Dumnezeu ne poruncește,

 să ascultăm, spre-a fi smeriți,

 Domnul Isus ne poruncește,

 Să-L urmăm, pentru a rămâne smeriți.

 

 Dacă nu avem gânduri 'nalte,

 Ci gânduri despre noi: cumpătate

 Și nu avem, despre noi: păreri înalte,

 Ci avem păreri corecte și echilibrate.

 

 Atunci Dumnezeu ne iubește.

 El le dă har, celor ce sunt smeriți.

 Căci a lor inimă pe semeni îi iubește,

 cu smerenie e îmbrăcată, ei sunt smeriți.

 

 Dar nu e suficientă, inima și mintea

 Trebuie să ne silim, având voința,

 Ca să nu fim mai presus de alții,

 Să nu fim trufași, mândri, aroganți.

 

 Un om care este mulțumit cu ce primește,

 El pe Dumnezeu slăvește și Îi mulțumește.

 Și fiind mulțumit cu puțin, cu planul divin,

 El, nu se răzvrătește că multe laude nu primește.

 

 Dar el nu este doar mulțumit cu al său „destin”

 El și mulțumește, e smerit pentru planul divin,

 dar el este chiar și cumpătat, echilibrat,

 el nu face mai mult decât îi este repartizat.

 

 Astfel el știe prin înțelepciunea cea vie,

 Că tot ceea ce are, că tot ce a primit,

 Este de la Dumnezeu prin a Sa suflare vie.

 Este prin harul Său bogat, nu prin al său merit!