„Pentru aceasta aplec genunchi mei înaintea Tatălui, din care este numită orice familie, în ceruri şi pe pământ”Efeseni 3:14-15, SCC.

 

Cuvântul în greacă: „patria”, conform cu Friberg Lexicon, înseamnă: „(1) descendență derivată prin familia tatălui, clan, trib, (2) plural, într-un sens mai larg al tuturor popoarelor de pe pământ (3) într-un singur sens, ca ideea unui grup de oameni care formează o familie”.

Conform cu UBS Dictionary, este: „familie; națiune, oameni”.

Apostolul Pavel nu vrea să învețe aici, că orice individ dintr-o familie, are numele pus de Dumnezeu, unele nume puse de oameni, nici nu se potrivesc cu sfințenia lui Dumnezeu.

Din Dumnezeu nu a izvorât numele pentru persoanele de pe pământ, doar în anumite ocazii rare Dumnezeu a dat nume oamenilor (exemplu: Luca 1:13).

Ceea ce vrea să spună aici apostolul prin inspirație divină este că orice familie, adică orice formă de organizare fie ea cerească, respectiv: oaste cerească (Luca 2:13), mai multe legiuni îngerești conduse de o căpetenie sau arhanghel (Matei 26:53), căci el face referire în context la conducători (Efeseni 3:10), fie o legiune condusă de o domnie, fie diviziuni mai mici conduse de autorități, la care face referire în context (Efeseni 3:10), de puteri, etc.

Sau familia heruvimilor (Ezechiel 10:1-15), familia serafimilor (Isaia 6:2-3), a celor șapte spirite (Apocalipsa 4:5), etc. Toate aceste grupuri de îngeri sau familii spirituale provin ca organizare de la Dumnezeu!

La fel pe pământ avem următoarele grupuri: popor, trib (seminție), familie lărgită ca grup de rude, și familie restrânsă ce locuiește într-o casă (vezi: Iosua 7:16-17), această formă de organizare, provine de la Tatăl ceresc.

Un alt text în acest sens este: Deuteronom 32:8.

În Biblia sau Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi a Noului Testament tradusă după textele originale ebraice şi greceşti de preoţii profesori Vasile Radu şi Gala Galaction din iniţiativă a regelui Carol II. Ediţia a 2-a tipărită în 1939 la Bucureşti, se traduce astfel: “Când Cel Prea înalt a dat neamurilor părţile lor de moştenire şi când a osebit pe fiii lui Adam unii de alţii, el a hotărît ţinuturile popoarelor după numărul îngerilor lui Dumnezeu.

Iar în Biblia Bartolomeu Anania, bazată pe Septuaginta traduce astfel: „Atunci când Cel-Preaînalt a împărţit neamurile, când i-a semănat pe fiii lui Adam, a pus hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu. Iar la n.s. explică: “…Toţi exegeţii însă (inclusiv Ernest Wright) sunt de acord că textul Septuagintei „reflectă, în mod aproape sigur, textul original ebraic”. El se află în consonanţă nu numai cu contextul imediat, dar şi cu texte mai îndepărtate cum ar fi Ps 81; Ps 88, 7; Dn 10, 13, din care reiese că Dumnezeu i-a rânduit fiecărui neam un înger păzitor şi că toate entităţile cereşti, oricare le-ar fi numele şi rangul, se află în subordinea lui Dumnezeu…”

Astfel, în Textul masoretic (sigla: TM) şi în Manuscrisele de la Marea Moartă (sigla: Q), apare: „fiilor lui Dumnezeu” referindu-se la numărul îngerilor aşa cum redă versiunea greacă: Septuaginta.

Astfel prima dată Tatăl ceresc a organizat: îngerii pe legiuni, legiuni specifice ficărei zone de pe pământ, şi apoi după numărul legiunilor, și al subiviziunilor îngerești, au fost organizate ţările cu graniţe şi regiunile fiecărei ţări, și popoarele, triburile și familiile!

Apostolul Pavel din reverență își pleacă genunchi înaintea Tatălui, care a creat famiilele cerești și pământești, la fel ar trebui să facem și noi și să-L binecuvântăm (veși și Romani 15:9-11).