Ponțiu Pilat și soția sa (Matei 27:19), sunt pomeniți în Evanghelii în contextul judecării lui Iesus Christos.

Chiar dacă relatările din Evanghelii îl prezintă pe Pilat ca fiind cel care l-a dat la moarte prin răstignire pe Fiul lui Dumnezeu (Ioan 19:1-16), totuși cei rătăciți și întunecați i-au prăznuit o sărbătoare!

De pildă, “Biserica” Etiopiană îi cinsteasc drept “sfinți” (25 iunie).

Iar cultul ortodox o praznuiește pe soția lui Ponțiu Pilat, “Sfânta” Procula, pe 27 octombrie!

Să vedem în continuare:

 

Cine a fost Ponțiu Pilat?

Ponţiu Pilat a fost cel de-al cincilea prefect al Iudeii, fiind numit în această funcţie în anul 26 d.Ch. de către împăratul Tiberiu (14-37 d.Ch.), foarte probabil la propunerea lui Lucius Aelius Sejanus, comandantul cohortelor pretoriene, garda personală a împăratului, care era considerat mâna dreaptă a lui Tiberiu. Pilat a fost însoţit în Iudeea de către soţia sa, Claudia Procula.

Cine a fost Pilat, un sfânt sau un criminal și idolatru păgân?

În Dicționar Biblic Ilustrat, se spune despre Pilat: Ponţiu Pilat a fost un roman din clasa de mijloc, din ordinul cavalerilor: praenomen-ul lui nu este cunoscut, dar nomen-ul Pontius ne sugerează că a provenit din Samnium (o regiune din centrul Italiei), iar cognomen-ul Pilatus le-a fost probabil acordat predecesorilor săi militari. Ştim puţine lucruri despre cariera lui înainte de anul 26 d.Cr., dar în anul acela (vezi P.L. Hedley în JTS 35, 1934, p. 56-58) împăratul Tiberius l-a numit al cincilea praefectus (hegemon, Matei 27:2, etc.; acelaşi titlu este folosit de Felix în Faptele Apostolilor 23 şi Festus în Faptele Apostolilor 26) al Iudeii. Dovezi cu privire la acest titlu au fost găsite în 1961, pe o inscripţie din Cezarea, iar E J. Vardaman (JBL 88, 1962, p. 70) sugerează că acest titlu l-a purtat în primii ani ai vieţii lui politice, fiind înlocuit ulterior cu titlul de procurator (titlu folosit de Tacit şi de Josephus). Conform cu o schimbare produsă în regulamentul după care se conducea Senatul (în anul 21 d.Cr. - Tacit, Anale 3. 33-34), Pilat a luat-o pe soţia lui cu el (Matei 27:19). Ca şi procurator, el a deţinut control deplin în provincie, fiind şeful armatei de ocupaţie (1 ala - cca. 120 de călăreţi, şi 4 sau 5 cohorte - cca. 2500-5000 de pedestraşi), care staţiona la Cezarea, iar un detaşament funcţiona ca garnizoană în Ierusalim, în cetăţuia Antonia. Procuratorul avea puteri depline de a dispune de viaţa sau de moartea cuiva şi putea anula sentinţa la moarte dată de Sinedriu; de fapt, Sinedriul era obligat să-i supună sentinţa spre ratificarea. De asemenea, el îi numea pe marii preoţi şi deţinerea controlul asupra Templului şi asupra vistieriei lui: până şi veşmintele marelui preot erau păstrate de el şi îi erau eliberate acestuia numai pentru praznice, când procuratorul venea la Ierusalim şi aducea cu el trupe suplimentare care patrulau cetatea.

Chiar şi istoricii păgâni menţionează numele lui Pilat numai în legătura cu consimţământul pe care şi l-a dat cu privire la moartea lui Isus (Tacit, Anale 15. 44): singura lui apariţie pe scena istoriei este ca procurator al Iudeii.

Josephus relatează (Ant. 18. 55. BJ 2. 169) că prima acţiune a lui Pilat după ce şi-a preluat slujba a fost aceea de a-şi face duşmani din evrei, impunându-le standardele romane, şi anume, purtând chipurile împăratului la Ierusalim: procuratorii dinaintea lui au evitat de a face uz de aceste standarde în cetatea sfântă. Datorită hotărârii de a rezista a liderilor Ierusalimului, în ciuda ameninţării cu moartea, el a cedat după 6 zile şi a adus chipurile înapoi în Cezarea. Filon (De Legatione ad Gaium 299 ş.urm.) ne relatează cum a dedicat Pilat un set de scuturi de aur şederii sale în Ierusalim. Acestea nu au purtat nici un chip pe ele, ci doar o inscripţie cu numele procuratorului şi al împăratului, dar s-au făcut chipuri pentru Tiberius, care a poruncit ca acestea să fie expuse în templul Romei şi al lui Cezar August din Cezarea (cf. P.L. Maier, „The Episode of the Golden Roman Shields at Jerusalem", HTR 62, 1969, p. 109 ş.urm.).

Josephus (Ant. 18.60; BJ 2. 175) şi Eusebius (EH 2.7) menţionează o altă nemulţumire pe care au avut-o evreii faţă de Pilat, şi anume că a folosit banii din visteria Templului ca să construiască un apeduct prin care să aducă în oraş apa în oraş de la un izvor ce se afla la 40 km depărtare de oraş. Zeci de mii de evrei au protestat împotriva acestui proiect cu ocazia sosirii lui Pilatla Ierusalim, probabil în timpul unui praznic, iar ca răspuns, el a trimis împotriva lor trupe deghizate, omorând astfel mulţi evrei. În general, se crede că această răscoală a fost provocată de galileenii despre care se menţionează în Luca 13:1-2 (al căror sânge a fost amestecat de Pilat cu jertfele lor), şi C. Noldius (De Vita et Gestis Herodum, 1660, 249) a pretins că duşmănia pe care i-o purta Irod lui Pilat (Luca 23:12) a fost cauzată de faptul că Pilat i-a omorât pe unii supuşi ai acestuia. Acest lucru explica grija de mai târziu a lui Pilat (Luca 23:6-7), atunci când L-a trimis pe Isus ca să fie anchetat de Irod. Nu se ştie dacă turnul Siloamului care a căzut (Luca 13:4) a făcut parte sau nu din acest sistem de apeducte”.

Conform Bibliei, Pilat nu s-a putut converti la creștinism așa cum cred unii, căci păcatul lui de a-l bicui și batjocori pe Fiul lui Dumnezeu și crucifica este veșnic (Marcu 15:15-27) ca și cel al preoților care l-au vândut pe Fiul lui Dumnezeu!

Scripturile precizează în Ioan 19:11-12, SCC: Pilat deci, Îi zice: mie nu îmi vorbeşti?! Nu ştii că am autoritate de a Te elibera, şi autoritate de a Te crucifica? Iesus i-a răspuns: nu aveai nici o autoritate împotriva Mea, dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel predându-Mă ţie, are păcat mai mare. Iată, preoții au un păcat mai mare, dar și Pilat are un păcat mare: crucificarea Fiului lui Dumnezeu! Și acest păcat rămâne, chiar în limba greacă este: echei” (lb. română: are”), care este: verb, indicativ, prezent, activ, a 3 persoană singular, din rădăcina lui: ego”. Iar un verb la timpul prezent, diateza activă, modul indicativ, descrie o acţiune reală exercitată de subiect fie în mod continuu, fie intermitent.

În mod intermitent nu se potrivește în acest caz; ci, doar continuu, adică o vină eternă, astfel păcatul preoților și a lui Pilat, este un păcat veșnic care nu se iartă! (vezi și Marcu 3:29).

Conform Bibliei: Pilat era un păgân dintre națiuni (Fapte 4:27) și un om nedrept (Fapte 13:28), nu un sfânt; ci, un om al fărădelegii care a ucis pe Domnul Iesus (Fapte 2:23)!

În spatele legendei despre convertirea lui Pilat nu poate fi decât Satan, Diavolul, care confom Bibliei nu stă în adevăr și este un ucigaș, și Pilat este fiul lui care este tot un ucigaș la fel ca și conducătorii evrei la care Domnul le spune în Ioan 8:42-47, SCC: Iesus le-a zis: dacă Dumnezeu era Tată al vostru, Mă iubeaţi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi vin; pentru că nici nu am venit de la Mine Însumi, ci Acela M-a trimis. De ce nu cunoaşteţi cuvântarea Mea? Pentru că nu puteţi auzi cuvântul Meu.Voi sunteţi de la tatăl: diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. Acela de la început a fost un ucigaş; şi nu a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când are să vorbească minciuna, din cele ale lui vorbeşte; pentru că este un mincinos, şi tatăl ei. Iar pentru că Eu spun adevărul, Mie nu Îmi credeţi. Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat? Dacă spun un adevăr, voi de ce nu Îmi credeţi Mie? Cel fiind de la Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu”.

Religiile false tot timpul ascultă de tatăl minciunii și cred și promovează minciuni, cum că ucigașul de Pilat a fost iertat, ba mai mult că ar fi sfânt, o HULĂ!

Scopul lui Satan este ca pe baza acestei minciuni să-i facă pe oamenii să creadă, că ei pot urma căile lui Satan și faptele lui și să scape de judecata și pedeapsa eternă!

Iar scopul lui Satan cu soția lui Pilat, este de a-i face pe oameni să creadă că poți fi păgân și să primești vise de la Dumnezeu, chipurile!!!

Mulți oamenii fără să cunoască Cuvântul lui Dumnezeu, fără să îl respecte, ei spun că au avut experiențe cu Dumnezeu!?! Cu care Dumnezeu? Cu Dumnezeul Bibliei în nici un caz, căci El spune prin Cuvântul Său: “Cine îşi întoarce urechea ca să n-audă legea – chiar şi rugăciunea lui este o urâciune” (Proverbe 28:9, SCC). Ci oamenii care nu relaționează cu Dumnezeu pe baza legii Lui date prin Fiu, au experiențe cu Satan, deghizat în „Dumnezeu”, cu înțelepciunea drăcească firească, deghizată în „Duhul Sfânt” și cu anticrist deghizat în „Isus” (2Corinteni 4:4; 2Corinteni 11:4; 1Ioan 4:3).

Dar să vedem în continuare:

 

Rătăcirea lui Satan prin visul soției lui Pilat:

Soția lui Pilat: Claudia Procula, care a fost cea de-a doua soție a lui Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii între anii 26-36, d.Ch.. Aceasta a fost nepoata împăratului Augustus Cezar și fiica nelegitimă a celei a treia soții a lui Tiberius, numită Julia (care a murit nu după mult timp de la nașterea Claudiei). Tiberius a înfiat-o însă pe Claudia iar căsătoria ei cu Ponțiu Pilat se spune că a fost aranjată de Sejanus, prietenul și confidentul lui Tiberius.

Cultele religioase apostate o sărbătoresc pe această păgână, închinătoare la zei falși ca și Pilat, amândoi romani idolatrii, ba mai mult, unii spun, chipurile că ea ar fi primit un vis de la Dumnezeu! Sau că ea s-a convertit și este Claudia din 2Timotei 4:21, ceea ce este imposibil, referirile la ea ca martoră a crucificării ar fi apărut mai devreme, însă având în vedere căci Pavel a scris a doua epistolă către Timotei, în anul 67 d.Ch. înainte de martirajul său, la zeci de ani după moartea lui Pilat, ce a avut loc în 38 d.Ch. și posibil și a ei.

Astfel, Claudia din 2Timotei 4:21, era o soră activă probabil destul de tânără din adunarea din Roma, care îi transmite salutări lui Timotei prin apostolul Pavel.

Există chiar o scrisoarea a soției lui Ponțiu Pilat, dar aceasta cu siguranță este o apocrifă scrisă ulterior de altcineva!

În aceea scrisoare chipurile Procula ar spune: Veni timpul pentru culcare si pe data ce asezai capul pe perna, niste puteri tainice parca au pus stapanire pe mintea mea. Eu L-am vazut pe Isus, asa dupa cum Salomeea il descria pe Dumnezeul ei. Fata Lui stralucea ca un soare de atata marire. El zbura undeva deasupra aripilor Heruvimilor si din fiinta Sa izvorau flacarile ce implineau vointa Lui. Mi se parea ca El era oricand gata de a judeca popoarele adunate in fata Sa, doar prin intinderea dreptei Sale puternice. El a despartit pe drepti de nedrepti. Cei dintai se urcau catre El plini de marirea tineretii vesnice si marirea Dumnezeiasca; dar cei din urma au fost aruncati in lacul focului, un foc pe langa care Ereba si Plegetona sunt nimic. Atunci judecatorul divin, aratand multimii ranile ce-I impestritau corpul Sau, a zis cu un glas de tunet puternic: “Dati-Mi inapoi sangele pe care Eu l-am varsat pentru voi!”. Atunci acesti nenorociti rugau muntii si pesterile pamantului ca sa-i inghita, acoperindu-i. In zadar s-au simtit ei fara suferinte, in zadar s-au simtit nemuritori si nesupusi disperarii cat timp au fost pe pamant! Ei pierira! O! Ce fel de vis, sau mai bine i s-ar zice prevestire!”.

Dacă suntem atenți această scrisoare pusă în cârca: Proculei Claudia, ca și cum ar fi scris-o, face referire la texte Biblice scrise la zeci de ani după ce soția lui Pilat, a avut visul în anul 30 d.Ch. când a fost crucificat Domnul Iesus!

Referirea la fața care strălucește ca soarele se bazează pe întâlnirea Domnului Iesus cu Saul pe drumul Damascului (Fapte 26:13), că Fiul va judeca popoarele la venirea Lui (nu că este gata să judece cum învață eronat scrisoarea aceasta falsă) este descrisă în Matei 25:31-46, iar faptul că oamenii doreau să se ascundă de mânia Mielului în munți și peșteri, este luată ideea din Apocalipsa, scrisă cu mult timp după ce Iesus a fost răstignit (Apocalipsa 6:15-17).

Chiar dacă soția lui Pilat a avut un vis, la care face referire în Matei 27:19, SCC: Şezând el însă pe scaunul de judecată, a trimis la el nevasta lui, zicând: Să nu ai nimic a face cu Dreptul Acela; pentru că astăzi am suferit multe după vis, din cauza Lui”.

Dacă visul era de la Dumnezeu, iar fi dezvăluit că acest om, nu este doar un om drept, ci este Însuși: Fiul lui Dumnezeu! Apoi dacă ar fi fost vis divin, Evanghelistul l-ar fi relatat!

Ba mai mult, visele dacă nu vin de la Dumnezeu prin Spiritul Sfânt, vin din înțelepciunea firească drăcească care lucrează în spatele religiei false și a idolatriei (Zaharia 10:2), iar înțelepciunea firească se prefăcea că oprește execuția lui Iesus, îl socotea om drept, și o influența pe Claudia, ca la rândul ei aceasta să îl influențeze pe Pilat să nu aibă de a face cu pedepsirea Domnului Iesus, ba chiar ascultând de îndemnurile ei, Pilat se spală pe mâni și se auto-declară ca fiind curat de sângele lui Iesus, după cum relatează tot Evanghelistul Matei în 27:24, SCC, ca reacție la visul soției lui: “Văzând însă Pilat că la nimic nu foloseşte, ci mai multă tulburare se face; luând apă, şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: nevinovat sunt de sângele dreptului Acesta. Veţi vedea voi!”

Cu siguranță că acest teatru ieftin nu poate să îl spele de păcat pe Pilat, pentru că el a poruncit biciurea Lui chiar dacă nu a văzut nici o vină în El (Ioan 19:4). Și apoi tot Pilat l-a predat pe Iesus în mâinile evreilor (Ioan 19:16) care prin soldați romani l-au crucificat (Ioan 19:23), Pilat putea să Îl scape dacă voia, dar nu a vrut!

Planul înțelepciunii firești prin acest vis a fost, ca la judecata de după mileniu, când demonii vor fi judecați și aruncați în lacul de foc (Apocalipsa 20:10), înțelepciunea firească să vină cu scuza că ea a încercat să preîntâmpine și să oprească, chipurile: moartea lui Iesus, prin acest vis dat soției lui Pilat!!!

Însă, în realitate Dumnezeu și Judecătorul Iesus nu pot fi păcăliți de acești înșelători: Înțelepciunea firească și Pilat, căci acest spirit nu a dorit în realitate oprirea execuției, ea era de partea lui Satan, ea doar s-a prefăcut că dorea oprirea execuției, dar ea nu o dorea, căci înțelepciunea drăcească firească este vinovată de toți sfinții care au fost martirizați de parcursul timpului, așa cum se spune în Apocalipsa 17:6, SCC: “Şi am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor lui Iesus. Şi văzând-o, m-am mirat cu mirare mare”. Și în Apocalipsa 19:2-3, SCC: “Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte, fiindcă a judecat pe curva cea mare, cea care a stricat pământul cu curvia ei; şi a răzbunat sângele sclavilor Lui din mâna ei. Şi a zis a doua oară: Aleluia! Şi fumul ei se suie în epocile epocilor”.

Pedeapsa ucigașului: Satan și a îngerilor săi care înșeală întreaga lume, chiar înțelepciunea firească și fii lui Satan umani ca Pilat și preoții care au fost toți părtași la crimă și l-au ucis pe Începătorul vieții (Fapte 3:15), sunt vrednici de lacul de foc, căci ei au urmat faptele lui Satan arătând că sunt fii lui Satan (Matei 25:41-46; Ioan 8:42-47; 1Ioan 3:8-10).

Iar religia falsă din prezent se închină și îi serbează pe sfinți falși, ca Pilat, ca Constantin, etc. și ei în realitate sunt ucigași, prin toate aceste învățături și practici religia falsă, întărește brațul lui Satan prin sărbătorile și concepțiile lor tolerante până la crima față de Fiul lui Dumnezeu, oameni fără judecată și fără cunoștința legii lui Dumnezeu, fără frică de Dumnezeu și de judecata lui dreaptă, susțin în continuare în secolul XIX un mod de viață drăcesc, și ei sunt la fel de vinovați ca și tatăl lor, care este Dumnezeul lor și dumnezeul epocii actuale (2Corinteni 4:4).

Iubite cititor, dacă te-ai scârbit de participarea la minciună, de promovarea religiei lui Satan mascată într-un „cult creștin” , de sărbătorirea unor ucigași sau sfinți falși, care de fapt sunt nelegiuiți și eretici, vino la adevăr prin Cuvântul lui Dumnezeu și fie ca Dumnezeul Cel adevărat să-ți de-a putere să te separi de tot ce este: întuneric, nedrept și necurat (2Corinteni 6:14-18).