Romani 3:1-10, SCC: “Deci care este întâietatea iudeului, sau care este folosul circumciziei. Mult, în orice fel. Întâi pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. Dar ce? Dacă unii nu au crezut, necredinţa lor va nimici credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum! Ci, Dumnezeu să fie declarat adevărat, iar orice om să fie declarat: mincinos; după cum a fost scris: „ca să fi declarat drept prin cuvintele tale, şi să învingi la judecarea ta.” Dar dacă nedreptatea noastră seveşte să arate o dreptate a lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu este nedrept Dumnezeu, Cel aducând mânia? Vorbesc ca un om. Nicidecum! Fiindcă atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? Dar dacă prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu s-a îmbelşugat spre gloria Lui; de ce mai sunt şi eu judecat ca păcătos? Şi de ce să nu zicem: să facem cele rele, ca să vină cele bune? După cum suntem huliţi, şi după cum spun unii că zicem noi; condamnarea lor este dreaptă. Deci ce? Venim noi înainte? Nu, nicidecum! Pentru că am acuzat deja şi pe iudei şi pe greci; ca fiind toţi sub păcat, după cum a fost scris: nu este drept nici unu”.

 

Apostolul Pavel face aici o antiteză între iudaism și Dumnezeu, prin care să demnstreze că:

1. Iudeii sunt sub păcat.

2. Necredința, nedreptatea lor reliefează mai clar credința și dreptatea lui Dumnezeu!

3. Ca ei să nu mai disprețuiască harul ca mijloc de îndreptățire.

 

El începe acestă dezbatere vorbiind despre întâietatea iudeului, când spune că: lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu”. Și chiar dacă unii iudei nu au crezut în Cel trimis de Dumnezeu: Mesia, necredința lor nu va nimici credincioșia lui Dumnezeu față de oameni (iudei și neamuri care cred), căci chiar dacă orice om” are să fie declarat: mincinos”  totuși  Dumnezeu să fie declarat adevărat”.

În ochii iudeilor poporul creștin (compus din evrei și neamuri) este o nedreptate căci ei nu provin fizic din Avraam, și ei nu păzesc legea dată prin Moise, dar această aparentă nedreptate de popor a lui Dumnezeu care nu păzește legea; ci, este socotit drept prin har, seveşte să arate o dreptate a lui Dumnezeu”.

Pavel accentuează și mai mult, când spune: Dar dacă prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu s-a îmbelşugat spre gloria Lui; de ce mai sunt şi eu judecat ca păcătos?”

Ideea că: neamurile sunt poporul lui Dumnezeu nu doar iudeii credincioși, părea o minciună în ochii iudeilor carnali, însă adevărul lui Dumnezeu este că El este un Dumnezeu și al neamurilor nu doar al iudeiilor, lucru pe care el îl spune după câteva versete (Romani 3:29), atunci de ce iudeii îl consideră (judecă) pe Pavel ca păcătos?

Unii spuneau despre salvarea și îndreptățirea prin har venită peste păgâni, care nu a venit prin faptele legii, următoarele: să facem cele rele, ca să vină cele bune?” Așa erau huliți creștini dintre neamuri!

Însă, Pavel argumentează în favoarea îndreptățiri prin har, că nici iudeii care țineau legea nu au fost făcuți drepți prin lege, el declarând: am acuzat deja şi pe iudei şi pe greci; ca fiind toţi sub păcat, după cum a fost scris: nu este drept nici unu”.

Astfel ei nu aveau dreptul să desconsidere acest mijloc de îndreptățire: harul (bunătate nemeritată), în favoarea mijlocul lor de îndreptățire: faptele legii, deorece nici ei nu au reușit să devină drepți prin lege, și ar trebui atunci să prețuiască acest al doilea mijloc divin de îndreptățire: harul, nu să-l batjocorească!

Ce se poate spune despre tine iubite cititor, prețuiești tu harul lui Dumnezeu? Lași ca harul să rodească în tine? Te-a învațat harul cum să trăiești?Tit 2:12.