Conform Bibliei: Iisus a intrat în Ierusalim, și a fost întâmpinat de mulțimi care l-au binecuvântat prin așternut de haine, și cu ramuri de măslin sau finic, așa cum se relatează în Matei 21:8-9, Biblia Ortodoxă 1988: “Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale, Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!”

Iar în Ioan 12:12-13, Biblia Ortodoxă 1988: “A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”

Nu vedem în acest eveniment o poruncă de a sărbătorii întrarea Domnului în Ierusalim, ba mai mult vedem o manifestare spontană de bucurie a evreilor care îl recunoșteau pe Iisus ca fiind regele lor!

Nu vedem nici onomastica Florinilor sau a Floricilor, nici alte obiceiuri!

De fapt, originile acestei sărbători sunt străvechi, romanii pe 28 aprilie sărbătoreau zeiței Flora, o zeitate a vegetației și a primăverii. Odata cu răspândirea creștinismului, ulterior, când o mare parte din el s-a apostaziat (s-a lepădat de credința biblică și a urmat învățături omenești), acest cult apostat a suprapus peste aceasta sărbătoare păgână: Floralia, evenimentul intrării Domnului în Ierusalim, luat din relatarea Biblică!

Astfel, obiceiurile sau modul de sărbătorire păgân s-a păstrat, căci și această zeiță Flora era sărbătorită prin ramuri înverzite ce simbolizau renașterea naturii, chiar numele de Florii aparține tradiției latine păgâne care sărbătoreau sosirea primăverii, sărbătoare numită de romani: Floralia. Chiar un preot ortodox a spus: “Numele de Florii nu a fost dat de creștinism, ci aparține tradiției latine, precreștine, care sărbătorea sosirea primăverii odată cu înflorirea naturii, sărbătoare pe care romanii o numeau Floralia. Deci putem spune că această sărbătoare a Floriilor are o străbunică păgână”.

Prima mențiune apare în în secolul IV, despre această sărbătoare, în jurnalul de călătorie a peregrinei Etheria, la Ierusalim. Deci ea nu face parte din credința dată sfinților încă din primul secol d.Ch. (Iuda 1:3); ci, din adausul de tradiții și învățături pe care biserica apostată le-a strâns pe parcursul timpului.

 

Tradițiile acestei sărbători indică gândirea lor păgână că făcând anumite ritualuri vor avea parte de prosperitate, sănătate și roade, deci nu Dumnezeu și ascultarea de legea Lui, ci aceste superstiții învățate de la nimeni altul decât de la tatăl minciunii: Satan (Ioan 8:44).

Care îi minte pe oameni cu tot felul de basme, mituri și legende, și cu practici care nu duc la apropierea de Dumnezeu și de Cuvântul Său!

Să vedem în continuare câteva legende și superstiții:

TRADIŢII DE FLORII - Obiceiul Lăzărițelor

Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a omenirii. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvară.

Potrivit unor TRADIŢII DE FLORII, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut. Pe drum, însă, lazăr se urcă într-un copac de unde cade şi moare. Potrivit legendei, Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor pe care le făcea mama sa acasă. Tocmai de aceea, există obiceiul ca de FLORII femeile să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post.

TRADIŢII DE FLORII - ramurile de salcie

În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserică, pentru a-l întâmpina pe Hristos. Ele sunt sfinţite şi puse la icoane.

Domnul cel adevărat nu are nevoie de întâmpinare căci El la ora actuală este spirit (2Corinteni 3:17-18) și locuiește acolo unde doi sau trei se adună pentru Numele Lui (Matei 18:20), acolo unde există ascultarea de El (Ioan 14:23).

Alte gândiri păgâne:

Ramură de salcie sfinţită era utilizată şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau matisori de pe ramură de sălcie, pentru a fi feriţi de diferite boli. Bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară spatele. Există şi obiceiul ca părinţii să-şi lovească copiii cu nuieluşa de sălcie, când veneau de la biserică. Credeau că aşa vor creşte sănătoşi şi înţelepţi.

In ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserica, pentru a-L intampina tainic pe Hristos. Ele sunt sfintite si puse la icoane. Se credea ca nu e bine sa renunti la aceste ramuri daca nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau si pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta sa rodeasca. Exista credinta ca abia acum pomii prind putere sa rodeasca. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca acestia sa nu ramana fara rod.

TRADIŢII DE FLORII - superstiţii

- Se spune că astăzi nu este bine să te speli pe cap, pentru că vei albi. Cei care totuşi vor să o facă trebuie să folosească apă sfinţită

- Se spune că cel care se împărtăşeşte în Duminica Floriilor are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune.

- Tot acum se poate mânca peste, deşi suntem în plin post al Paştelui, fiind zi de dezlegare.

- O altă denumire dată sărbătorii de Florii este “Nunta urzicilor”, pentru că în această zi urzicile înfloresc şi nu mai sunt bune de mâncat.

- În ajun de FLORII, fetele nemăritate fierb busuioc în apă, la miezul nopţii, iar cu aceasta se spala pe cap şi apoi o toarnă la rădăcina unui par înflorit. În acest mod, se zice că în scurt timp îşi vor întâlni alesul inimii. Obieciul spune că totul trebuie făcut înainte de ivirea zorilor, pentru că altfel vor albi de tinere.

 

Toate aceste tradiții vin dintr-o credință falsă, nu din credința date de Domnul Iisus prin Biblie, și fiind o credință falsă, duce la părtășia cu tatăl minciunii: Satan, Diavolul! (Ioan 8:44).

Cei care practică dreptatea prin ascultarea lor de Cuvânt sunt fii ai lui Dumnezeu, iar cei care nu practică dreptatea sunt copii ai Diavolului (1Ioan 3:8-10).