Coloseni 1:24, SCC: “Acum mă bucur în suferinţele mele pentru voi şi împlinesc lipsurile necazurilor lui Christos în carnea mea, pentru corpul Lui, care este adunarea”.

 

Apostolul Pavel avea suferințe pentru creștinii din Orașul: Colose! Cum? Pavel ducea o luptă pentru creștinii din Colose, o luptă în rugăciune așa cum se spune în Coloseni 1:9, SCC: De aceea şi noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm rugându-ne pentru voi şi cerând ca să fiţi umpluţi de cunoaşterea exactă a voinţei Lui, în orice înţelepciune şi înţelegere spirituală”. El dorea împreună cu Epafras (Coloseni 1:7), ca creștini din Colose să cunoască exact voința lui Dumnezeu și să crească în înțelepciune și înţelegere spirituală. În Coloseni cap.2 Pavel arată de marea luptă în rugăciune și spirituală cu demonii care îi ataca pe coloseni, ca ei să nu rătăcească spre filozofie sau spre lege.

În partea b a versetului 24, vedem că Pavel, ca apostol al adunării creștine, vorbește de lipsurile în încercare sau suferință ce le avea creștinismul, dar pe care el prin carnea lui (corpul lui) le împlinea, pentru Christos, adică pentru corpul lui Christos care este adunarea!

Noi știim că adunarea este corpul lui Iesus Christos (Coloseni 1:18), și a fi persecutat coprul Lui însemnă a fi persecutat El așa cum chiar Domnul spune pe drumul Damascului: Saul! Saul! De ce Mă persecuţi? Iar el a zis: cine eşti Doamne? Iar El a zis: Eu sunt Iesus Nazarineanul pe care tu Îl persecuţi” (Fapte 9:4-5, SCC). Saul nu Îl persecuta direct pe Iesus, ci pe discipolii Lui care erau din corpul Lui!

Adunarea creștină din primul secol avea anumite lipsuri ale necazurilor, adică unii au fugit de persecuție, au fugit de necaz, acceptând circumcizia sau făcând alte compromisuri (Galateni 4:8-20Galateni 5:11).

De aceea, apostolul Pavel, ca un părinte spiritual, a hotărât el să împlinească zilele de necaz rânduite corpului lui Christos, dar din care unii frați sau sustras, astfel când scrie scrisoarea către adunarea din Colose, în anul 61 d.Ch., la prima întemnițare la Roma (anii: 59-61 d.Ch. – Fapte 28:30-31), fiind în lanțuri, așa cum se spune în Coloseni 4:18, SCC: „Salutul este cu mâna mea, a lui Pavel. Amintiţi-vă de lanţurile mele. Harul să fie cu voi!”

Ce exemplu minunat pentru noi! În timp ce mulți fug de suferință, persecuție, acceptând compromisul religios, un botez (circumcizie) fals, sărbători și tradiții drăcești, mulții merg pe varianta toleranței, îngăduinței chiar față de păcat, erezie, pentru a fi cât mai mulți la strângerile lor, totuși cei ce calcă pe urmele lui Pavel și implicit a lui Christos (1Corinteni 11:1), acceptă mai bine: batjocura, suferința, singurătatea, dar nu se depărtează de la calea îngustă care duce la viață (Evrei 11:24-25; Matei 7:13-14).

Ba mai mult decât atât, cine Îl iubește pe Christos chiar se va bucura ca Pavel în necazuri, în suferințe, și va accepta să sufere în locul fraților, pentru că o face din dragoste pentru Domnul și Salvatorul iubit!