Domnul Isus Hristos când a fost pe pământ a fost întrebat: „ce este adevărul”? Pentru că Pilat din Pont, prin această întrebare a vrut să-L ispitească pe Mântuitorul, El nu i-a răspuns. Dar cu altă ocazie, El s-a rugat astfel: Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul.” - Ioan 17:17 Biblia Ortodoxă 1988.

Astfel adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu, Sfânta Biblie! Nici o altă carte Dumnezeu nu a dat omenirii, pentru că Dumnezeu este Unul, tot aşa Cuvântul lui este unul (Efeseni 4:4-6; 2Timotei 3:16).

Dacă un om şi-ar lăsa o imensă bogăţie moştenire urmaşilor săi, dar la câteva generaţii distanţă de el, cum ar face-o? Pe cale orală? Poate după câteva generaţii cineva ar putea adăuga sau scoate din mesajul iniţial al acelui om bogat. După mai multe generaţii s-ar putea dilua, pierde, deturna dorinţele acelui om, moştenirea s-ar pierde sau ar fi furată! Singura cale ar fi cea scrisă, cea autentificată în mai multe exemplare printr-un notar! În acest caz o moştenire ar putea ajunge şi după multe generaţii fără a fi deturnată!

Dumnezeu este Cel care a lăsat omenirii o preţioasă moştenire: Cuvântul Său care este mai de preţ ca aurul curat (Psalm 19:7-11).

Dumnezeu în repetate rânduri, a poruncit slujitorilor Săi, să scrie ceea ce văd sau ceea ce aud de la El (Ieşirea 17:14; 34:27; Psalmul 101:19; Ieremia 30:2; Avacum 2:2).

Iubite cititor, este de preţ Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru tine? Îl citeşti zilnic aşa cum avem poruncă? Meditezi asupra lui zi şi noapte? Îl împlineşti tu? Trăieşti tu după poruncile lui? (Psalmul cap. 1).

De pildă, Cuvântul Domnului învaţă: Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri”.Matei 23:9 Biblia Ortodoxă 1988. Cinstea de a fi „Tată”, „Părinte”, ca titlu este doar a lui Dumnezeu! Cei care numesc pe oameni, oricine ar fi ei „Părinte” ei Îl necinstesc pe Dumnezeu! Şi nu vor rămâne nepedepsiţi căci fură gloria Singurului Dumnezeu care este binecuvântat în veci, amin (vezi şi Romani 1:22-25).

Cuvântul lui Dumnezeu porunceşte ca să credem şi apoi să ne botezăm! Botezul nu este pentru copii, ci pentru cei care cred, se lasă de păcate, şi acceptă ei (nu alţii pentru ei) a deveni creştini. Botezul copiilor nu este scriptural, el nu face parte din Cuvântul adevărului, ci popii ne îndemnă să părăsim moştenirea sigură scrisă a lui Dumnezeu şi să alergăm după cuvintele oamenilor venite prin aşa zisa „tradiţie” care nu are de a face cu credinţa dată sfinţilor o dată (atunci în primul secol) pentru totdeauna (Iuda 1:3; Fapte 8:12; Coloseni 2:11-12), ci cu cuvântul oamenilor care vor să adauge la credinţa care a fost stabilită în vremea apostolilor lui Hristos!

Sfânta Scriptură interzice idolatria!

Idolatrie înseamnă închinarea la idoli, la alţi dumnezei, la creaturi şi nu la unicul Dumnezeu Iahve, descoperit în Sfintele Scripturi aşa cum este scris: „Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor de oameni, milostiv, îndelung-răbdător, plin de îndurare şi de dreptate” (Ieşirea 34:6, Biblia Ortodoxă 1988).

Atunci când cineva invocă în rugăciune pe cineva, dar nu pe Dumnezeu sau pe Hristos unicul Mijlocitor la Dumnezeu (1Timotei 2:5), el chemă dumnezei străini, mijlocitori falşi, ca de pildă diverşi oameni care au trăit pe pământ care acum sunt morţi, diverşi îngeri, sau alte creaturi. Cei care fac astfel, sunt idolatri, se închină la alţi dumnezei şi nu la Iahve singurul Dumnezeu şi prin urmare un astfel de om a comis idolatrie (Ieşirea 20:1-5; Apocalipsa 22:8-9). Iar toţi care sunt idolatri şi nu se căiesc de acest păcat grav, vor suferi pedeapsa veşnică (Apocalipsa 21:8) că şi-au pus încrederea în altcineva decât în Iahve Creatorul cerului şi al pământului şi în Fiul Său: Isus Hristos!

Dacă preţuieşti moştenirea lui Dumnezeu: Sfânta Scriptură o vei citi şi o vei împlini, numai aşa vei dovedi că Îl iubeşti pe Dumnezeu (1Ioan 5:3).

Dacă însă vei urma oameni, învăţături omeneşti, tu eşti blestemat şi vei avea o pedeapsă veşnică, după cum este scris:

Aşa zice Domnul: «Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul, Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi.”Ieremia 17:5-8.

„Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor».Matei 15:7-9.

 

„Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei; Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”Ioan 8:31-32.