Dumnezeu a poruncit ca încă în prima parte a Bibliei, în legea lui Moise, să se consemneze avertismentul de a nu se adăuga sau scoate din Cuvântul Lui  (Deuteronom 4:2; 12:32)! El ştia că tendinţa omului influenţată de Diavol este ca să scoată sau să adauge la Cuvânt, fie falsificând Cuvântul scris, fie nerespectându-l în întregime.

În Pildele lui Solomon (Proverbe), se spune: Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună!” – 30:6, Biblia Ortodoxă 1988 (sigla: BO). Acelaşi avertisment s-a dat şi în Apocalipsa 22:18,Apocalipsa 22:19.

Însă care este situaţia în versiunea ortodoxă?

Dumnezeu a poruncit clar în Deuteronom 25:13,Deuteronom 25:14, BO: Să nu ai în săculeţul tău două feluri de greutăţi pentru cumpănă: unele mai mari şi altele mai mici. În casa ta să nu ai două feluri de efă: una mai mare şi alta mai mică”. Iar în Pildele lui Solomon 20:10, BO: „Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt urâciune înaintea Domnului.

Din păcate, liderii ortodocşi au două feluri de măsuri!

Pe de o parte liderii ortodocşi declară:

„Sfânta Scriptură este colecţia cărţilor scrise sub insuflarea Sfântului Duh, într-un răstimp de aproape 1500 de ani, adică de la Moise şi până la autorul Apocalipsei (de la 1400 î.Hr. şi până la anul 100 d.Hr.)... Această colecţie cuprinde un număr de 66 de cărţi canonice, care, după timpul când au fost scrise, înainte sau după Hristos, se împart în 39 de cărţi ale Vechiului Testament şi 27 de cărţi ale Noului Testament.” - „Studiul Vechiului Testament” - manual pentru seminariile teologice, Bucureşti 1978, pag. 14, [subilinierea îmi aparţine].

Iar la pag. 21. aceiaşi lucrare învaţă: „Cuvântul ,canon’ derivă din grecescul ,kanon’ sau ebraicul ,cane’ şi înseamnă în sens propriu măsurătoare... Denumirea de canon a fost folosită pentru desemnarea colecţiei cărţilor în care se cuprinde regula de credinţă”. „Vechiul Testament cuprinde cărţile sacre scrise înainte de venirea Mântuitorului. Canonul iudaic fixat probabil în timpul lui Ezra, după întoarcerea iudeilor din exil, cuprinde 39 de cărţi.

„Cărţile Vechiului Testament sunt în număr de 39 - „Carte de învăţătură creştină ortodoxă" - Bucureşti 1978, pag. 35.

„...adevărata bibliotecă sfântă a Vechiului Testament alcătuit din 39 de cărţi canonice...” - „Omiletica" - manual pentru seminariile teologice, de Pr. Nicolae Petrescu, Bucureşti 1977, pag. 177.

„Cărţile Vechiului Testament pe care ea le consideră drept canonice sunt următoarele care formează şi canonul Evreilor: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Iosua, Judecători şi Rut, Cele patru cărţi ale împăraţilor, două cărţi Paralipomena (cronici). Cartea întâia şi a doua lui Ezra, Estera, Iov, Psalmi, Proverbe, Eclesiastul, Cantarea cantarilor, Isaia, Ieremia (două cărţi), Ezechiel, Daniel şi ceidoisprezece Profeţi (mici)” - „Expunerea doctrinei Bisericii creştine ortodoxe”, de W.Guettee, Bucureşti - 1901, pag. 132-133.

Dar pe de altă parte versiunea ortodoxă a Bibliei are 14 cărţi în plus!!!

Liderii lor în frunte cu “Patriarhul Daniel” declară în “Biblia” sinodală 2014, în “Cuvânt Înainte”, unde “Daniel” precizează: “Această ediţie cuprinde, alături de cărţile canonice şi cărţile care formează în Biserica Ortodoxă grupul adausurilor “anghinos-comena” sau “bune de citit”.

Pe un site ortodox se explică: „Vechiul Testament cuprinde 39 de carti canonice, primite de Biserica a fi insuflate de Dumnezeu si 14 carti necanonice, dar recomandate de Biserica spre a fi citite”.

Chiar dacă unele cărţi sunt potrivite de a fi citite, ele nu au ce căuta în colecţia de cărţi a Scripturilor, rezervate doar pentru cărţile insuflate de Dumnezeu (2Timotei 3:16). Acesta ar fi o adăugare condamnată de Dumnezeu (vezi: Pildele lui Solomon 30:6). Unele cărţi pot fi tipărite separat dacă sunt cu adevărat bune de citit!

Căci cum putem amesteca paiele cu grâul, Dumnezeu a avertizat în Ieremia 23:28-31, BC: Proorocul, care a avut un vis, să istorisească visul acesta, şi cine a auzit Cuvîntul Meu, să spună întocmai Cuvîntul Meu! «Pentruce să amesteci paiele cu grîul? zice Domnul.“ „Nu este Cuvîntul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărîmă stînca?“ „De aceea, iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari îşi ascund unul altuia cuvintele Mele.“ „Iată, zice Domnul, am necaz pe proorocii cari iau cuvîntul lor şi-l dau drept cuvînt al Meu.“

Şi nu este vorba de un cuvânt, un verset în plus, cu toate că şi acesta ar fi un păcat de moarte conform cu Apocalipsa 22:18. Dar atunci ce fel de păcat este, când oamenii au introdus 14 cărţi, zeci de pagini în plus, în cartea care se numeşte Biblie sau Sfânta Scriptură?!?

Oare conducerea ortodoxă nu are două feluri de greutăţi”, de măsuri, pe de o parte susţinând doar cele 39 de cărţi ca fiind canonice şi inspirate în literatura lor, dar pe de altă parte, la această colecţie divină, ei mai au adăugat 14 cărţi !!!

Ce încredere poţi avea în nişte oameni care se auto-proclamă: „Înalt prea sfinţit” şi „Prea fericit”, dar care îşi permit să falsifice Cuvântul lui Dumnezeu?

Asupra lor va veni judecata consemnată în chiar versiunea lor: Şi eu mărturisesc oricui ascultă cuvintele proorociei acestei cărţi: De va mai adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui pedepsele ce sunt scrise în cartea aceasta”Apocalipsa 22:18.