Evrei 5:7-10, SCC: “El, în zilele cărnii Lui, aducând şi cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt tare şi lacrimi către Cel putându-L salva din moarte; şi fiind ascultat din cauza evlaviei Lui;  deşi fiind Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a suferit. Şi, fiind făcut complet, S-a făcut pentru toţi cei ascultând de El, cauzator al unei salvări eterne, fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melhisedec”.

 

Apostolul Pavel descrie viața Domnului Iesus, ca fiind caracterizată de rugăciuni stăruitoare, rugăciuni care izvorau din nevoia Lui de Dumnezeu, Fiul pe pământ a fost dependent de Dumnezeul Lui și Tatăl Lui (Ioan 5:19,Ioan 5:30; Ioan 20:17).

Acest pasaj conține multe învățături și multe afirmații care trebuie explicate, pe care le vom analiza în continuare:

În primul rând, ceea ce învățăm din acest pasaj este ca rugăciunea să exprime sentimentele noastre, nu este rușinos să plângem, în situații grele să trigăm la Dumnezeu pentru scăpare.

Mai observăm că uneori când Dumnezeu ascultă rugăciunle noastre, El nu ne scapă din anumite încercări; ci, ne dă puterea ca să le biruim prin dragoste și răbdare! Așa cum Domnul a fost ascultat când cerea: „Dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum vreau Eu, ci după cum vrei Tu” (Matei 26:39, SCC), însă salvarea lui Dumnezeu a constat nu în a-L feri de cruce, și de paharul mâniei lui Dumnezeu pentru omenire; ci în a-i da putere și ajutor în acel moment. Dumnezeu a trimis un înger să Îl întărească (Luca 22:43), în aceasta a constat salvarea și ascultare rugăcunii lui Iesus.

Vedem de asemenea că Dumnezeu ascultă rugăcinile oamenilor evlavioși, adică a oamenilor cu frică și respect de Dumnezeu, căci în limba greacă este “eusebia”, care conform cu Friberg, Lexicon, înseamnă: (1) în general, ca mod particular de viață caracterizat prin reverență față de Dumnezeu și respect față de credințele și practicile legate de religie, pietate (1Timotei 3:16); (2) ca comportament îndreptat în mod îndreptat spre pietatea, devotamentul, evlavia lui Dumnezeu (1Timotei 6:11). În The Peshitta (Aramaic New Testament), apare: „reverența față de Dumnezeu”.

De aceea promite Dumnezeu prin Scriptură: De aceea, orice evlavios să se roage Ţie la timpul când poţi fi găsit. Cu siguranţă, în potop de ape mari, acestea nu-l vor ajunge. Tu eşti adăpostul meu; Tu mă păzeşti de necaz, Tu mă înconjori cu cântări de salvare” (Psalm 32:6-7).

Revenind la pasajul din Evrei 5:8, găsim afirmația: deşi fiind Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a suferit”. Deși Domnul Iesus a ascultat de Tatăl de când există în cer, înainte de a veni pe pământ (Ioan 8:29), totuși pe pământ El a învățat ascultarea prin suferință, adică a învățat să asculte când avea opoziție și ascultarea îi producea suferință, pe când în cer ascultarea era fără opoziție, fără suferință!

Un alt pasaj ce trebuie explicat este: Şi, fiind făcut complet” (Evrei 5:9), tradus în unele versiuni cu „desăvârșit”, lăsând să se înțeleagă că Domnul Iesus nu a fost desăvârșit adică perfect?!?

Însă în limba greacă este: teleiōtheis”, care chiar dacă are sensul de perfect sau desăvârșit are și sensul de: complet, terminat, finalizat. Și în acest text are senul de complet, adică această ascultare într-un mediu ostil și al suferinței a completat și demonstrat ascultarea deplină a Fiului lui Dumnezeu, El demonstrând că este ascultător și în mediul ceresc, și în mediul pământesc ostil!

Mai departe textul spune: S-a făcut pentru toţi cei ascultând de El, cauzator al unei salvări eterne, fiind numit de Dumnezeu mare preot după rânduiala lui Melhisedec”.

Deoarece Dumnezeu l-a numit ca Mare Preot după rânduiala lui Melhisedec, și poate pleda pentru păcătoși, astfel păcătoșii care se leapădă de ei înșiși, și ascultă de Marele Preot, primesc salvarea eternă prin jerfa Fiului care este cauza (baza) salvării!

 

În concluzie,  să facem cereri şi rugăciuni stăruitoare, chiar cu lacrimi, ca și Domnul, să avem încredere în Dumnezeu și în modul Lui de a ne scăpa din încercare, uneori izbăvindu-ne alteori, dându-ne putere și răbdare ca să biruim ispita, să devenim tot mai evlavioși (cu teamă și respect), și chiar dependenți față de Dumnezeul și Stăpânul Creator și să ascultăm de Marele Preot Numit de El.