Luca 23:42-43: „Şi zicea: Iesuse, aminteşte-Ţi de mine când ai să vii în Regatul Tău! Şi Iesus i-a zis: Adevărat îţi zic: Astăzi vei fi cu Mine în paradis. (SCC).

Martorii lui Iehova şi adventişti susţin că în acest pasaj, nu susţine viaţa după moarte a tâlharului, din următoarele motive:

a)   Punctuaţia din acest text poate fi aranjată altfel, şi prin urmare textul poate avea un alt sens.

b)   Isus nu putea fi în paradis cu răufăcătorul, căci Isus doar după patruzeci de zile de la învierea Lui s-a urcat la cer (Ioan 20:17; Fapte 1:3,Fapte 1:9), El a fost în timpul celor trei zile în inima pământului (Matei 12:40); chiar şi sufletul Lui a fost în sheol sau în hades (Fapte 2:31).

c)   În plus, tâlharul răstignit alături de Isus, nu putea merge în paradisul din cer, deoarece el nu a experimentat naşterea din nou (Ioan 3:3-5).

d)   Tâlharul îi spune lui Isus ca în viitor să-şi aducă aminte de el, când va veni în Regatul Său, deci el nutrea speranţa învierii, nu a sufletului nemuritor.

De ce aceste argumente, nu anulează adevărul, că Isus a fost în aceiaşi zi cu tâlharul în paradis?

Argumentul potrivit căreia în manuscrisele din limba greacă nu există semne de punctuaţie, şi prin urmare textul ar trebui punctat după cum urmează: „Iar el i-a zis: Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în paradis”. (NW), nu este decât o răstălmăcire! De ce? Deoarece e normal din punct de vedere gramatical ca după expresia: „Adevărat îţi spun:”, să urmeze două puncte, chiar în Traducerea martorilor – NW, în Ioan 3:3,Ioan 3:5,Ioan 3:11; Ioan 13:38; Ioan 21:18, unde găsim fraze asemănătoare, ei introduc cele două puncte după expresia: „îţi spun:”.

În această frază, toate comentariile de gramatică spun că virgula poate fi pusă doar după spun”. Expresia dorită de adventişti şi martori, „adevărat îţi spun astăzi”, nu se găseşte nicăieri în Scriptură, şi nici în vorbirea normală a oamenilor.

Iar un alt text, foarte asemănător ca structură cu Luca 23:43, este în Marcu 14:30, unde se apune: „Atunci Isus i-a zis: „Adevărat îţi spun că astăzi, da în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, chiar tu mă vei renega de trei ori” (NW). În timp ce cei ce susţin anihilarea sufletului, condamnă pe Cornilescu că a introdus în plus, fără suport din greacă, cuvântul „că” („că astăzi” BC), dar şi NW introduce în Marcu 14:30 cuvântul „că” în plus.

Vedem tot aici în textul din Marcu 14:30, că cuvântul: „astăzi” nu se referă la ziua când îi spune, ci la ziua când Petru (adică „astăzi”) îl va renega pe Domnul Isus.

Apoi, având în vedere şi contextul, căci răufăcătorul îi spune: „Iesuse, aminteşte-Ţi de mine când ai să vii în Regatul Tău!”, răspunsul Domnului este unul minunat, dar şi corectiv, El spune: „Adevărat îţi zic: Astăzi vei fi cu Mine în paradis.” Cu alte cuvinte Isus îi spunea ceva de genul, parafrazez: „nu în viitor vei gusta din Regatul meu, ci chiar de astăzi vei fi cu Mine în paradis”.

Dar ce putem spune de argumentele potrivit căreia: Isus doar după patruzeci de zile de la învierea Lui, s-a urcat la cer?

În primul rând, în această promisiune faţă de răufăcător, nu e vorba de paradisul ceresc. Asta e clar, deoarece răufăcătorul nu era născut din nou (Ioan 3:3-6); şi nu era deschisă şi inaugurată calea spre cer, care a fost deschisă la moartea Lui şi inaugurată la înălţarea Lui la cer (Evrei 6:18-20; Evrei 10:19-20).

Astfel aici e vorba cu siguranţă, de paradisul din partea de sheol (locuinţa morţilor) pe care Biblie îl descrie ca un loc al mângâierii (Luca 16:25-26), în el au ajuns şi patriarhi şi credincioşii din vechime dar ei nu au ajuns în patria cerească, în Noul Ierusalim (vezi Evrei 11:10,Evrei 11:13-16,Evrei 11:39-40). Astfel pentru a ajunge în această parte de sheol sau hades, nu era necesar nici naşterea din nou, căci aici se ajunge pe baza dreptăţii vechiului legământ, iar faptul că tâlharul s-a căit, a reintrat în vechiul legământ şi a putut după moarte să fie în sânul lui Avraam. Tocmai de aceea, a putut Isus să-i promită că astăzi El va fi cu tâlharul în paradis. Sheolul este în inima pământului, sufletul lui Isus a fost acolo cu tâlharul în timpul cât a fost în mormânt (Fapte 2:26-27).

Prin urmare, în timp ce tâlharul năzuia la o intrare în viitor în Regatul lui Cristos, Domnul l-a făcut să intre în „sânul lui Avraam”, în locul unde este „mângâiat” (Luca 16:22,Luca 16:25), în „paradis”, chiar în aceea zi ca suflet, iar cu siguranţă că în viitor, va avea parte de învierea celor drepţi pentru viaţă eternă.

Tocmai de aceea Biblia învaţă: „David nu s-a suit la cer” (Fapte 2:34). Şi David a afirmat: „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea” (1Regi 2:2). Din aceasta rezultă că drumul pentru toată omenirea, la moarte, nu ducea la cer; ci, în sheol. Conform cu învăţătura lui Isus fie în locuinţa morţilor în chinuri, fie în „sânul lui Avraam”, de fapt Isus a spus clar: Nimeni nu s-a suit în cer în afară de Cel Care a coborât din cer, adică de Fiul Omului (Ioan 3:13 NTR). Astfel până ce El nu a venit din cer, nimeni nu s-a suit în cer. Doar după învierea lui Isus, credincioşii morţi în Domnul, mergeau la Domnul în casa din ceruri (Filipeni 1:20-25; 2Timotei 4:6-8).