evrei 34; Isaia 45:11,Isaia 1:18; Ioan 5:19).
Nici lui Cristos; nici Spiritului Sfânt, nu i se dă titlu de Creator sau co-creator, cu toate că prin ei s-a făcut creaţia (Geneza 1:2; Psalmi 33:6; Coloseni 1:15-17; Isaia 40:13; Ioan 1:1-3).
De pildă, nu Solomon personal a zidit templul, dar el este considerat că l-a zidit, deoarece el a primit planul, el a ordonat, şi el a finanţat lucrarea şi coordonat. Biblia face următoarele afirmaţii despre Solomon: „Casa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului… În timp de şapte ani a zidit-o Solomon… Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului” (1 Regi 6:2,1 Regi 1:38; 7:51). Iată meritul construirii templului este a lui Solomon nu a muncitorilor care au lucrat.
De ce însă Scriptura nu-i numeşte: Creator pe Fiul şi Duhul Sfânt?
Răspunsul este simplu, deoarece meritul creaţiei, Biblia nu-l atribuie nici Fiului, nici Duhul Sfânt; ci, Tatălui (Isaia 64:8; Maleahi 2:10; Matei 19:4; Evrei 12; 3:4; Apocalipsa 4:11).
Tocmai de aceea Fiul este descris şi numit în Biblie, mai ales în Scripturile ebarice ca fiind mai degrabă o manifestare a Tatălui, o însuşire externă a Tatălui, cum ar fi: Înţelepciunea lui Dumnezeu (Proverbe 8:22-25), priceperea şi Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmi 33:6; Ieremia 10:12; 51:15; Evrei 11:2), braţul lui Dumnezeu (Isaia 40:10; 48:13; 51:5; 52:10; 53:1; 59:16; 63:5; 66:2).
Şi la fel şi Duhul Sfânt, este numit: suflarea lui Dumnezeu (Iov 33:4; 34:12-15; Psalmi 33:6), mâna sau braţul lui Dumnezeu (Iov 10:8; Isaia 63:10,Isaia 1:12; Ieremia 27:5) puterea lui Dumnezeu (Ieremia 10:12; 51:15), degetul lui Dumnezeu (Exod 8:19; comp. Matei 12:28 cu Luca 11:20), tocmai pentru ca întreaga slavă să-i revină lui Dumnezeu, şi nu agenţilor folosiţi de Dumnezeu.
În al doilea rând, tocmai pentru a indica că Isus a fost un agent al creaţiei, dar cu putere şi înţelepciune primită de la Tatăl.
Astfel dacă trinitarienii spun că Isus şi Duhul este Creatorul, îi invităm în spiritul dragostei, să ne arate în Scripturi acest titlu aplicat la Fiul şi la Duhul, faptul că prin Fiul a fost făcute toate, nu indică decât că Fiul a fost agentul creator al Tatălui, care a lucrat cu puterea, înţelepciunea lui Dumnezeu şi sub cârmuirea Acestuia.