Care este originea Halloweenului?

Halloweenul, care se ţine în 31 octombrie, este cunoscut drept o sărbătoare cu vrăjitoare, strigoi şi diverse decoraţiuni şi accesorii groteşti. Numit şi Ziua Vrăjitoarelor, Halloweenul provine de la vechii celţi din Britania şi Irlanda. Aceştia ţineau sărbătoarea Samhain, care înseamnă „sfârşitul verii“, în noaptea cu lună plină cea mai apropiată de 1 noiembrie. Celţii credeau că în timpul acestei sărbători se deschidea uşa care despărţea lumea oamenilor de lumea supranaturală, iar pământul era bântuit atât de spirite bune, cât şi de spirite rele. De asemenea, se credea că sufletele morţilor se întorceau la casele lor, motiv pentru care familiile obişnuiau să lase afară mâncare şi băutură pentru a-i îmbuna pe aceşti oaspeţi din lumea de dincolo. În zilele noastre, când copiii deghizaţi în fantome sau vrăjitoare merg pe la casele oamenilor ameninţând că vor face glume răutăcioase dacă nu primesc dulciuri, ei perpetuează fără să ştie ritualurile de Samhain.

Halloweenul mai este cunoscut sub numele All Hallow Even, adică ajunul Zilei Tuturor Sfinţilor. Însă acest nume ascunde origini care nu sunt deloc sfinte. De fapt, erudiţii afirmă că, urmărind rădăcinile Halloweenului, ajungem înapoi în istorie cu mult timp înainte de apariţia creştinismului — pe vremea când vechii celţi populau Britania şi Irlanda. Folosind un calendar lunar, celţii au împărţit anul în două anotimpuri — lunile întunecate de iarnă şi lunile luminoase de vară. În prima seară cu lună plină de la data de 1 noiembrie, celţii organizau sărbătoarea Samhain, care înseamnă „sfârşitul verii“.

Această sărbătoare, care marca începutul noului an celtic, avea loc la sfârşitul verii, când recoltele erau deja strânse, iar turmele şi cirezile erau coborâte de la locurile de păşunat şi duse în adăposturi. Întrucât zilele începeau să se scurteze, celţii credeau că soarele trebuia reînsufleţit prin diverse ritualuri şi jertfe. Ei stingeau toate focurile din vetre ca semn al morţii vechiului an şi inaugurau noul an cu focuri sacre în aer liber, de la care toţi membrii comunităţii îşi reaprindeau focul în vetre. În plus, se credea că aceste focuri mari — care se regăsesc în prezent în Marea Britanie de Noaptea lui Guy Fawkes şi în Brazilia cu ocazia sărbătorilor din iunie — înspăimântau şi alungau spiritele rele.

Celţii credeau că, în timpul Samhainului, vălul care despărţea lumea oamenilor de lumea supranaturală era înlăturat, iar spiritele, atât cele bune, cât şi cele rele, bântuiau pământul. Se zicea că sufletele morţilor se întorceau la casele lor, iar familiile acestora obişnuiau să pună mâncare şi băutură pentru musafirii lor fantomatici, în speranţa că îi vor îmbuna şi că vor alunga ghinionul.

Aşadar, în prezent, când copiii care nu sunt din familii creştine se costumează în fantome sau vrăjitoare şi merg din casă în casă cerând să li se dea ceva de Halloween că dacă nu vor face o glumă răutăcioasă, ei repetă fără să-şi dea seama anticele ritualuri de Samhain. Jean Markale scrie următoarele în cartea sa Halloween, histoire et traditions (Halloweenul — istorie şi tradiţii): „Când primesc ceva în mână, copiii stabilesc, într-un sens simbolic pe care ei nu-l înţeleg, un schimb frăţesc între lumea vizibilă şi cea invizibilă. Din acest motiv, purtarea măştilor şi a costumelor de Halloween . . . este, în realitate, o ceremonie sacră“.

Întrucât credeau că bariera dintre domeniul fizic şi cel supranatural era înlăturată, celţii considerau că oamenii puteau trece fără nici o dificultate în lumea spiritelor. Aşadar, Samhainul era un moment deosebit de propice pentru a afla secretele viitorului. Ca să afle ce le rezerva viitorul în privinţa căsătoriei, a bolilor şi a morţii, ei foloseau mere sau alune, ambele fructe fiind considerate roadele unor arbori sacri. De exemplu, într-un butoi plin cu apă se puneau mai multe mere, fiecare măr purtând un semn ce identifica proprietarul. Prinzând un măr cu gura, fără vreun alt ajutor, se credea că un tânăr sau o tânără putea afla cu cine urma să se căsătorească. Această practică de divinaţie a supravieţuit până în zilele noastre sub forma jocului de Halloween în care concurenţii încearcă să prindă cu gura un măr.

Samhainul se mai caracteriza prin chefuri şi prin renunţarea la orice restricţii. „Dacă nu erau respinse, valorile tradiţionale erau inversate“, afirmă Markale. „Ceea ce, de regulă, era interzis, acum era permis, iar ceea ce era permis era interzis.“ Şi azi, Halloweenul reflectă acelaşi spirit, ceea ce, fără îndoială, constituie în mare măsură o explicaţie a popularităţii lui tot mai mari.

În plus, The Encyclopedia of Religion descrie Halloweenul din zilele noastre drept „un timp în care şi adulţii pot trece peste barierele culturale şi pot renunţa la propria identitate petrecând o seară de frivolităţi fără limite. Astfel, elementul de bază al sărbătorii celtice, şi anume o seară pe an în care oamenii scapă de realităţile vieţii cotidiene şi nu mai ţin seama de nimic, se regăseşte neschimbat şi în secolul al XX-lea“.

Tot despre Halloween-ul, The Encyclopedia Americana afirmă: „Elemente ale obiceiurilor legate de Halloween se regăsesc şi în ceremoniile druidice din timpurile precreştine. Celţii aveau două divinităţi importante: un dumnezeu-soare şi un dumnezeu al morţilor . . ., care erau sărbătoriţi la 1 noiembrie, începutul Anului Nou celtic.”

 

Cultul catolic ţine „ziua morţilor” pe 1 noiembrie, iar cultul ortodox pe 6 noiembrie!

Sărbătorile din calendarul cultele tradiţionale de fapt atât ca dată cât şi ca obiceiuri provin din păgânism.

Un creştin adevărat nu sărbătoreşte lucruri nebiblice (1Corinteni 4:6).

 

Ce trebuie să facem noi?

 

Modul de viaţă al oamenilor reflectă duhurile de care sunt însufleţiţi (comp. cu Luca 9:53-55). Ceea ce sărbătoresc, pe morţi sau pe Dumnezeu şi Fiul Său, denotă cu cine au legătura ei! Faptul că sunt îmbrăcaţi ca nişte oameni temători de Dumnezeu, sau ca nişte draci, vrăjitoare, fantome, etc, toate acestea indică a cui slujitori sunt?!? Pe cine imită ei? (comp. cu 1Petru 2:21).

Creştinii conform Bibliei trăiesc furmos, nu în chefuri şi beţii şi în fapte de ruşine (1Petru 4:1-4). Ei nu-şi permit nici o zi pe an (comp. cu Galateni 2:5) să renunţe la propria identitate de copii sfinţi ai lui Dumnezeu şi să se dea la frivolităţi!

Biblia este clară:

“Nu vă înjugaţi la un jug inegal cu cei necredincioşi. Căci ce legătură are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce părtăşie are lumina cu întunericul? Apoi ce armonie este între Cristos şi Belial? Sau ce parte are cel credincios cu cel necredincios? Şi ce acord este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui viu, aşa cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui în mijlocul lor, voi umbla în mijlocul lor şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu“. „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi separaţi-vă, zice Iehova, şi nu mai atingeţi ce este necurat“, „şi vă voi primi“. „Eu vă voi fi tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Iehova cel Atotputernic.” - 2Corinteni 6:14-18 NW.

Iubite cititor, toate aceste sărbători păgâne te pun în legătură cu dracii (1Corinteni 10:20)!

Nu avea nici o legătură cu ele! Tu caută: urmăreşte însă: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe”1Timotei 6:11, SCC.