Matei 28:19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v’am poruncit. Şi iată că Eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului”.

 

Câteva argumente, că fraza: „botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh”, este o interpolare / falsificare:

 

1) Argumente manuscris:

 Există câteva zeci de manuscrise în greacă şi latină care susţin această formulă de botez, însă nici un manuscris înainte de conciliul de la Niceea (325 d.C.). Toate manuscrisele provin cel mai devreme din sec. IV d.C.

 Este curios, că cu toate că în muzee există manuscrise din sec. II şi III d.C şi mici fragmente din sec. I d.C. totuşi acestea nu conţin partea cu Matei 28:19. Oare de ce? Nu ştim dar se pot emite tot felul de ipoteze.

 Apoi, aceste manuscrise, au în conţinutul lor: botezul în Numele lui Isus (Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:48; Fapte 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; Galateni 3:27). Orice încercare de armonizare este forţată, între a scufunda în numele unei persoană sau în numele a trei persoane. Tatăl şi Fiul au nume distincte: Proverbe 30:4; Apocalipsa 14:1.

 Pasajul cu botezul trinitar este o interpolare.

 Conybeare un erudit în critica textuală, declară: „In cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antica n-a păstrat pentru noi o citare intacta. Dar asta nu e o surpriza pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte ca manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau ca sunt adevărate citări.” 

 Pe lângă toate acestea, el afirmă: „In singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare).

 O altă lucrare declară: „În ceea ce priveşte MSS greacă., Nu există nici unul dincolo de-al patrulea-lea [din secolul al patrulea, există două: Vaticanus şi Sinaiticus --- AMBELE corupte.. Altele ...sunt de la 5a-lea şi] în sus, şi se pare clar, că partea siriană a Bisericii nu ştia nimic de aceste cuvinte” (Studii ale Cuvântului privind Duhul Sfânt, p. 48).

 Un Manuscris în ebraică, din secolul XIV d.C. (1380) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem–Tob, redă diferit Matei 28:19. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole.  Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem - Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71). În acest manuscris, textul din Matei 28:19,Matei 28:20 este redat astfel: „Duceţi-vă şi învăţaţi să continue toate lucrurile pe care eu vi le-am poruncit vouă în etern”.

 În traducerea modernă „Evanghelia Ebraică după Matei” (ediţia I - 1995, iar ediţia II - 2000), versiunea aceasta biblică, e în ebraică paralel cu traducerea în engleză, şi este făcută de profesorul G. Howard, după mai multe manuscrise ebraice ale Evangheliei după Matei. Pe pagina X şi XI a introducerii în Evanghelia ebraică a lui Matei, de G. Howard, prezintă cele 9 manuscrise Shem-tob folosite în studiile sale, care sunt nouă manuscrise separate ale versiunii Matei al lui Shem-tob. Cu excepţia lui Shem Tob din 1380-1385 d.C, celelalte manuscrise sunt din secolele 15-17 d.C.

O altă filieră ebraică este „Evanghelia după Evrei”, care este Evanghelia ce o foloseau ebioniții o sectă a creştinismului după spusele lui Ieronim. În Volumul VI (6) -„Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E.A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806 a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.C., 5 în prima jumătate a secolului XI d.C., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.C.

Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.C., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.C.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, p. 637).
Eusebiu sau Eusebius, episcop de Cezarea în timpul împăratului Constantin, a citat acest pasaj în lucrările lui de 17 ori după cum urmează:  „Ducându-vă deci, faceţi discipoli din toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.”  
El a citat din versiunea luată de Ieronim de la nazarinienii (ebioniţii), din oraşul sirian: Berea, şi apoi  păstrată în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: De viris inlustribus cap. III).

Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri anti-nicene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.

Observăm că în nici una din variantele ebraice nu apare fraza: „botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh”. Ea este o interpolare timpurie, şi această interpolare a avut loc în sec. II d.C. Astfel în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, se afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.

Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul.
 
2) Alte argumente:
Fraza: „botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh”, este o interpolare grosolană şi o imposibilitate teologică potrivit cu adevărul întregi Scripturi!

În primul rând, dacă se va studia textul grecesc al acestui pasaj, observăm că nici cuvintele ‚botezându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous) şi ‚învăţându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu ‚naţiunile’ (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta.

Vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament şi Psalmii, traducerea tipărit în 1993 de Societatea: Christliche Literatur – Verbreitung, care spune la n.s.: „Cuvântul „botezându-i” nu se acordă în gramatical cu naţiunile (în gr. Neutru), ci cu cei care au devenit ucenici (botezându-i – în gr. Masculin)...”

Atunci când acest pasaj a fost modificat, nu s-a ţinut cont de gen, şi trecând chiar peste gramatica din limba greacă au interpolat fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.

În al doilea rând, nimeni nu poate face ucenici „botezându-i”, ca apoi să-i învăţăm „să păzească tot ce v’am poruncit” !!! Ucenicii sau discipolii se fac prin învăţătură, şi doar după aceea aceştia sunt botezaţi. Conform Scripturii, deci devii ucenic prin învăţătură căci este scris despre Domnul, că: „Isus face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan” (Ioan 4:1). Este interesant că Scriptura nu spune: „face ucenici prin botez”? Nu prima dată Domnul Isus făcea ucenici prin învăţătură şi apoi după ce deveneau ucenici, după ce Îl urmau, îi boteza!

În al treilea rând, în 1Petru 3:21, în Noua Traducere românească 2007, găsim scris: „aceasta este o imagine a botezului, care vă mântuieşte acum – el nu este o îndepărtare a murdăriei de pe trup, ci răspunsul unei conştiinţe bune înaintea lui Dumnezeu – prin învierea lui Isus Cristos”. La n.s. Se explică: „Sau: promisiunea (în sensul de angajament); sau: cererea”. Din acest text observăm şi învăţăm că botezul are loc prin învierea lui Isus, dar botezul este un răspuns (o cerere, un angajament) adresat „către Dumnezeu”. Nu putem adresa acest botez lui Dumnezeu Tatăl, în Numele lui Dumnezeu!?! După cum nu putem face o rugăciune, o cerere către Dumnezeu în Numele lui Dumnezeu! O astfel de rugăciune nu ar fi ascultată!
Biblia spune clar: orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea (Ioan 15:16; Ioan 16:23). De aceea botezul se face doar în Numele lui Isus Mijlocitorul, către Dumnezeu Tatăl, El este Cel ce acceptă răspunsul nostru prin botez la dragostea Lui şi ne dă Spiritul Sfânt în botez.