Întrebare: Geneza 4:26, ce înseamnă că oameni au început să cheme (invoce) numele Domnului?

 

Răspuns: Unele religii (ex. martorii lui Iehova), interpretează că au chemat în sens negativ, așa cum se spune într-un Turn de Veghe: Din nefericire, ‘a chema numele DOMNULUI’ reprezenta în acest caz o formă de apostazie”.

Însă nimic din textul sau contextul care are legătură cu această afirmație, respectiv v.25,26, nu susține o interpretare de acest fel!

Nicăieri în Biblie a chema: Numele lui Iehova, nu are decât sensul literal de a-L chema, invoca pe Dumnezeu, a cere ajutorul Lui, vezi: Geneza 12:8; Geneza 16:13; Geneza 26:25; 1Cronici 13:6; 2Cronici 14:11; Psalm 116:4.

Acest sens negativ nu există în Biblie în legătură cu această expresie!

Se mai ridică o întrebare: De ce oamenii au început doar din Geneza 4:26, să cheme Numele de Iehova, Numele lui Dumnezeu? Nu au știut ei acest Nume? S-a întâmplat ceva ce a restabilit spiritual relația omenirii cu Dumnezeu?

Adam și Eva au cunoscut Numele, lucru ce reiese din Geneza 4:1, NW: „Am adus în existenţă un om cu ajutorul lui Iehova, și implicit și copiii lor au cunoscut Numele, aducând jertfe (Geneza 4:2-6).

 

Dar ce s-a întâmplat?

În Geneza 4:5-7, Dumnezeu îl avertizează pe Cain că păcatul stă culcat la ușă și el trebuie să-l stăpânească, însă el nu face asta și în Geneza 4:8-24, este redată uciderea dreptului Abel, și Cain devine fiul lui satan (1Ioan 3:12), și linia stricată de copii ce s-a născut din ucigașul Cain, astfel un stră-strănepot a lui Cain devine și el ucigaș, aceste ucideri au dat dreptul conducerii lui satan asupra omenirii, ele este ucigaș  și tatăl minciunii (Ioan 8:44).

Până ce nu s-a născut un om în locul lui Abel, având duhul, și curăția lui Abel, accesul la Dumnezeu a fost blocat, așa cum se spune în: Isaia 59:1-3, GBV 2001: Iată, mâna Domnului nu s-a scurtat, încât să nu poată salva, nici urechea Lui nu s-a îngreunat, încât să nu poată auzi; ci nelegiuirile voastre au făcut o despărţire între voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre v-au ascuns faţa Lui, ca să nu audă. Pentru că mâinile vă sunt pătate cu sânge şi degetele cu nelegiuire. Buzele voastre spun minciuni, limba voastră şopteşte nedreptate”.

În aceea perioadă de timp Dumnezeu nu a avut nici un reprezentat demn pe pământ care să fie capabil să mijlocească pentru omenire, și care să fie drept, pentru că Dumnezeu răspunde doar la rugăciunile celor drepți (1Petru 3:12).

Această situație a durat până la apariția lui Set, care era un înlocuitor al dreptului Abel (Geneza 4:25), după ce Set a dat naștere la Enos, Dumnezeu îl inspiră pe Moise să reia din nou scrierea istoriei omenirii în Geneza 5:1-5. Moise scrie din nou istoria lui Adam și a copiilor lui, fără al menționa pe Abel ucis și pe Cain criminalul, ca și cum s-a relatat din nou istoria din Geneza cap. 3,4, fără a se menționa aspectele negative, ca și cum s-ar fi șters cu buretele prin harul Lui și mijlocirea lui Set, și s-ar fi mers mai departe pe linia dreptului Set.

De aceea, doar după nașterea lui Enos, a venit harul divin peste oameni, și Dumnezeu a iertat omenirea (fără a ierta pe cei vinovați direct: Satan, Cain, Lameh). Astfel a fost reânodată din nou relația lui Dumnezeu cu omenirea, și ca efect: au început oamenii să cheme Numele lui Iehova. Pentru că numai atunci, pe baza harului au putut oamenii din nou să se apropie de Dumnezeu și să-i cheme Numele.

Iubite cititor, ce faci tu cu harul prezent, de a-L chema pe Dumnezeu în viața ta? Îl folosești sau nu?

Dacă nu, poate va veni peste tine ca individ o perioadă când Dumnezeu nu te va mai asculta, își va întoarce fața de la tine? Chemă-L când mai poți, așa cum se spune în Isaia: „Căutaţi pe Domnul cât timp se poate găsi, chemaţi-L cât timp este aproape”Isaia 55:6, GBV 2001.