Cred într-un singur Dumnezeu! „Unul este Dumnezeu”! Ce crez frumos! Ce frumos sună!

Însă este Dumnezeul Bibliei, Dumnezeul unitarienilor? Chiar dacă ei mărturisesc: „un singur Dumnezeu”, este Dumnezeul lor, Dumnezeul şi Tatăl Domnului Isus? Este Dumnezeul lor Cel care l-a născut pe Isus, dumnezeul unic-născut? Este Dumnezeul lor, Sfântul Dumnezeu: Iehova, al Bibliei?

Pe aceste întrebări şi subiecte şi pe altele, le vom analiza în acest material.

 

Cuprins:

 

1. Origini şi istoria Unitarienilor

2. Principiile de credinţă şi practicile lor

3. Sunt unitarienii adunarea lui Cristos?

4. Ce este de făcut dacă eşti unitarian?

 

Origini şi istoria Unitarienilor:

Unitarienii au luat fiinţă în ianuarie 1568, când, la Dieta de la Turda, s-a proclamat şi s-a legiferat libertatea conştiintei şi a toleranţei religioase. Acest eveniment a fost legat de numele lui Ioan Sigismund (primul principe al Transilvaniei) şi a lui David Ferenc, întemeietorul şi primul episcop al Bisericii Unitariene (ucis în noiembrie 1579, în Cetatea Devei).

În confesiune nu exista dogme, ci principii.

Unitarienii cred că Dumnezeu-Tatal este creatorul universului, unicul Domn, are caracter transcedental. Isus Cristos este doar profet şi învăţător, născut om, care trebuie urmat, nu venerat ca Dumnezeu. În opinia lor, în El nu exista nimic divin.

Statutul „bisericii” unitariene este unul popular-democratic în care ierarhia clerică se stabileşte dupa criteriul autorităţii spirituale, valorice. Catehismul unitarian spune despre aceasta problemă: „conducătorul Bisericii Unitariene este Isus”, iar ceilalti sunt sau pot fi „egali cu el în slujire”. Credinţa individuală ca dar de la Dumnezeu, nu cunoaşte nici o îngrădire, chiar prin esenţa ei. „Biserica” trebuie să vegheze permanent asupra realizării acestei libertăţi.

Fondatorul şi primul espiscop al Bisericii Unitariene din Transilvania a fost Francisc David (Dávid Ferenc), care a trait între anii 1510-1579. S-a născut la Cluj-Napoca. A studiat teologia la Cluj, Alba Iulia, Wittemberg şi Frankfurt (Germania). Dupa ce s-a întors, prima data a fost învăţător iar dupa aceea preot la Cluj. Din anul 1565 a început reformaţia unitariană, proclamând ca Dumnezeu este Unul Singur, şi că fiecare om este liber să aleagă religia după propria credinţă. În 1566 pe 20 ianuarie a ţinut prima predica unitariana în biserica din Cluj. Mulţi au acceptat credinţa noua, chiar şi regele de atunci Sigismund şi au devenit unitarieni. Între 6-13 ianuarie 1568, Dieta de la Turda a proclamat libertate şi toleranţă religioasă pentru toţi credincioşii.

În secolul XVIII, Unitarianismul devenise o mişcare în America, ca o reacţie la rigiditatea Calvinismului din „bisericile” Congregationaliste din Noua Anglie. În secolul XVIII, Unitarianismul a avut doi lideri mari, Jonathan Mayhew si Charles Chauncey, ambii implicaţi în reorientarea colegiului Harvard.

Alt lider important, William Ellery Channing, numit "Apostolul Unitarianismului", a murit în anul 1842. El a fost un cleric, purtator de cuvînt al protestantilor din Noua Anglie, revoltati împotriva doctrinelor calviniste despre predestinare si coruptia omului. Într-o predica din anul 1819 Channing a stabilit doctrinele de baza ale Unitarianismului. Aceasta a condus la formarea Asociatiei Unitariene Americane, în anul 1825. Exista cîteva grupari în sînul Unitarianismului. Unii cred ca Isus nu a fost chiar Dumnezeu, dar în acelasi timp El nu a fost nici doar un om. Un alt grup, fondat în Noua Anglie de poetul si eseistul Ralph Waldo Emerson, are credinta ca orice lucru din Univers, chiar si omul, este o parte din marele Supra-Suflet. Alt grup a devenit foarte interesat în scrierile teologilor germani care au încercat sa demonstreze ca Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu. Astazi aceste grupari sînt unite, prin legaturi slabe, în Asociaţia Universalistă Unitariană (formata în anul 1961). Peste un sfert de milion de oameni din întreaga lume se considera acum Unitarieni.

În Romania sunt la ora aceasta, între 80.000 şi 100.000 de unitarieni, susţine Krizbai Bela.

Unitarienii au avut 425 de parohii în sec. al XVI-lea, în Transilvania, în anul 1700 nu mai erau decat 125. Astazi, cultul unitarian - care are numai credinciosi de limba maghiara - este organizat in cinci protopopiate si are 141 de biserici, 125 de parohii si 32 de filii.

Cultul numara, in prezent, 110 preoti. Organizarea are la baza principiul sinodo-prezbiterian si are in fruntea sa un episcop si doi curatori generali. In cadrul Institutului Teologic Protestant Unic din Cluj exista o sectie unitariana, in plus, cultul mai are doua scoli teologice liceale.

 

 

Principiile de credinţă şi practicile lor

 

Pentru că trăim în România, aş dori să trec în revistă crezul unitarian din România:

 

Cred un Singur Dumnezeu, creatorul vieţii care este Tatăl Nostru.

Cred în Isus, cel mai bun fiu al lui Dumnezeu, care este învăţătorul nostru drept.

Cred în Sfântul Duh.

Cred în chemarea Bisericii Unitariene.

Cred în iertarea păcatelor si în viaţa eterna. Amin.

 

 

Ceremonii

Despre botez:

Botezăm copii în numele lui Dumnezeu şi îl rugam sa aibă grija de viaţa copilului. Apa simbolizează puritatea, claritatea, naivitatea copilului. Atragem atenţia părinţilor că ei poartă responsabilitatea pentru educarea corespunzătoare a copilului.

 

Despre Cina Domnului:

Cina este ceremonia de reamintire a vieţii, de învataturile si fapturile lui Isus. "Apoi a luat pâine, si dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frînt-o si le-a dat-o zicând: Acesta este trupul meu, care se da pentru voi, sa faceti lucrul acesta spre pomenirea mea." Luca 22:19. (vezi 1Corinteni 11:24). Aceasta ne îndeamna pe noi sa devenim urmasii lui Isus. Simbolurile sunt pâinea si vinul. Într-un an luam de patru ori cina lui Isus: de Craciun, de Paste, de Rusalii si de Ziua Recunostiintei. În afara de acestea avem si ocazii speciale ca: confirmarea, Sinodul, alte aniversari bisericesti etc

 

Confirmare (consacrare):

Un copil la vârsta de 14 ani marturiseste credinta lui unitariana în fata enoriasilor în biserica si ia cinea lui Isus pentru prima oara. Ceremonia are trei momente importante: confesiunea, acceptarea de preot si congregatie ca membru deplin în comunitate si luarea cinei lui Isus împreuna cu membrii.

 

Despre Căsătorie: dupa casatoria civila mirele si mireasa i-a parte si la casatoria religioasa, cand în biserica primesc binecuvantarea lui Dumnezeu. Cu totii ne rugam ca tinerii casatoriti sa aiba o viata buna, o casa de piatra.

Îmormântare: ultimul ramas bun de la persoana iubita care paraseste viata aceasta pamânteasca pentru o viata cereasca. Credem ca Dumnezeu va avea grija de cel care ne-a parasit asa cum Dumnezeu a avut grija în viata aceasta pamânteasca si ne rugam la bunul Dumnezeu. "În adevar nici unul din noi nu traieste pentru sine si nici unul din noi nu moare pentru sine. Caci daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci, fie ca traim, fie ca murim, noi suntem ai Domnului" (Romani 14:7-8.)

 

Sărbători:

a) Crăciunul: în fiecare an la 25, decembrie sărbătorim ziua de naştere al lui Isus.

b) Duminica floriilor: Intrarea lui Isus în Ierusalem - Matei 25:1-9.

c) Vinerea Mare: chinurile şi moarte lui Isus

d) Paştele: sarbatorim eternitatea, viata fara de moarte a sufletului uman. Chiar daca trupul se întoarce în pamânt, spiritul, sufletul are viata eterna, nu are moarte, pentru ca se reîntoarce la Dumnezeu care l-a dat viata. Sufletul este dat de Dumnezeu si se reintoarce la el.(Romani 14:7-8). Deci chiar daca Isus nu este cu noi în trup, dar este si va fi întotdeauna cu noi în sufletul nostru în spiritul nostru.

e) Rusalile: constituirea primei congregatiuni crestine, rodul muncii discipolilor lui Isus. Sufletul lor a fost întarit, fortificat ca sa-si continue munca lui Isus, sa propovaduiasca evangelia lui Isus.

f) Ziua Recunoştinţei: sărbătorim recunostiinta noastra fata de Dumnezeu pentru tot ceea ce ne-a dat în anul acesta, recunostiinta pentru pâinea ceea de toate zilele.Recunostiinta pentru viata si pentru tot ceea ce ne-a dat în viata.

g) Aniversarea Reformei: În ziua de 31 octombrie 1517, Martin Luher cu cele 95 de puncte reformatoare a început miscarea religioasa numita Reforma Bisericii. Fapt din care s-a nascut si religia noastra unitariana în anul 1568.

h) Comemorare Francisc David: ne amintim de viata, de învataturile si de moartea lui Francisc David, care este fondatorul si primul episcop al Bisericii Noastre Unitariene. A murit în Castelul de la Deva la 15 noiembrie 1579.

i) Ziua Mamelor: ne exprimam respectul si dragostea fata de mame.

j) Duminica: fiecare duminica este ziua de odihna, ziua de rugaciune, cînd trupul se odihneste iar sufletul nostru se întareste din si prin Dumnezeu, dupa zilele de lucru obositoare.

 

 

  

Înainte de a analiza crezul lor şi practicile lor, este forate important să ne răspundem la întrebarea:

Cine are autoritatea de a stabili adevărul?

Crezul unitarian se bazează pe anumite afirmaţii din Scripturi, căci de unde alt undeva, ştiu unitarienii că există un singur Dumnezeu, Creatorul vieţii?! Dar ei ignoră faptul că Dumnezeu revelează adevărul Său oamenilor prin Biblie! Şi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu!

Pentru unitarieni, „Biblia nu este o lucrare dumnezeiasca în sensul strict al cuvântului. Încercam să ne explicam cum au văzut credincioşii de atunci lucrurile”. - ne spune preotul Krizbai Bela.

Cel care are autoritatea de a stabili adevărul, este Dumnezeu! El este Cel Adevărat (1Tesaloniceni 1:9; Apocalipsa 6:10). Cuvintele Lui sunt adevăr (2Samuel 7:28; Ioan 17:17), toate cărările Lui sunt adevăr (Psalm 25:10).

Biblia nu este o carte de ştiinţă, ea este o carte spirituală ce este pentru sufletul omului, dar ea dezvăluie lucruri pe care ştiinţa le-a descoperit doar în zilele noastre sau destul de recent, dovedind astfel originea ei divină, pentru că ea conţine o cunoştinţă şi înţelepciune superioară timpului când a fost scrisă.

De exemplu, exista un timp când oamenii credeau că pământul este plat, Biblia nu a fost influenţată de astfel de concepţii, susţinând contrariul şi anume că are forma sferică (rotundă), după cum spune profetul Isaia acum mai bine de 2700 de ani (Isaia 40:22; vezi şi Proverbe 8:31).

Apoi, Biblia a arătat acum aproximativ 3500 de ani, că pământul este suspendat pe neant (nimic), adică fără un suport vizibil (Iov 26:7). De unde au ştiut aceşti scriitori aceste lucruri pe care ştiinţa le-a demonstrat la mii de ani după scrierea lor? (compară cu 2Samuel 23:2).

Această carte este exactă şi din punct de vedere istoric şi geografic. Cu toate că pe parcursul timpului mai multe oraşe şi persoane au fost puse la îndoială ca existenţă, descoperirile arheologice au confirmat relatările biblice reducând la tăcere pe critici.

Pe lângă toate acestea, stilul de reportaj din ea, ne întăreşte încrederea în această carte veche. De pildă, în contrast cu miturile şi legendele, evenimentele din Biblie sunt puse în legătură cu anumiţi oameni şi date (Luca 3:1-2). Mai mult decât atât, în timp ce istoricii antici au exagerat victoriile şi realizările conducătorilor lor, ne-dezvăluind înfrângerile şi greşelile, scriitorii biblici au fost sinceri chiar şi atunci când a fost vorba despre propriile lor greşeli (Numeri 20:7-13; Galateni 1:13).

Profeţiile împlinite atestă din plin că această carte a fost inspirată de Dumnezeu, deoarece oamenii nu au capacitatea de a cunoaşte viitorul cu exactitate (2Petru 1:20-21). Biblia conţine sute de profeţii care s-au împlinit cu exactitate.

Să prezentăm câteva exemple: Biblia a prezis cu 200 de ani mai înainte, căderea puternicului imperiu Babilonean şi chiar a declarat numele cuceritorului înainte ca acesta să se nască, şi anume „Cirus” care avea să elibereze poporul Israel din captivitatea babiloniană. Iar acest lucru a fost spus înainte ca ei să meargă în exilul babilonian, iar istoria a confirmat aceste preziceri (Isaia 14:3-4; Isaia 44:26-45:2).

Tot legat de Babilon, există profeţii din secolul 8 î.C.[1] care preziceau distrugerea lui completă (Isaia 13:19-22; Isaia 14:22-23), în secolul I d.C., oraşul mai avea câţiva locuitori (1Petru 5:13). În anul 363 d.C. împăratul lulian a distrus ceea ce a mai rămas din oraş, împlinind profeţia din Isaia după 1200 de ani.

O altă mostră de profeţii împlinite, sunt cele referitoare la viaţa lui Cristos (Mesia), există peste 300 de referiri profetice despre El în V.T.[2], unele cu aproape 1500 de ani înainte ca Isus să se nască, iar unele din acestea nu depindeau de El ca să se împlinească.

Redau mai jos câteva din aceste profeţii:

 

Evenimentul                                               Profeţia                                Împlinirea

Născut din fecioară

Isaia 7:14

Luca 1:26-27

Uciderea copiilor

Ieremia 31:15

Matei 2:16-18

Fuga în Egipt

Osea 11:1

Matei 2:14-15

Vândut pe treizeci de arginţi

Zaharia 11:12

Matei 26:14-15

Scuipat şi bătut

Isaia 50:6

Matei 26:67

Urât fără temei

Psalm 35:19

Ioan 15:24-25

Răstignit împreuna cu răufăcători

Isaia 53:12

Marcu 15:27-28

Străpunse mâinile şi picioarele

Zaharia 12:10; Psalm 22:1,Psalm 22:7,Psalm 22:8,Psalm 22:16,Psalm 22:18

Ioan 20:27

Dispreţuit / hulit şi batjocorit

Psalm 22:7-8

Luca 23:35

Îi este dat vin / oţet să bea

Psalm 69:21

Matei 27:34,Matei 27:48

Soldaţii au tras la sorti pentru cămaşa Lui

Psalm 22:17-18

Matei 27:35-36

Nu va avea nici un os zdrobit

Psalm 34:20

Ioan 19:32-33,Ioan 19:36

Străpuns în coasta

Zaharia 12:10

Ioan 19:34

Înmormântat cu cei bogaţi

Isaia 53:9

Matei 27:57-60

 

 

 

Acestea sunt doar câteva exemple de profeţii care atestă caracterul inspirat al Sfintelor Scripturi.

Biblia declară despre ea că este insuflată sau inspirată de Dumnezeu (2Timotei 3:16-17), tot ea mai afirmă, că scriitori umani ai cărţilor Bibliei, au fost conduşi în scrierea Bibliei nu de mintea sau înţelepciunea lor, ci de Duhul Sfânt (2Petru 1:21).

Inspiraţia Scripturii putem să o comparăm cu un sufler, care într-o piesă de teatru suflă, le şopteşte actorilor ce trebuie să le spună. Sau ca un patron căruia îi dictează secretarei ce să scrie.

Tot aşa, toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfânt care a vorbit oamenilor sfinţi (2Samuel 23:2).

Chiar dacă omenirea are multe cărţi numite sfinte, totuşi ele nu afirmă despre sine că sunt inspirate de Dumnezeu, sau că conţin însuşi rostirea, cuvântul lui Dumnezul. Nici o carte sfântă nu conţine legile scrise de Dumnezeu cu degetul Său, aşa cum Moise a primit cele 10 porunci (Exod 31:18; Deuteronom 5:1-22). Biblia conţine afirmaţii de genul: Aşa vorbeşte Dumnezeu(2Cronici 24:20); Aşa vorbeşte Domnul (1Samuel 10:18), ea conţine cuvintele rostite de Însuşi Dumnezeu pentru omenire, cuvintele rostite de Fiul lui Dumnezeu şi de mesagerii îngereşti sau umani, trimişi de Dumnezeu (Evrei 1:1-2; Evrei 2:2).

O dată ce pentru unitarieni, Biblia nu este Cuvântul lui Dumnezeu, inspirată de El pentru învăţătura noastră, ei trăiesc într-un vid spiritual şi moral fără a avea un ghid absolut în viaţă, pentru ei aproape totul este relativ.

Ca şi cum Unicul Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dragostei, care din iubire a dat oamenilor legi sacre spre folosul lor, ci i-a lăsat de capul lor după un bine relativ!!!

Dacă există un Dumnezeu creator, El are un scop cu creaţia sa, atunci El nu a putut lăsa la bunul plac al interpretării omului voia Sa, cea bună plăcută şi desăvârşită (Romani 12:1-2), ci a revelat-o prin Sfintele Scripturi (Psalm 19:7-11), toţi cei care vor asculta vor găsi fericirea (Apocalipsa 1:1-3), iar cei ce nu vor asculta îşi vor zidi casa pe nisip spre ruina lor veşnică (comp. cu Matei 7:24-27).

Să analizăm crezul unitarian:

Prima afirmaţie din crez: „Cred un Singur Dumnezeu, creatorul vieţii care este Tatăl Nostru.”

Ce crez frumos! Ce frumos sună! Însă este Dumnezeul bibliei, Dumnezeul unitarienilor?

Chiar dacă ei mărturisesc: „un singur Dumnezeu”, este Dumnezeul lor: Tatăl Domnului Isus? Este Dumnezeul lor Cel care l-a născut pe Isus?

Nu în opinia lor, Domnul Isus nu este unicul Fiu născut din Tatăl, prin urmare, nici Dumnezeul lor la care se închină nu este Dumnezeul Bibliei!

Conform adevărului revelat de Dumnezeul creator: Isus este Fiul Său unic-născut, Isus Cristos este descris ca fiind „monogenes” (în limba greacă), (Ioan 1:14,Ioan 1:18; Ioan 3:16,Ioan 3:18; 1Ioan 4:9), tradus în Biblia Cornilescu cu „singurului născut” (Ioan 1:14) sau „singurul Lui Fiu”; în BO cu „Unul-Născut”, iar în NW cu: „unic-născut”. Acest termen se referă la unu-născut, singur-născut, unic-născut, cu sensul de singurul fiu al unei mame, sau al unui părinte.

Cuvântul grecesc (redat prin ‚unic-născut’) care este întrebuinţat pentru Isus şi pentru Isaac este mo·no·ge·nes´, care derivă din mo´nos, „singur” şi gi´no·mai, verb care înseamnă „a naşte”, „a deveni [a veni în existenţă]”, afirmă Exhaustive Concordance (Concordanţa exhaustivă) de Strong.

Mo·no·ge·nes´ se defineşte deci astfel: „Unic-născut, unic-procreat, deci unicul copil.” — A Greek and English Lexicon of the New Testament de E. Robinson.

The Theological Dictionary of the New Testament, editat de Gerhard Kittel, spune în această privinţă: „(Mo·no·ge·nes´) înseamnă ’descendent unic‘, adică fără fraţi sau surori.” Această lucrare remarcă, de asemenea, că în Ioan 1:18; Ioan 3:16, 18 şi 1Ioan 4:9, „relaţia lui Isus nu este doar comparabilă cu aceea a unui copil unic faţă de tatăl său; ea este acea relaţie a singurului fiu-născut faţă de Tatăl”.

Iar în N.T.

Monogenoys: [adjectiv genitiv masculin singular] - Ioan 1:14; Ioan 3:18.

Monogenes:  [adjectiv nominativ masculin singular] - Luca 7:12; 8:42 (feminin); 9:38; Ioan 1:18.

Monogene: [adjectiv acuzativ masculin singular]  - Ioan 3:16; Evrei 11:17; 1Ioan 4:9.

Observăm din Luca 7:12, că Isus a înviat „singurul [monogenes]  fiu al mamei lui”, iar în 8:42: „o singură [monogenes] fiică...”, iar în Luca 9:38, tatăl unui fiu demonizat Îl roagă pe Isus să-l vindece, acest fiu era unicul fiu al tatălui, în BC, este redat astfel: „îl am numai pe el”. Iar în Evrei 11:17, se descrie ducerea lui Isac ca jertfă de către Avraam, Isac fiind numit aici: „singurul [monogene] său fiu”.

Expresia „monogenes”, nu se poate aplica la naşterea lui din Maria, deoarece Isus nu a fost unicul fiu al Mariei; ci, întâiul ei născut [gr. prototokon], ulterior născând şi alţi copii (Matei 1:25; Matei 13:55-56; Luca 2:7), iar această expresie „monogenes”, are sensul de: unu-născut, singur-născut, unic-născut, cu sensul de singurul fiu al unei mame, sau al unui părinte.

În Ioan 1:14, se afirmă: Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut [monogenoys] din Tatăl.

Deci iată că Isus este monogenes din Tatăl, nu din Maria!

În plus, există un text care se referă la Domnul Isus, ca fiind „născut din Dumnezeu”, în greacă: „gennaō ek Theos”, este vorba de 1Ioan 5:18.

În concluzie, Isus Cristos este născut din Dumnezeu Tatăl, deoarece: a) El este ‘monogenes’, unicul născut (Ioan 1:14; Ioan 3:16,Ioan 3:18); b) El este „Cel născut din Dumnezeu” (1Ioan 5:18).

Dumnezeul Bibliei este Dumnezeul care l-a născut spiritual pe Fiul din El, la prima rostire a lui Dumnezeu, El fiind numit: Cuvântul lui Dumnezeu:

tot aşa este şi cu al Meu Cuvânt, care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod, ci Îmi va împlini dorinţa şi va reuşi în lucrul pentru care L-am trimis”. – Isaia 55:11.

„Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”.- Apocalipsa 19:13.

Prin urmare, Dumnezeul unitarian care îţi lasă poporul fără un standard spiritual şi moral, fără un Cuvânt inspirat de El şi care să fie literă de lege, nu este Iehova Dumnezeul Bibliei!!!

Unitarienii se închină la un alt dumnezeu! Ei sunt idolatrii, călcând prima poruncă: Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine!”Exod 20:3.

Să analizăm următoarea afirmaţie creduală: „Cred în Isus, cel mai bun fiu al lui Dumnezeu, care este învăţătorul nostru drept”.

Domnul Isus nu este doar un Fiu a lui Dumnezeu, ci este Fiu în sens unic, doar El este Singurul născut din Tatăl (Ioan 1:14; 1Ioan 5:18), în început (1Ioan 1:1-3; 1Ioan 2:13-14). Şi doar prin El s-au făcut toate şi se ţin toate (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17). Conform Bibliei, FIUL ESTE FIU ÎNAINTE DE VENIREA SA PE PĂMÂNT:

În Proverbe 30:4, se spune: Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?

Cu siguranţă că răspunsul la întrebările: Cine s-a suit la ceruri şi cine s-a pogorât din ele? Cine a adunat vântul în pumnii lui? Cine a strâns apele în haina lui? Cine a hotărât toate marginile pământului? Răspunsul nu poate fi decât: Dumnezeu. Însă Agur inspirat fiind, continuă punând întrebarea: Cum se numeşte el şi cum cheamă pe fiul său? Ştii tu lucrul acesta?Din aceste întrebări deducem două lucruri: 1) Creatorul are un Fiu, despre El se vorbeşte cu sute de ani înainte de naşterea Lui din fecioara Maria! 2) Creatorul are un Nume, iar Fiul Său alt Nume.

Ioan 8:23: Voi sunteţi de jos” le-a zis El „Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. Isus, precizează că nu este din lumea aceasta, El nu îşi are originea aici; ci, de sus, din cer, din altă lume. Isus Cristos precizează astfel clar, că originea Sa nu este de pe pământ; ci, din cer, din altă lume (vezi şi Ioan 9:39).

Ioan 8:42: Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.

Domnul Isus nu numai că este trimisul Tatălui; ci, El a venit de la Dumnezeu, deci din domeniul spiritual, unde locuieşte Dumnezeu. Domnul Isus a venit de la Dumnezeu, El nu numai că a fost trimisul Acestuia, ca şi alţi profeţi, sau slujitori ai Lui; ci, El a ieşit de la Dumnezeu şi a venit de la El. Pentru cei ce sunt sinceri, afirmaţia Domnului este clară, pentru cei ce le place să denatureze sensul textelor pot da orice sens doresc, căci îl vor da spre pierzarea lor.

Ioan 16:28-30: Am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume; acum las lumea şi Mă duc la Tatăl. Ucenicii Săi I-au zis: „Iată că acum vorbeşti desluşit şi nu spui nici o pildă. Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.

Domnul Isus, vorbeşte pe faţă, clar, fără înconjur, fără ilustrări, şi învaţă că El a venit în lume, ieşind de la Tatăl, şi că în curând se va produce reversul medaliei, şi anume va lăsa lumea, şi va merge din nou la Tatăl.

Există trei mari categorii de dovezi care atestă că Isus a fost şi este Mesia (adică unsul în limba ebraică), Fiul lui Dumnezeu:

(1) LINIA GENEALOGICĂ: aceasta este descrisă de Evangheliştii Luca şi Matei (Luca 3:23-38; Matei 1:1-16); aceasta este o confirmare a promisiunilor făcute de Dumnezeu lui Avraam (Geneza 22:18), Isac (Geneza 26:2-5), Iacov (Geneza 28:12-15), Iuda (Geneza 49:10) şi lui David (Psalm 132:11).

(2) PROFEŢIILE ÎMPLINITE: Isus a împlinit zeci de profeţii Mesianice din care unele nu atârnau deloc de El pentru a se împlini.

(3) MĂRTURIA LUI DUMNEZEU: a) El a trimis îngeri pentru a-L face cunoscut (Luca 2:10-14); b) Dumnezeu a vorbit din cer în trei ocazii confirmând că Isus este Mesia şi Fiul Lui. (Matei 3:17; Matei 17:5; Ioan 12:28-30); c) I-a dat putere să facă miracole (Luca 5:17); d) Dumnezeu a inspirat Evangheliile care atestă că Isus este Mesia (Ioan 20:31); e) Dumnezeu prin Duhul Sfânt la înviat din morţi pe Isus (Romani 1:4; Romani 6:4; Romani 8:11), atestând că este Fiul şi Unsul Său.

 

Dumnezeu Îl adevereşte pe Isus Cristos ca fiind Fiul Său şi ca fiind Adevărul de care trebuie să ascultăm:

 

Ø Ioan 5:31-32: „Dacă Eu depun mărturie despre Mine Însumi, atunci mărturia Mea nu este adevărată. Este un Altul Care depune mărturie despre Mine şi ştiu că mărturia pe care o depune El despre Mine este adevărată”.

Ø Matei 3:16-17„Imediat după ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă. Şi iată că cerurile Îi erau deschise şi L-a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel şi venind peste El. Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!”. 

Ø Matei 17:5„În timp ce vorbea el, iată că un nor strălucitor i-a acoperit, iar un glas din nor a zis: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea! De El să ascultaţi!”.

Ø Ioan 12:49„Căci Eu n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M-a trimis, Tatăl Însuşi, Mi-a dat poruncă ce să vorbesc şi ce să spun”.

Ø Ioan 14:6„Isus i-a răspuns: – Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”

 

Unitarienii afirmă: „Cred în Isus, cel mai bun fiu al lui Dumnezeu, care este învăţătorul nostru drept”. Dar ascultă ei de Domnul Isus, Învăţătorul Cel drept?

Domnul Isus a spus că cine aude evanghelia, crede să se boteze, nicăieri El nu a învăţat botezul copiilor mici aşa cum botează unitarienii! Nici confirmarea la 14 ani nu face parte din învăţătura Domnului!!!

De asemenea, Învăţătorul Isus nu lăsat sărbătorile drăceşti pe care le ţin unitarienii, care onorează prin ele creaturi şi nu pe Creator care este binecuvântat în veci amin (Romani 1:22-25).

În primul rând, Domnul nu s-a născut pe 25 decembrie, iar Crăciunul este de origine păgână (vezi în acest sens mai multe informaţii în broşura:Este crăciunul o sărbătoare plăcută lui Dumnezeu?”).

Domnul nu a poruncit nici sărbătorile ca: Duminica floriilor, Vinerea Mare (mortea Lui creştinii adevăraţi o vestesc de fiecare dată când i-au cina Domnului – 1Corinteni 11:26). Iar Cristos jertfit este Paştele nostru (1Corinteni 5:7-8), nu sărbătoarea ţinută cu miei, iepuri şi ouă vopsite, o sărbătoare care Îl dezonorează pe Fiul lui Dumnezeu!

În ce priveşte, Rusalile, nu atunci s-a înfiinţat adunarea lui Dumnezeu, şi oricum Dumnezeu nu a poruncit o astfel de sărbătoare, ea nu face parte din evangelia lui Isus şi nici din credinţa dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 1:3).

În ce priveşte celelalte sărbători ele sunt o invenţie omenească (ziua recunoştinţei), chiar drăcească (aniversarea reformei, ziua mamelor)  care slăvesc creatura şi nu pe Creator (Romani 1:25).

În concluzie, unitarienii, au un alt Dumnezeu nu pe Iehova Dumnezeul Bibliei, ei au un alt Isus, nu pe Domnul Isus, născut din Tatăl în început, care este divin în asemănarea lui Dumnezeu (Ioan 1:1-3; Filipeni 2:5-11; 2Corinteni 11:4).

Atunci se ridică următoarea întrebare:

 

Sunt unitarienii adunarea lui Cristos?

Adunarea (ekklesia) lui Dumnezeu Îl are pe Dumnezeul Bibliei (Fapte 20:28), pe Cristosul Cel Viu şi adevărat (1Corinteni 1:2; 1Tesaloniceni 1:1), şi pe Duhul Sfânt (Fapte 9:31). Ea are Evanghelia Domnului Isus (Fapte 5:42; Romani 15:19), Evanghelia veşnică (Apocalipsa 14:6), ea are învăţătura lui Dumnezeu (Ioan 7:16-18; 2Ioan 1:9), ea păzeşte credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna (Iuda 1:3 - NTR 2007).

Adunarea lui Dumnezeu a fost născută prin Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu se abate de la Cuvântul Evangheliei, ea rămâne la învăţătura lui Cristos, nu o i-a înainte (2Ioan 1:9), ea stăruie în învăţătura apostolilor (Fapte 2:42).

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

Se poate cerceta: roada, comportamentul, faptele unei grupări, dacă corespund sau nu cu comportamentul învăţat de Cristos, căci Însuşi Domnul a spus: Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune”Matei 7:16-18.

Cu o altă ocazie Domnul a spus: Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţiiIoan 13:34-35.

Pe lângă comportament, se mai poate cerceta manifestările spirituale, dacă sunt de la Duhul Sfânt sau de la alte duhuri, dacă sunt daruri spirituale date de Dumnezeu sau daruri contrafăcute de Satan (comp. Cu Tesaloniceni 5:19-21; 1Ioan 4:1).

Însă dacă învăţătura sau doctrina unei grupări, nu corespunde cu Biblia, atunci şi roadele şi manifestările spirituale sunt de la alte duhuri, nu de la Duhul Sfânt. Este imposibil ca un izvor de apă să producă şi apă amară şi apă dulce (comp. cu Iacob 3:11).

Prin urmare, acest material a analizat învăţătura lor, şi am observat că în mai multe puncte ea nu este biblică şi prin urmare, unitarienii nu pot fi adunarea lui Dumnezeu!

Se ridică următoarea întrebare atunci:

 

Ce este de făcut?

În primul rând, trebuie să fi ferm convins iubite cititor, că omul poate cunoaşte adevărul! Că el nu este relativ!

Domnul Isus care este adevărul a spus: Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: "Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera. – Ioan 8:31-32.

Domnul Isus a mai spus: Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!Marcu 13:31.

A rămâne în Cuvintele Lui, a asculta de El, înseamnă a umbla în adevăr!

Să nu te descurajezi, dacă ai ajuns la concluzia că gruparea Unitariană nu este adunarea lui Dumnezeu, şi nici mulţimea de secte nu trebuie să te dezorienteze, nu uita, ai trei lucruri absolut sigure pe care te poţi baza indiferent de dezamăgirile provocate de religie, şi anume:

I.    Dumnezeu te iubeşte (Ioan 3:16; Romani 5:8).

II.   Domnul Isus a murit şi pentru tine (1Corinteni 15:3; 1Petru 2:24-25).

III.  Ai Cuvântul complet al lui Dumnezeu, care te poate călăuzi în tot adevărul (Psalm 119:105; Ioan 17:17).

Domnul a dat asigurarea că «Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu» - Ioan 6:45, astfel dacă eşti sincer, şi Îl vei căuta pe Domnul, El ţi se va descoperi (Ieremia 29:13).



[1] Sigla d.C. se referă: după Cristos; şi î.C. se referă înainte de Cristos.

[2] Sigla V.T. se referă prescurtat la Vechiul Testament, şi N.T. la Noul Testament.