Conform Bibliei, botezul creştin salvează (1Petru 3:21); în el se primeşte spălarea de păcate (Fapte 22:16); atunci este foarte important să ne asigurăm că facem un botez autentic.

Domnul a învăţat despre Cuvântul lui Dumnezeu că este adevărul (Ioan 17:17), El a rânduit lucrarea botezului (Ioan 4:1-2), şi i-a călăuzit pe ucenici în acest sens (Fapte 2:38-39; Fapte 8:26-39).

Însă El a avertizat şi a profeţit: Căci eu ştiu aceasta, că după plecarea mea vor intra, între voi, lupi îngrozitori, care nu vor cruţa turma. Şi dintre voi înşivă se vor ridica bărbaţi, grăind învăţături răstălmăcite, ca să tragă pe ucenici după ei” Fapte 20:29-30, Biblia Ortodoxă 1988, sigla: BO.

Astfel ceea ce are greutate pentru iubitorii adevărului este învăţătura apostolică, şi nu cei de după apostoli, din care unii au fost lupi şi au învăţat: „învăţături răstălmăcite”.

Adevărul este simplu şi clar în Sfintele Scripturi, dar unii se folosesc de ele spre pierzarea lor, răstălmăcindu-le (2Petru 3:16), şi sucindu-le minţile celor neştiutori!!!

Însă pentru cei necunoscători, intoxicaţi cu teoriile cultului ortodox dăm această mărturie! Fără a evita argumentele inventate de aceştia!

Argumentele aduse de cei ce practică botezul copiilor mici, sunt scrierile Părinţilor bisericii:

Iustian martirul în Prima sa apologie, spune: „Şi mulţi bărbaţi şi femei care au fost din copilărie ucenicii lui Cristos rămân curaţi până la vârsta de şaizeci sau şaptezeci de ani; şi mă pot lăuda că pot găsi astfel de oameni în fiecare neam”. Unii interpretează fraza: „au fost din copilărie ucenicii lui Cristos”, ca referindu-se la botezul pruncilor, însă atunci Iustian se contrazice singur, căci el în aceiaşi apologie mai spune la subtitlul: CAPITOLUL LXI – BOTEZUL CREŞTINILOR - „Voi relata modul în care noi ne-am dedicat lui Dumnezeu când am fost înnoiţi prin Cristos, pentru că, dacă am omite aceasta, explicaţia noastră ar părea nedreaptă. Tuturor celor ce sunt convinşi şi cred că ceea ce învăţăm şi spunem noi este adevărat şi încearcă să trăiască potrivit acestei învăţături, li se spune să se roage şi să stăruie înaintea lui Dumnezeu, cu post, să le ierte păcatele trecute, în vreme ce noi ne rugăm şi postim cu ei. Apoi îi ducem în locul unde este apa şi ei sunt regeneraţi la fel cum am fost şi noi...Motivaţia acestui [rit] am învăţat-o de la apostoli. Noi am fost născuţi fără cunoştinţa sau alegerea noastră, de către părinţii noştri, care au venit împreună, am crescut şi am deprins obiceiuri rele şi învăţătură ticăloasă. Ca să nu rămânem copiii strâmtorării şi ai ignoranţei, ci să putem deveni copii ai alegerii şi ai cunoaşterii şi să putem obţine în apă iertarea păcatelor săvârşite înainte, asupra celui care alege să se nască din nou şi care s-a pocăit de păcatele lui.

Textul este mai mult decât clar, persoana în cauză care se botează trebuie să se dedice, este convinsă de învăţătura creştină, chiar încearcă să trăiască potrivit acelei învăţături, astfel este iluminată prin învăţătură acea persoană, ea se roagă şi stăruie, postind ca Dumnezeu să le ierte păcatele, în final este alegerea lui să se nască din nou (prin botez) şi să se pocăiască.

Atunci de ce Iustian spune: au fost din copilărie ucenicii lui Cristos”, el se poate referi că din copilărie au fost învăţaţi de părinţi, din Cuvântul lui Cristos şi de atunci au început să asculte de El, dar fără ca aceştia să fie botezaţi de atunci, ei au început ucenicia de atunci!

O altă referinţă se păstrează într-o scriere a lui Ciprian, în Sinodul de la Cartagina (253 d.C.). Adresându-se unui cetăţean numit generic „Fidus” (credinciosul), Ciprian este de părere că toţi copiii ar trebui botezaţi imediat după naştere (Epistolele lui Ciprian, LVIII, 2).

Însă Ciprian reprezintă tocmai acei lupi prevestiţi de Pavel. El fiind cel care s-a opus botezului apostolic în Numele lui Isus, aşa cum îl prezintă Scriptura ca practică apostolică: Fapte 2:38; Fapte 8:16; Fapte 10:48; Fapte 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12-13; Galateni 3:27.

Trecând asupra evidenţelor istorice referitor la botezul copiilor mici, se pot trage următoarele concluzii:

u   La început botezul copiilor mici a fost o practica sporadică.

u   Primele evidenţe istorice a botezului copiilor mici a fost după anul 200 d.C.

Nu doar din Biblie reiese că doar o persoană conştientă se poate boteza; ci, şi din scrierile „Sfinţilor părinţi” ca de pildă în Didache o carte a Părinţilor Apostolici, găsim scris următoarele referitor la Botez: „Aşa să botezaţi: după o ucenicie, ...” Cred că este clar ca Botezul era făcut în urma unei ucenicii în care înveţi să-L urmezi pe Domnul Isus Cristos. Acelaşi lucru este subliniat şi de Iustin Martirul în cartea sa: ,,Apologia Întâia” unde declară: ,,Toţi cei ce s-ar încredinţa şi ar crede că lucrurile acestea învăţate şi propovăduite de noi sunt adevărate şi care făgăduiesc că vor putea trăi aşa, sunt învăţaţi să se roage şi să ceară de la Dumnezeu, postind, iertarea păcatelor pe care le-au săvârşit mai înainte, în timp ce noi, la rândul nostru, ne rugăm şi postim laolaltă cu ei. Apoi, ei sunt conduşi de noi undeva, unde este apă şi sunt renăscuţi acolo, în acelaşi fel în care noi înşine am fost renăscuţi” Este clar că candidatul la botez era o persoană la o vârstă conştientă căci ea trebuia să creadă, să fie de acord cu învăţătura, să făgăduiască, să se roage şi să postească.

O altă menţiune despre botezul copiilor o avem din anul 185 d.C., dintr-o scrisoare a lui Tertulian, care i s-a opus cu vehemenţă spunând: „Copiii să vină la botez după ce cresc, după ce au primit învăţătură, după ce li se explică unde vin; copiii trebuie să devină creştini numai după ce sunt în stare să îl cunoască pe Cristos”.

Tertulian (160-225 d.C.), care scrie în latină, spune în termeni foarte categorici: „Este adevărat că Domnul spune: Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi. Foarte bine, atunci lăsaţi-i să vină când sunt mari (dum adolescunt). Pot să vină când pot învăţa, când sunt capabili să înţeleagă de ce trebuie să vină; pot deveni creştini atunci când sunt capabili să-L cunoască pe Cristos. De ce să-i grăbim pe cei inocenţi către iertarea păcatelor? Suntem mai grijuli în lucrurile pământeşti. Ar încredinţa cineva o posesiune cerească unei persoane căreia nu i-ar încredinţa un lucru pământesc? Lasaţi-i mai întâi să înveţe să ceară mântuirea ca să le fie dată la cererea lor...Când îşi dă cineva seama de importanţa botezului acela se teme mai degrabă să ajungă la el prea devreme decât să-l amâne, numai credinţa completă (fidea integra) poate da asigurare cu privire la mântuire” (De Baptismo, 18.3 şi urm.).

          Practica botezului copiilor mici este recunoscut doar la peste 300 de ani de la mortea apostolilor, la Sinodul din Cartagina în anul 419 d.C., însă nu este practicat de restul episcopiilor până mai târziu!

Toate aceste hotărâri ulterioare, arată c această practică nu este biblică şi nici apostolică!

Dar să analizăm în continuare şi alte argumente ale celor ce practică botezul copiilor mici.

Argumentele biblice, ale cultelor tradiţionale care practică botezul copiilor mici sunt: 1. Botezul curăţă de păcatul strămoşesc moştenit; 2. Botezul a fost prefigurat de tăierea-împrejur a copiilor la evrei la opt zile; 3. Primii creştini când au botezat au botezat şi familii întregi, astfel aceste familii au botezat şi copii mici pe care poate îi aveau (Fapte 10:44-48; Fapte 16:15,Fapte 16:33; 1Corinteni 1:16). [Argumente luate din ,,Dicţionar al Noului Testament” făcut de Editura Institutului Biblic şi de misiune Al bisericii ortodoxe române p.68,69].

Însă dacă verificăm cu atenţie aceste argumente, ele nu stau în picioare din următoarele motive:

În primul rând, botezul în sine fără pocăinţă nu curăţă de păcate sau de păcatul strămoşesc; ci doar împreună cu pocăinţa/credinţa şi cu mărturisirea proprie că Isus este Domn (Fapte 2:38; Fapte 22:16; Romani 10:9-13).

În al doilea rând, este adevărat că circumcizia sau tăierea împrejur care se făcea la 8 zile la evrei reprezintă botezul la creştini, însă curios că cei ce botează copii mici, nu-i boteză la 8 zile, ci în general la 6 săptămâni (40 de zile). Însă este demn de ştiut, că orice prefigurare profetică nu este o paralelă perfectă din toate punctele de vedere. Căci este cunoscut faptul că la botezul lui Ioan nu puteau participa copii mici, căci au fost botezaţi doar bărbaţi şi femei care-şi mărturiseau păcatele, ceea ce nu puteau face copii mici, tot la fel şi botezurile creştine au fost făcute doar de bărbaţi şi femei care s-au pocăit şi au crezut ceea ce nu pot face bebeluşii (Fapte 2:38; Fapte 8:12).

Chiar şi în Vechiul Testament se vorbea de o circumcizie a inimii, adică o schimbare a atitudinii inimii, care nu puteau fi făcută de cât de cei conştienţi de păcat (Deuteronom 10:15-17; Ieremia 4:3,Ieremia 4:4).

Iar, circumcizia şi învierea din botez, se face prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu (Coloseni 2:12), cu siguranţă un bebeluş nu poate avea credinţă fiind inconştient, astfel el nu poate experimenta circumcizia şi învierea din botez.

Pe lângă cele două argumente, al treilea argument este că primii creştinii botezau case întregi, însă nici a treia categorie de argumente nu stă în picioare la o analiză atentă, căci chiar dacă s-a botezat toată casa lui Corneliu (Fapte 10:44-48), însă textul ne spune clar altceva ce nu se pretează la interpretarea despre botezul copiilor mici: „S-a pogorât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul… Atunci Petru a zis: „Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?” Deci cine a fost botezat în apă? Cei ce au primit Duhul Sfânt şi au vorbit în limbi. Cine a primit Duhul Sfânt? Textul ne răspunde:„,toţi cei ce ascultau Cuvântul”. Deci nu puteau fi copii mici, căci un copil de câteva săptămâni nu poate înţelege Cuvântul.

Un alt text este cel din Fapte 16:15, unde se vorbeşte de botezul casei Lidiei, şi acest argument este speculativ, căci de unde ştiu religile tradiţionale, că Lidia a avut copii mici? Căci de pildă slujbaşul împărătesc care a avut un slujitor vindecat de Isus, a crezut în Isus cu toată casa lui (Ioan 4:53), fără a înţelege din expresia: „toată casa lui”, că a avut copii mici, deoarece aceştia nu puteau fi conştienţi, şi nu puteau crede.

Tot la fel stau lucrurile şi cu casa temnicerului din Filipi despre care se spune în Fapte 16:32-34 (Biblia Ortodoxă): „Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui....s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. Şi ducându-i în casă, a pus masa şi s-a veselit cu toată casa, crezând în Dumnezeu.” Observăm că toţi din casă au ascultat grăirea Cuvântului, şi cu toată casa a crezut în Dumnezeu. Astfel textul spune: „cu toată casa, crezând”, observaţi că nu spune că temnicerul a crezut PENTRU toată casa lui aşa cum învaţă teologia naşului, ci „cu toată casa, crezând”. Tot la fel şi cu casa lui Ştefana botezată de Pavel, căci aceştia au fost botezaţi după ce au ascultat vestirea lui Pavel (Fapte 16:32), iar despre casa lui Ştefana se spune că ea facea următoarele: „Cunoaşteţi casa lui Stefana; ştiţi că ea este cel dintâi rod al Ahaiei, şi că s-a pus cu totul în slujba sfinţilor.” (1Corinteni 16:15). Ce bebeluşi minune, care să fie puşi „cu totul în slujba sfinţilor” !!! Dar cu siguranţă în casa lui Ştefana nu erau copii mici, ci doar persoane apte de botez şi de slujirea creştină.

Pe lângă toate acestea, copiii celor credincioşi sunt sfinţi prin părinţi (1Corinteni 7:14), astfel dacă ei mor, vor primi viaţa veşnică pe baza credinţei părinţilor, prin urmare ei nu au nevoie de botez. Cei ce botează pe copii lor sugari mărturisesc despre ei înşişi: „că nu sunt credincioşi”! De ce afirm aceasta? Pentru că dacă ar fi credincioşi şi copii lor ar fi sfinţi, şi atunci nu ar mai avea nevoie de botez, dar dacă copiii lor nu sunt sfinţi şi au nevoie de botez, atunci ei sunt necredincioşi!

Astfel, doar când copiii ajung la o vârstă responsabilă, pot lua ei înşişi decizia să se boteze pentru că atunci părinţii nu mai răspund pentru ei (Psalm 119:9; Proverbe 20:11).

Argumentele Scripturale care susţin că botezul poate fi făcut doar de persoane la o vârstă conştientă sunt următoarele:

a)    Biblia învaţă că auzirea evangheliei, ucenicizarea şi acceptarea învăţăturii creştine are loc înainte de botez, şi astfel doar cei ce au fost învăţaţi, se pot boteza. Acest lucru era o realitate în practică în biserica primară. Observaţi în prima zi a bisericii ce ne spune relatarea biblică în Fapte 2:41 „Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi”. Iar în Fapte 8:35-38 citim: „Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta, şi i-a propovăduit pe Isus. Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.”A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen.” Observăm din relatare că mai întâi famenul a auzit vestea bună despre Isus, acest mesaj sensibilizându-l, l-a determinat să creadă şi să ceară botezul, iar pe baza credinţei famenului, Filip l-a botezat. Iar la Ioan 4:1, se spune: „Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan”. Astfel Isus făcea ucenici prin învăţătură, şi apoi îi boteza, ei nu deveneau ucenici prin botez, ci ei înainte de botez erau ucenici făcuţi de Domnul care i-a învăţat şi apoi i-a botezat.

b) Biblia nu spune botezaţi-vă şi apoi credeţi, ci spune în Fapte 8:12: „Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.” Deci textul este clar: „când au crezut...au fost botezaţi”. Ori copii mici nu pot să creadă ei nu sunt conştienţi. Iar nu găsim nicăieri în Noul testament vreun botez a unui copil mic. Ceea ce face din această practică una în afara Bibliei deci ne-fiind din adevăr.

c) Botezul fără credinţă nu poate mântui, după cum se arată şi la Coloseni 2:12, unde conform cu Biblia Ortodoxă 1999 se precizează: „Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez, cu El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu…” Observăm din text că cei îngropaţi cu Domnul Isus prin botez învie împreună cu El „prin credinţa în lucrarea lui Dumnezeu”, ori bebeluşii îngropaţi în botez nu pot învia cu Isus deoarece ei nu au credinţă „în lucrarea lui Dumnezeu”. Şi după cum cel care este botezat este îngropat împreună cu Isus, tot aşa cel îngropat prin botez trebuie să creadă în lucrarea lui Dumnezeu nu altcineva, ca de pildă naşii.

d) Botezul fără mărturisirea cu gura nu poate mântui, după cum se arată şi la Fapte 22:16, unde conform cu Biblia Ortodoxă 1999 se precizează: „…sculîndu-te, botează-te şi spală-ţi păcatele, chemând numele Lui.” Observăm din text că cel botezat trebuie să cheme numele Domnului şi doar aşa va avea păcatele spălate. Iată textul nu spune ‘las că chem eu numele Domnului pentru tine’ ci după cum cel ce doreşte să aibă păcatele iertate trebuie să se scoale şi să se boteze, tot aşa tot el trebuie să cheme numele Domnului, căci „…de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui…cu gura se mărturiseşte spre mântuire”. (Romani 10:9-10 Biblia Ortodoxă 1999). Deci după cum mântuirea (salvarea) este personală: te vei mântui”, tot aşa şi botezul şi mărturisirea trebuie să fie personală: cu gura ta...în inima ta”,  trebuie să fie un act de voinţă a persoanei în cauză, ceea ce un copil mic nu poate realiza, iar botezul lor în care naşii sau altcineva mărturisesc pentru ei, nu este valabil, în cer suntem judecaţi după faptele noastre nu după mărturisirile altora (Apocalipsa 20:12).

e)    Aceeaşi situaţie este cu pocăinţa, Biblia nu spune: botezaţi-vă şi apoi pocăiţi-vă de păcate, ci Biblia spune: „Pocăiţi-vă le-a zis Petru şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos” (Fapte 2:38).

Unii ar putea spune că în Noul Testament nu se interzice botezul copiilor mici, însă aceştia ignoră faptul că descrierea pe care o face Biblia asupra atitudinii pe care trebuie să o aibă candidatul la botez, exclude posibilitatea botezării copiilor mici, fiindcă candidatul la botez trebuie: să audă predicarea Cuvantului (Fapte 8:12), trebuie să se pocăiască (Fapte 2:38), să credă (Fapte 8:12), trebuie să facă o ucenicie (Matei 28:19; Ioan 4:1), trebuie să mărturisească cu gura lui pe Isus ca Domn (Romani 10:9-10).

Apostolii nu au făcut botezuri celor ce nu au auzit mai întâi evanghelia, astfel botezul este parte din lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuire, în care are loc vestirea evangheliei şi botezul este răspunsul omului la vestea bună, prin credinţa din inimă şi prin exteriorizarea acestei credinţe prin mărturisirea cu gura şi prin botezul în apă. Botezul copiilor mici nu este un act personal de răspuns la evanghelie, astfel dacă el nu a mărturisit cu gura nu a chemat numele Domnului nu poate fi mântuit (Romani 10:9-13).

În concluzie, este clar că botezul se poate face doar la o vârstă în care poţi înţelege ce este căinţa, credinţa, ascultarea, şi a crede altfel, înseamnă a anula învăţătura Bibliei.