Domnul Isus, când a fost pe pământ a dat o parabolă profetică, cunoscută sub numele de „pilda neghinei” (vezi Matei 13:24-30; 36-43), prin care ne-a avertizat că la scurt timp după semănarea seminţei bune de către Fiul Omului (Isus), va veni un duşman care va semăna sămânţă rea. Slujitorii au anunţat pe stăpân că în ogor a apărut şi neghină (în originalul grecesc: zizanie[1]). Domnul Isus le porunceşte să le lase pe ambele plante până la seceriş, când grâul va fi strâns în grânarul lui Isus, iar neghina va fi arsă în foc.

Este interesant comentariul pe care îl face cartea: Natural History of the Bible, asupra tipului de neghină folosit în această parabolă, această lucrare declară: „neghina (zizania) este aceeaşi cu arabul < zawan >, din care derivă numele grecesc al plantei ce poartă azi denumirea ştiinţifică de <Lolium Temulentum> sau neghină ameţitoare…Aceasta este un fel de plantă în genul secarei, fiind singura specie din familia ierboaselor ale cărei seminţe sunt otrăvitoare. Zawan derivă din <zan>, care înseamnă: a voma, efectul consumării neghinei ameţitoare constând în greţuri violente, convulsii şi diaree, sfârşitul fiind adesea moartea…se aseamănă în toate privinţele cu grâul, până în momentul apariţiei spicului.”

Mulţi comentatori cred şi înţeleg din această parabolă, că în adunarea lui Cristos va fi şi grâul şi neghina, dar

Această înţelegere este greşită, deoarece ţarina în care există grâul şi zizania, este lumea, nu adunarea (biserica)! În adunarea drepţilor nu pot intra şi nici sta cei ce trăiesc în păcat. În Psalmi 1:5, se spune: „De aceea cei răi nu pot sta în picioare la judecată şi nici cei păcătoşi în adunarea celor drepţi”. (Psalmi 1:5), căci Domnul îşi păstrează poporul curat (Tefenia 3:5; Apocalipsa 2:20-25). Însă scena parabolei nu este adunarea, ci lumea sau pământul unde există şi grâu şi zizania până la judecată.

Prin urmare neghina sau zizania, ilustrează bine efectul rău pe care îl are copii Diavolului, pentru oricine consumă din fructele lor, şi în special al creştinilor falşi, deoarece zizania în parabolă nu a apărut decât după ce Domnul Isus a semănat sămânţa bună, iar aceasta apare în grâu, adică în mijlocul creştinilor adevăraţi, după înfiinţarea creştinismului. Evenimentele parabolei, se întind pe perioada de timp care începe cu primul secol al erei noastre, când Isus începe semănarea seminţei bune, mai târziu, după plecarea lui la cer şi moartea apostolilor, se infiltrează, creştinii falşi asemănători grâului, dar care în realitate nu sunt altceva decât zizanie ameţitoare, acest lucru a fost profeţit şi de apostoli (Faptele Apostolilor 20:29,Faptele Apostolilor 1:30; 2 Petru 2:1,2 Petru 1:2). Ei au adus o sămânţă străină, un Cuvânt răstălmăcit, şi au introdus pe furşiş erezii nimicitoare, ca învăţătura trinităţii, botezul în Numele Sfintei Treimi, etc.

Aceştia fac ucenici pentru ei nu pentru Domnul (Faptele Apostolilor 20:29,Faptele Apostolilor 1:30), ei îşi pune nume adunărilor lor, după o anumită lucrare care îi carcterizează, după un om care a întemeiat gruparea lor, după o anumită doctrină, ei nu se mulţumesc cu Numele: Isus, în care trebuie să se adune creştinii adevăraţi!

Această stare de amestec între grâu şi neghină continuă să existe pe pământ până la seceriş, care are loc la sfârşitul lumii, când clasa grâului va fi separată de cea a neghinei, fiind transferată în cer, unde va străluci ca soarele (Matei 13:43). Iar după aceea, creştinii falşi asemănaţi cu zizania vor fi aruncaţi în cuptor (Matei 13:42). Din această parabolă înţelegem că Diavolul va contraface lucrarea lui Dumnezeu, prin semănarea zizaniei. În această lucrare de rătăcire vor fi prinşi mulţi oameni care cred că sunt creştini, dar ei sunt zizanie!

Domnul Isus a învăţat: „Intraţi pe poarta cea îngustă! Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care intră pe ea! Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o găsesc. Păziţi-vă de profeţii falşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi feroce. Îi veţi recunoaşte după roadele lor” (Matei 7:13-16). Astfel nu numărul de oameni este semnul că suntem în adunarea lui Dumnezeu, ci faptul că ei umblă pe calea strâmtă, care este calea trasată de Cristos, iar pe această cale „puţini sunt cei care o găsesc”!

Domnul ne învaţă să deosebim lucrătorii adevăraţi de cei falşi după roade! Orice om sau grupare religioasă care are învăţături false, mai ales în doctrinele esenţiale, nu poate produce roade bune, dintr-un Cuvânt rău, răstălmăcit, dintr-o sămânţă a celui rău nu poate ieşi decât zizanie! Pentru cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu şi adevărul Lui, pentru cei care nu cunosc „calea îngustă”, li se va părea că este bine şi aşa, dar noi suntem avertizaţi că „multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.” (Proverbe 14:12).

Să nu uităm de asemenea că Biblia a profeţit că „mulţi”, merg pe calea largă, apostolul Petru a profeţit că „mulţi”, vor urma pe învăţătorii mincinoşi care se vor strecura în biserică după moartea apostolilor (2 Petru 2:1,2 Petru 1:2).

Domnul Isus a avertizat în Matei 7: „Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N’am proorocit noi în Numele Tău? N’am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?“Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v’am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege.” Iată o scenă din ziua judecăţii! În ea apar „mulţi”, care pretind că au făcut lucrări creştine, în Numele lui Isus! Dar Isus le spune: „depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege”. Lucrarea zizaniei nu este lucrarea Lui, ci o lucrare religioasă de rătăcire, care pare a fi creştină, ei se folosesc de Numele de Isus, dar Isus a lor nu este Isus al Bibliei! Ei au lucrat de fapt: „fărădelege”!

[1] Traducerea Noului Testament făcută în 1993 de Societatea CLV apare în text în loc de neghină: „zizanie”, vezi şi traducerile: GBV 2001, şi Interlinearul grec-român făcut de editura Agape.