În Geneza cap. 1. apare expresia Elohim de mai multe ori, care tradus literal însemnă: Dumnezeii. După unii trinitarieni, este un termen ce denotă un plural de trei persoane, iar expresia: ‚Elohah’ un plural de două persoane.
Însă teoria potrivit căruia, expresia: ‚Elohim’ desemnează un plural de trei persoane, este o teorie falsă. Să nu uităm, Elohim nu însemnă ‘persoane’, ci: „Dumnezei”, aşadar cei care consideră că termenul Elohim implică ideea unei trinităţi se constituie în politeişti, ei au atunci mai mulţi Dumnezei!
Dar toţi adepţii Trinităţii resping ideea unei trinităţi formate din trei Dumnezei diferiţi, ei nu susţin un Triteism. Astfel chiar dacă am merge pe varianta Elohim = Dumnezei, ea nu susţine trinitatea; ci, un triteism (trei Dumnezei) sau politeism (mai mulţi Dumnezei).
În Scripturile ebraice, cuvântul ’eloh´ah (dumnezeu) are două forme la plural: ’elo·him´ (dumnezei) şi ’elo·heh´ (dumnezei ai). Aceste forme de plural se referă în general la Iehova, caz în care ele se traduc printr-un singular: „Dumnezeu”, aşa cum au tradus traducătorii Septuagintei, când au tradus plural ebraic, în greacă la singular: „Dumnezeu”. Traducătorii Septuagintei au folosit în Geneza 1:1 forma ho Theós (Dumnezeu, la singular) ca echivalent pentru „’Elo·him´“. În Marcu 12:29, unde este reprodus un răspuns al lui Isus în care el citează Deuteronom 6:4, este folosită tot forma de singular din greacă ho The·os´.
Indică oare aceste forme plurale ale expresiei: 'Dumnezeu', o Trinitate? Nu. William Smith în lucrarea sa: A Dictionary of the Bible (Dicţionar biblic) declară: „Ideea fantezistă potrivit căreia termenul [’elo·him´] ar desemna o Trinitate de persoane existente în Divinitate găseşte astăzi puţini aderenţi printre specialişti. Această întrebuinţare corespunde pluralului numit de gramaticieni plural al maiestăţii, sau denotă plentitudinea puterii divine, suma puterilor manifestate de Dumnezeu.”
Iar în Publicaţia: The American Journal of Semitic Languages and Literatures (Revista americană de limbi şi literaturi semitice) spune în legătură cu termenul ’elo·him´: „El este aproape întotdeauna construit cu un predicat verbal exprimat prin verb la singular şi este însoţit de un atribut adjectival la singular.” Relatarea despre creaţie ne permite să ilustrăm această observaţie: titlul ’elo·him´ se află aici de 35 de ori, dar în fiecare caz verbul care descrie ceea ce spune sau face Dumnezeu, este la singular (Geneza 1:1-2:4). Această publicaţie conchide: „[’Elo·him´] nu poate să fie decât un plural intensiv care denotă măreţie şi maiestate.”
La nota de subsol la Noua traducere în limba română a Bibliei (NTR), se explică la Geneza 11: „Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT; deşi în ebraică este un plural, termenul funcţionează gramatical ca un singular; este un plural care exprimă măreţia lui Dumnezeu” [sublinierea îmi aparţine]
În acest sens, iată ce se recunoaşte în cartea „Teologie elementară” p.41,42: „Faptul că substantivul este consecvent folosit cu forme verbale la singular, cu adjective şi pronume la singular susţine acest fel de plural. Pluralul maiestăţii denotă măreţia şi supremaţia nelimitată a lui Dumnezeu.”
Pluralul substantivului ebraic folosit aici este pluralul maiestăţii (vezi NAB, ediţia St. Joseph, Bible Dictionary, p. 330, precum şi New Catholic Encyclopedia, 1967, vol. V, p. 287).
În mod asemănător, în Judecatori 16:23, unde se vorbeşte despre dumnezeul fals Dagon, este folosită o formă a titlului „’elo·him”, iar verbul care-l însoţeşte este la singular, ceea ce demonstrează că este vorba despre un singur dumnezeu, nu de o pluritate de dumnezei!
Biblia utilizează, de asemenea, cuvintele ’elo·him´ şi ’elo·heh´ pentru a se referi la mai mulţi dumnezei falşi sau idoli (Exod 12:12; 20:23). Totuşi, în alte împrejurări, aceşti termeni se pot aplica asupra unui singur dumnezeu fals, ca şi în cazul dumnezeului filistenilor, numit „Dagon... dumnezeul [’elo·heh´] lor” (Judecatori 16:23, 24). Baal este şi el numit „un dumnezeu [’elo·him´]“ (1 Regi 18:27).
Deci dacă Baal este un singur Dumnezeu, o singură persoană, la fel Dagon, un singur idol, şi sunt numiţi Dumnezei (Dumnezeu la plural), atunci şi Iehova poate fi o singură persoană, chiar dacă este descris cu termenul Elohim.
În plus, acest termen este întrebuinţat şi pentru oameni (Psalmi 82:1,Psalmi 1:6). Iehova îi spune lui Moise că el avea să servească drept „Dumnezeu” [’elo·him´] pentru Aaron şi pentru Faraon. — Exod 4:16; 7:1. Oare să credem că în Moise exista o trinitate de persoane?
În Geneza 42:30, Iosif este numit ‘domn’ („’adho·neh´”) al Egiptului, însă este numit Domn la plural, cu sigurană că Iosif nu a fost trei persoane sau trei Domni!
Astfel, acest plural, nu se referă la un plural de persoane cum cred unii eretici, care vor să susţină prin orice doctrina trinităţii, căci tot expresia Elohim este folosită pentru Moise, care a fost o singură persoană (Exod 4:16; 7:1), şi pentru Baal care a fost un singur Zeu (1 Regi 18:27), sau pentru alte zeităţi false (Geneza 35:2,Geneza 1:4; Exod 12:12; 18:11; 23:24). Prin urmare, expresia Elohim se referă la pluralul de maiestate al Creatorului.
În mod evident, utilizarea titlurilor ’elo·him´ şi ’elo·heh´ cu referire atât la dumnezei falşi cît şi la oameni nu implica ideea că fiecare era o pluralitate de dumnezei; în mod asemănător, dacă titlurile ’elo·him´ şi ’elo·heh´ se aplică la Iehova, nu putem să deducem că Dumnezeu este format din mai multe persoane, mai ales dacă luăm în considerare mărturia oferită de restul Bibliei asupra acestei chestiuni.
Ce însemnă un plural al maiestăţii? Însemnă că Dumnezeu are multe calităţi, atribute, însuşiri divine, şi ne referim la El la plural prin aceasta dându-i respect şi recunoscând calităţile Lui.
Ca să dau un exemplu, este ca şi atunci când ne adresăm cuiva cu apelativul: ‘dumneavostră’ (domnia voastră), ca şi cum ne-am adresa mai multor persoane şi nu uneia singure, în loc de dumneata (domnia ta) spunem: ‘dumneavostră’ (domnia voastră), în semn de respect pentru acel om.
În concluzie, expresia: „Elohom”, nu redă ideea de pluralitate de persoane într-o divinitate; ci, măreţia şi pluralitatea aributelor lui Dumnezeu sau suma puterilor Lui.