Exod 4:24-26, GBV 2001: “ Şi a fost aşa: pe drum, în locul de găzduire, Domnul l-a întâmpinat şi a căutat să-l omoare. Atunci Sefora a luat o piatră ascuţită şi a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui şi a zis: „Cu adevărat tu îmi eşti un soţ sângeros!“ Şi El l-a lăsat să plece. Atunci ea a zis: „Soţ sângeros!“, din cauza circumciziei”.

După ce Moise primește misiunea de la Dumnezeu de scoate pe Israel din sclavia Egiptului, după cum spune textul din Exod 4:18-23, GBV 2001: “Şi Moise s-a dus şi s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a zis: „Te rog, lasă-mă să plec şi să mă întorc la fraţii mei care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc“. Şi Ietro a zis lui Moise: „Mergi în pace“. Şi Domnul a zis lui Moise în Madian: „Mergi, întoarce-te în Egipt, pentru că au murit toţi acei oameni care căutau viaţa ta“. Şi Moise a luat pe soţia sa şi pe fiii săi şi i-a încălecat pe măgar şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mâna sa. Şi Domnul a zis lui Moise: „Mergând şi întorcându-te în Egipt, vezi să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta: şi Eu îi voi împietri inima şi nu va lăsa pe popor să plece. Şi vei zice lui Faraon: «Aşa zice Domnul: Israel este fiul Meu, cel întâi-născut al Meu. Şi îţi zic: Lasă pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Şi, dacă nu vei vrea să-l laşi, iată, voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi-născut al tău»”.

Pe drum îl întâmpină pe Moise: Iehova, adică reprezentantul Lui: îngerul lui Iehova, și caută să îl omoare, pe cine? Se ridică din această relatare câteva întrebări: 1) Pe cine voia Iehova să îl omoare? 2) Dacă știa dinainte Dumnezeu că familia lui Moise nu este în rânduială, de ce l-a trimis în această misiune? 3)  Are legătură această întâmplare cu hotărârea lui Dumnezeu exprimată în Exod 4:22-23?

Să luăm pe rând aceste probleme:

 

1) Pe cine voia Iehova să îl omoare?

Chiar dacă unii ar putea înțelege că ar fi vorba de Moise, căci nu și-a circumcis copilul, neascultând astfel de porunca divină dată lui Avraam (Geneza 17:10-14), și transmisă pe cale orală fiilor lui Avraam, totuși Dumnezeu nu putea să Îl trimită pe Moise cu acestă misiune specială, și să doreacă apoi să-l ucidă!

Tocmai textul biblic se bazează pe logica și bunul simț al cititorului (Tit 1:15; Apocalipsa 17:9), astfel nu era necesar ca textul să intre în detaliu, se înțelege că îngerul lui Iehova pe băiatul lui Moise: Gherșom a dorit să Îl omoare căci era necircumcis, ceea ce constituia o pedeapsă pentru părinții lui care nu l-au circumcis (comp. cu 2Samuel 12:14).

Totuși Dumnezeu a dat har, iar soția lui Moise: Sefora a circumcis băiatul cu o piatră, astfel și acesta a scăpat cu viață. Moise nu a circumcis băiatul la 8 zile după poruncă, căci soția lui nu era israelită, ci madianită (Exod 2:21-22).

Ce învățăm de aici, este că lucrătorii care au soții necredincioase, care nu sunt din poporul lui Dumnezeu, trebuie să fie atenți ca ei să nu își neglijeze îndatoririle spirituale și trebuie ca ei să își asume întrega respeonabilitate, și să nu lase nefăcute anumite lucruri doar pentru că soția lor este necredincioasă.

 

2) Dacă știa dinainte Dumnezeu că familia lui Moise nu este în rânduială, de ce l-a trimis în această misiune?

Dumnezeu știa dinainte (Isaia 46:10) că familia lui Moise nu este în rânduială, căci Gherșom fiul lui Moise nu este circumcis după poruncă, însă voi să se folosească tocmai de această slăbiciune a lor, ca să le indice că Cuvintele Lui sunt da și amen, sigure și anume hotărârea lui Iehova: «Aşa zice Domnul: Israel este fiul Meu, cel întâi-născut al Meu. Şi îţi zic: Lasă pe fiul Meu să plece ca să-Mi slujească. Şi, dacă nu vei vrea să-l laşi, iată, voi ucide pe fiul tău, pe cel întâi-născut al tău»”. (Exod 4:22-23).

Dacă Dumnezeu nu ar fi curțat casa lui Moise din cauza neascultării, cu atât mai mult nu va cruța casa lui Faraon!

 

3)  Are legătură această întâmplare cu hotărârea lui Dumnezeu exprimată în Exod 4:22-23?

Întâmplarea cu îngerul și cu fiul lui Moise, era o dovadă în plus, că Dumnezeu era hotărât să ucidă pe întâiul născut al Egiptului pentru apăsarea poporului Său din Egipt. Dumnezeu era hotărât să își elibereze poporul din captivitatea egipteană. Astfel această întâmplare are o legătură clară cu hotărârea sa exprimată în Exod 4:22-23.

 

Concluzie:

Ceea ce învățăm noi de aici sunt trei lucruri:

1) Să ne îndeplinim toate responsabilitățile spirituale, căci Dumnezeu nu cruță nici chiar pe poporul Său.

2) Faptul că trăim în familii necredincioase nu trebuie să ne facă să nu împlinim porunca divină.

3) Dumnezeu își va elibera poporul din orice apăsare trimițând lucrători în acest sens, dacă suntem lucrători atunci să fim fidelii trimiterii și ascultării de poruncile divine, dacă nu suntem, atunci să ascultăm de lucrători (Evrei 13:17).