Deorece nu există nici o dovadă în Biblie a unui Dumnezeu în trei persoane, așa cum recunosc unele lucrări importante:

Teologie elementară” de C. Ryrie p. 47: „Se ştie că Trinitatea nu este un cuvânt biblic, la fel cum nici triunitatea...Mai mult, ea nu este explicită nici măcar în Noul Testament, cu toate că uneori se spune că Trinitatea este implicită în Vechiul şi explicită în Noul. Explicit însemnă „caracterizat printr-o expresie clară şi completă”, un adjectiv greu de aplicat acestei doctrine...”

The New Encyclopædia Britannica (1976), Micropædia, vol. X, p. 126: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul Trinitate, nici vreo doctrină explicită de acest fel ... Doctrina s-a dezvoltat treptat, de-a lungul multor secole şi în urma multor controverse.”

New Catholic Encyclopedia (1967), vol. XIV, p. 295: „Unii exegeţi şi teologi, inclusiv un număr tot mai mare de romano-catolici, recunosc că nimeni n-ar trebui să vorbească despre Trinitate în Noul Testament fără să aibă mari rezerve. În acelaşi timp, unii istorici dogmatici şi teologi metodişti recunosc că, atunci când se face referire la o doctrină trinitară explicită, se sare de la perioada de început a creştinismului la aproximativ ultimul sfert al secolului al IV-lea..

Astfel în disperarea lor, fără a avea dovezi biblice, concludente, apelează la tot felul de exemple, unul mai greșit decât altul!

De multeori însuși argumentele sau pildele aduse de trinitarieni sunt în defavoarea lor și le dărâmă mai degrabă teoria decât să o susțină!

Astfel de multe ori în discuțiile cu trinitarienii, ei aduc ca argument: ilustrarea cu omul, care este în opinia lor: trinitar, compus din: duh, suflet și trup, însă acest exemplu nu este concludent, căci nu este vorba de trei persoane într-o ființă, într-un om; ci, de un om care are inimă (duh), are minte (suflet) și trup!

O altă pildă adusă ca exemplu este cea cu pomul, care are rădăcină, tulpină, și ramuri, dar toate trei părțile formează un singur pom! Și acest exemplu este unul nepotrivit, căci nu este vorba de trei pomi într-un pom; ci, de părți ale aceluiași pom!

Un argument ce închide gura neștiutorilor este cel potrivit căreia Fiul nu ne putea răscumpăra prin cruce dacă nu era Dumnezeu Însuși, doar Dumnezeu a putut lua păcatul omenirii și să ne mântuie!

Conform Bibliei nu Însuși Dumnezeu ne-a răscumpărat, ci El l-a trimis pe Fiul Lui (Romani 8:3), iar păcatele pe care trebuia Acesta să le răscumpere au fost ale omului: Adam și copiilor lui, nu a unor dumnezei, ca să fie nevoie ca și Răscumpărătorul să fie: Dumnezeu!

Astfel Fiul pe pământ a fost doar om, un om perfect fără păcat asemănător cu Adam dinainte de căderea în păcat, așa cum explică apostolul Pavel în Romani 5:12-19.

El s-a numit pe Sine: Om (Ioan 8:40), iar Scriptura descrie caracteristici umane despre El cum ar fi: I-a fost foame (Matei 4:2); i-a fost sete (Ioan 19:28); a obosit (Ioan 4:6), a fost ispitit (Evrei 4:15).

Dacă Isus era ‚Dumnezeu’, atunci prin moartea sa trebuia să răscumpere păcatele unui Dumnezeu, dar Adam a fost om, nu Dumnezeu; tot aşa Isus s-a făcut om, dar un om perfect fără de păcat, echivalentul lui Adam (Evrei 2:6-9; 4:15) pentru a aduce o răscumpărare corespunzătoare (1Corinteni 15:21).

Acestea sunt doar câteva argumente aduse de trinitarieni în disperarea lor, însă adevărul Bibliei este simplu și clar:

Dumnezeu este doar Tatăl ceresc (Ioan 17:3; 1Corinteni 8:5-6).

Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu însuși Dumnezeu (Matei 16:16; Ioan 20:31).

Duhul Sfânt este Duhul trimis de Tatăl și Fiul, și deci inferior Acestora (Ioan 14:26; Ioan 15:26).

Pentru mai multe informații, vezi:

În lumina Bibliei, „Dumnezeul Triunic”, este un Dumnezeu Fals!