Asociatia Religioasa Nazarineana, cu sediul central în Arad, numără actualmente circa 1.200 de membri şi a fost înfiinţată, în forma juridică actuală, în anul 1990, cu avizul Ministrului Cultelor.

În România, nazarinenii au pătruns din Ungaria, unde veniseră ucenici ai lui S. Frohlich. Existenţa acestei mişcări religioase pe teritoriul ţării noastre datează însă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel, conform unui extras de carte funciară, cel mai vechi locaş de cult al Bisericii Nazarinene apare în jud. Arad, loc. Semlac din anul 1890.

Nazarinenii s-au răspândit mai ales in jud. Arad si Bihor dar sunt semnalate nuclee şi în alte părţi ale ţării, în special în Bucureşti.  

Numele şi l-au luat de la „Isus Hristos Nazarineanul.” Astfel îşi formulează asociaţia principiul de credinţă fundamental.

Credincioşii nazarineni insistă în mod deosebit asupra necesităţii recunoaşterii semnificaţiei numelui de „nazarinean” care constituie chintesenţa profeţiilor vetero-testamentare ce anticipau venirea lui Mesia, Isus Hristos şi elementele prin care el, adevăratul Mesia, putea fi recunoscut.

În cadrul acestei organizaţii religioase se pune accent, de asemenea, pe respectarea strictă a unor norme de conduită morală care să ofere un bun exemplu în lume şi pe manifestarea unei credinţe autentice. Ca exemple de restricţii pe care le au în vedere credincioşii nazarineni pot fi menţionate: folosirea armei pentru a secera vieţi omeneşti, depunerea jurământului, menţinerea neutralităţii politice şi neparticiparea la vot, reţinerea de la vizionarea de spectacole, filme la cinematograf, reprezentaţii teatrale, urmărirea programelor de televiziune, audiţiile radiofonice, purtarea unei vestimentaţii prea lejere, o exprimare nepotrivită etc.

Confirmarea unor abateri de la aceste norme atrag după sine excluderea din organizaţie. În general, activităţile din cadrul asociaţiei au un caracter strict religios şi urmăresc o creştere spirituală a membrilor în credinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus Hristos Nazarineanul. 

Ei folosesc o carte de cântări intitulată „Noua Harfă a Sionului” şi au tipărit, prin eforturi proprii, în anul 1996 o ediţie revizuită a Bibliei: Sânta Scriptură 1874.

 

Fariseism modern:

Dau cezarului ceea ce este a lui Dumnezeu:

Pe de o parte ei nu satisfac serviciu militar, nu depun jurăminte, nu se implică în politică, dar pe de altă parte ei aleargă la cezar pentru a primi aprobare de la el pentru a se închina!!!

Oamenii aleargă să primească aprobarea oamenilor! Oamenii caută să fie plăcuţi oamenilor nu lui Dumnezeu! Cine aleagă după aprobarea oamenilor nu poate fi plăcut lui Cristos (Galateni 1:10).

Ei nu fac lucrarea fără aprobarea, ştampilele, şi permisiunea cezarului!

Însă Biblia învaţă:

“Doamne, speranţa lui Israel, toţi cei care Te părăsesc se vor ruşina. „Cei care se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pământ“, pentru că L-au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii” - Ieremia 17:13.

“ci v-aţi apropiat de muntele Sion; şi de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc; şi de zecile de mii de îngeri, o strângere în sărbătoare; şi de Adunarea celor întâi-născuţi, înscrişi în ceruri; şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor; şi de duhurile celor drepţi, făcuţi desăvârşiţi” - Evrei 12:22-23.

În contrast, cu asociaţilereligioase, trupul lui Cristos, adunarea lui Dumnezeu, cea scrisă în ceruri, care domneşte împreună cu Cristos din locurile cereşti (Efeseni 2:6 comp. cu Efeseni 1:20-23), ea Îl manifestă pe Cristos. Şi după cum Domnul nu a cerut aprobarea de la preoţi ca să predice, să boteze, etc. nici trupul lui Cristos nu are nevoie de aprobări omeneşti!

De fapt, trupul lui Cristos este în ochii Lui mai valoros ca aceste autorităţi vremelnice! Adunarea lui Cristos nu pune preţ pe tribunalele lumeşti (1Corinteni 6:1-8), asociaţiile religioase pun preţ pentru că la tribunal se primeşte aprobarea pentru funcţionarea lor, prin asta arătând că ei nu sunt adunarea lui Dumnezeu!

Noi trebuie să ne temem doar de Dumnezeu! Nimic nu se poate atinge de noi atât timp cât umblăm în voia lui Dumnezeu! (Psalm 34:7-10). Ba chiar, autorităţile vor lăuda pe credincioşi când vor vedea felul lor de a trăi în cinste şi în curăţie! - Romani 13:3.

A face dărnicie, binefacere, a predica evanghelia din dragoste nu are nevoie de aprobarea cezarului, căci împotriva dragostei nu este lege (Galateni 5:23). A cere aprobarea de la cezar înseamnă că nu avem aprobarea Domnului! Pentru că este scris:  Cei care se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pământ“, pentru că L-au părăsit pe Domnul, izvorul apelor vii - Ieremia 17:13. Înseamnă a comite idolatrie! Apostolii în faţa autorităţii lui Israel, care le-au interzis să predice evanghelia, au spus: Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni – Fapte 5:29. De fapt, cum putem cere aprobare de la oameni pentru jertfe spirituale – 1Petru 2:5 ??? Cum putem cere aprobare de la autorităţi pământeşti pentru o casă spirituală cerească (Efeseni 2:21-22) !!! Pot da autorităţile pământeşti aprobări pentru lucrări cereşti? Ce treabă are cezarul cu templul lui Dumnezeu unde locuieşte Dumnezeu!

Toţi care îl implică pe cezar în treburile lor religioase, singuri se demască ca nefiind nici cereşti, nici spirituali, ca fiind fără Dumnezeul cerului!!!

 

Lipseşte dragostea care dă har de restabilire a celor căzuţi:

Nazarinienii exclud pe oricine dintre membri pentru curvie, furt, etc. dar fără posibilitatea de a mai fi reprimiţi înapoi în gruparea lor. Ei spun că poate în final Dumnezeu îi va ierta dar ei nu îi vor reprimii!!!

Biblic nu se poate aşa ceva, ceea ce este legat pe pământ este şi în cer şi ceea ce este dezlegat pe pământ este şi în cer (Matei 18:15-18).

Dacă ei ar fi adunarea lui Christos, ar ţine cont de exemplele din primul secol, şi nu ar mai fi fără milă, şi dorinţă de reprimire prin îndreptarea celui care a păcătuit!

Din Biblie reiese că omul exclus care se căieşte sincer, făcând roade vrednice de pocăinţă, îşi îndreaptă viaţa, poate fi reprimit, citeşte în acest sens: 2Corinteni 2:5-11; Iacob 5:19-20; Filimon 1:10-11,Filimon 1:15.

Biblia este clară:

Luca 17:4, GBV 2001: Şi dacă de şapte ori pe zi va păcătui împotriva ta şi de şapte orie se va întoarce la tine, spunând: «Mă pocăiesc», să-l ierţi“.

1Ioan 1:9, GBV 2001: Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate.

1Ioan 2:1-2, GBV 2001: Copilaşii mei, acestea vi le scriu, ca să nu păcătuiţi; şi, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; şi El este ispăşire pentru păcatele noastre; dar nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.

Jertfa Domnului Isus nu este doar pentru păcatele celor din lume, sau păcatele făcute înainte de botez, ci chiar pentru păcatele creştinilor de după botez, pentru păcatele noastre”!

Aceasta nu însemnă să păcătuim; ci, însemnă că bunătatea lui Dumnezeu prin care primim iertare ne îndemnă la o mai adâncă pocăinţă, şi transformare datorită harului primit. Domnul Isus a explicat acest principiu, în Luca 7:47, GBV 2001: De aceea îţi spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; dar cel căruia i se iartă puţin, iubeşte puţin“. Atunci când primim mari îndurări, iubim mult, răspundem cu multă dragoste la multă dragoste. Cineva nesincer, nu va primi multă iertare ca să risipească, doar cei sinceri vor primi, căci Domnul ştie că aceştia vor răspunde cu dragoste.

Problema celor care se auto-intitulează: nazarineni, este lipsa călăuzirii Duhului lui Dumnezeu, care i-ar călăuzi în situaţi de disciplină a păcătoşilor. Faptul că nu au călăuzirea divină ci se bazează pe reguli ca şi fariseii, denotă că ei nu sunt copiii ai lui Dumnezeu, căci Pentru că toţi cei care sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu, aceştia sunt fii ai lui Dumnezeu”Romani 8:14.

Regulile fără călăuzirea divină, care să ne spună până unde putem ierta, sau cine se pocăieşte sincer şi cine nu, atrag mai mult păcat, căci: puterea păcatului este legea 1Corinteni 15:56, Nitzulescu.

 

Dragă cititor, dacă crezi în Dumnezeu, dacă Îl iubeşti, nu este suficient să te rogi, făcând cereri, implorări, mărturisiri, aducându-i mulţumiri şi laude, ci este nevoie să-L cauţi pe Dumnezeu în rugăciunile Tale. Rugăciunea prin care Îl cauţi pe Dumnezeu este la fel de importantă ca celelalte tipuri de rugăciuni. Fără a-L căuta pe Dumnezeu rugăciunea ta este insuficientă şi viaţa ta spirituală săracă.

O gramadă de probleme de diferite tipuri din viaţa ta, rămân nerezolvate deoarece tu nu L-ai căutat pe Dumnezeu, care „singur este înţelept” (Romani 16:27), singurul care îţi poate da soluţi şi rezolvări la problemele tale indiferent de ce natură sunt.

Necăutându-L pe El, vei fi obligat să te bazezi pe înţelepciunea ta sau a altei creaturi, iar aceasta este echivalentul eşecului.

Proverbe 3:5: Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Ieremia 17:5: Aşa vorbeşte Domnul: blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijineşte pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!

Luca 6:39: Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?.  

Apoi, dacă nu-L cauţi pe Dumnezeu, tu nu poţi să-L afli pe Dumnezeu într-un mod personal şi intim, nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu de aproape, fără a-L căuta (Osea 6:3). Tu poţi auzi informaţii despre El, poţi să ajungi să cunoşti adevăruri despre El, dar tu nu-L cunoşti pe El, dacă nu-L cauţi din toată inima (Romani 3:11). Iar dacă tu nu-L cunoşti, veşnicia ta este în joc. Domnul Isus a spus în Ioan 17:3: Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Aţi observat Domnul Isus nu a spus: „să cunoaştem despre Dumnezeu şi Isus” sau „să cunoaştem informaţii despre Dumnezeu şi Isus”. Nu, El a spus: "să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. Una este să cunosc pe cineva deoarece am o relaţie de prietenie cu aceea persoană şi alta să cunosc despre cineva citind cărţi despre viaţa şi lucrările lui!

Iubite cititor a nu-l căuta pe Dumnezeu, însemnă a renunţa la bucuria ce o poţi găsi în El, şi a renunţa la iubirea Lui, la ajutorul Lui, a renunţa la El.

Iubite cititor dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu caută-L din toată inima Ta, fii dependent în toate de El şi atunci vei propăşi şi vei înainta spiritual.

Proverbe 8:17: Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.

Plangeri 3:25: Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută”.

Evrei 11:6: Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.

David a spus în Psalm 63:1: Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă”. Este Dumnezeu Bibliei Dumnezeul Tău? Dacă da, atunci fă ca David, omul lui Dumnezeu: „pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine. Nimic altceva nu te poate împlini decât Dumnezeu Însuşi, CĂUTĂ-L PE EL DIN TOATĂ INIMA!