În primul rând, trebuie să înţelegem ce este o religie? Cum defineşte Biblia acest termen?

În Scripturi apare teremenul: ,,threskeia = religie, în Coloseni 2:18; Iacob 1:26-27.

Iar forma ,,threskeias, apare în Fapte 26:5; iar forma: „threskos” în prima parte a lui Iacob 1:26.

Iar ,,threskeia şi formele sale, însemnă: religie, formă de închinare, pioşenie, cucernicie.

În Fapte 26:5, apostolul Pavel se referă la partida fariseilor şi la modul ei de închinare.

În Coloseni 2:18, termenul religie, se referă la închinarea falsă la îngeri.

Iar în Iacob 1:26, se referă la oameni care se auto consideră: religioşi, dar care: neţinându-şi limba în frâu, ci amâgindu-şi inima; religia acestuia este deşartă”Iacob 1:26, SCC.

Într-un sens pozitiv, vedem cuvântul religie doar la Iacob 1:27, unde se spune: „O religie curată şi neîntinată înaintea unui Dumnezeu şi Tată, este aceasta: a îngriji de orfani şi de văduve în necazurile lor, a se păstra nepătat de lume” (SCC). În Biblia ortodoxă (sigla: BO): „cucernicie”.

Aici termenul se referă la un mod de viaţă: milos, darnic, şi curat, nepătat de lume, cu teamă de Tatăl ceresc!

În Scripturi există mai multe cuvinte ce exprimă ideea de religie, după cum urmează: „latreia” = adorare, închinare, serviciu divin (Romani 9:4); ,,proskyneo” = închinare, cinstire, omagiere, (Matei 28:17); „deisidaimonia = cult, religie, teamă de zei, superstiţie, reverenţă, pietate, (Fapte 25:19); ,,eusbeia” = evlavie, devoţiune sfântă, cucernicie (2Petru 1:7).

Aşa după cum am văzut există „O religie curată şi neîntinată”, dar există şi o religie: „deşartă” (Iacob 1:26), chiar zadarnică (Coloseni 2:18), care se închină la îngeri!

Faptul că ai o religie, faptul că ai moştenit-o de la părinţi sau de la străbuni, ea nu este automat aprobată de Dumnezeu, ea poate fi o religie falsă sau zadarnică!!!

Iubite cititor gândeşte-te singur (Luca 12:57), oare este drept şi bine să rămâi într-o religie care se închină la îngeri, la creaturi (Coloseni 2:18; Romani 1:22-25; Apocalipsa 22:8-9). La o religie care cu gura spune una dar cu fapta alta, cum este proverbul: „fă ce zice popa, dar nu fă ce face popa”. Oare în lumina lui Iacob 1:27, nu este aceea religie: deşartă!

Biblia învaţă de oameni care şi-au schimbat religia!

În 1Tesaloniceni 1:8-10, BO: Căci, de la voi, cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia şi în Ahaia, ci credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit în tot locul, astfel că nu e nevoie să mai spunem noi ceva. Căci ei înşişi istorisesc despre noi cum am fost primiţi la voi şi cum v-aţi întors la Dumnezeu, de la idoli, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat, Şi să aşteptaţi pe Fiul Său din ceruri, pe Care L-a înviat din morţi, pe Iisus, Cel ce ne izbăveşte de mânia cea viitoare”.

Iată oameni din oraşul grec: Tesalonic, au avut o religie strămoşească, care se închina la alţi dumnezei, care erau în realitate idoli, dar după ce au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, ei s-au întors la Dumnezeul Cel viu şi adevărat, şi-au schimbat religia, închinarea, modul de viaţă!

Un alt exemplu este cel al samaritenicii care l-a întâlnit pe Isus Cristos. Ea fusese crescută în religia samaritenilor (Ioan 4:20, BO). Domnul a mărturisit despre religia ei: Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi, ei nu-L cunoşteau pe Tatăl ceresc şi nu se închinau conform legii Lui date prin Moise!

Domnul le spune că vine ceasul când închinarea se va schimba şi va mai avea loc nici în templul de pe Muntele Garizim, unde se închinau samaritenii, nici în templul din Ierusalim unde se închinau iudeii; ci, închinarea va avea loc în duhul omului, nu într-un templu fizic!!!

El precizează: Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr”Ioan 4:23-24, BO.

Prin urmare, samaritenii şi iudeii ce se închinau în temple, trebuiau să renunţe la această religie (închinare), şi să se închina Tatălui în duhul lor şi în adevărul sau sinceritatea din inima lor!

Un exemplu în acest sens este: Saul care a fost evreu, fariseu, şi care prin schimbarea religiei a devenit: creştin, a devenit: apostolul Pavel (Fapte cap. 9).

Iar dacă oamenii din religia vechiului legământ instituită de Dumnezeu trebuiau să-şi schimbe religia intrând în noul legământ după cum a fost profeţit (Ieremia 31:31-34), atunci cu atât mai mult cei care se închină, fac rugăciuni la creaturi, la oameni morţi numiţi de ei „sfinţi”, la „îngeri”, dar îngerii lui Dumnezeu nu primesc închinare (Apocalipsa 19:10; Apocalipsa 22:8-9), şi şi astfel ei se închină în realitate la demoni! La icoane, statui, cruci etc., care toate sunt: lemn, piatră, fier, lucrarea mâinilor oamenilor (Psalm 115:3-9).

De multe ori motivul pentru care oamenii nu doresc să-şi schimbe religia nu este pentru că au cercetat Cuvântul şi sunt convinşi de religia lor, ci adevăratul motiv este că ei doresc să ducă acelaşi mod de viaţă în păcat, fără Dumnezeu, fără legea Sa, fără Cristos care ne învaţă: lepădarea de sine, ascultarea (Ioan 3:36; Matei 16:24)!