1Corinteni 4:15, SCC: “Pentru că dacă aţi avea zece mii de pedagogi în Christos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi; fiindcă eu v-am născut în Christos Iesus prin Evanghelie.

 

Există mulți lideri religioși la ora actuală, care te vor amăgi cu tot felul de învățături care mai de care mai filozofice, ambilicate, sau cu manifestări tot mai „carismatice”, mai spectaculoase ca să atragă pe oameni după ei, dar ei nu sunt părinți spirituali. Ei nu L-au pe Christosul Cel viu și Evanghelia Lui!

Ei nu nasc copiii prin Evanghelie și nu se ocupă de creșterea lor de la om la om!

Faptul că țin predici sau spectacole de la amvoane aceea este insuficient pentru a fi un părinte spiritual.

Un părinte spiritual are calități de părinte, printre care: puterea de a naște prin Evanghelia adevărului, de a crește copii spiritual, de ai duce la Capul, de-ai încuraja ca și ei să găsească pe Dumnezeu!

El predică Evanghelia lui Christos, deorece el a primit Evanghelia prin dezvăluire ca și Pavel (Galateni 1:11-12), nu de la oameni. Cel pe care Îl urmezi tu de la cine are Evanghelia?

Cel pe care Îl urmezi tu, te conduce la o dependență de Dumnezeu sau de el? Te conduce la o lucrare sau la o părtășie cu Tatăl și Fiul (1Ioan 1:3), care apoi această părtășie îți dă călăuzire și pentru lucrare?

Chiar dacă în adunarea din Corint au venit ulterior după nașterea lor prin Evanghelia predicată de apostolul Pavel, și alți învățători, chiar lucrători falși (2Corinteni 11:4-5,2Corinteni 11:14-15), care au învățat lucruri diferite de părintele lor spiritual, și de Evanghelia auzită inițial care i-a salvat!,

Corintenii au uitat de Pavel, de aceea, el le reamintește: “nu aveţi mulţi părinţi; fiindcă eu v-am născut în Christos Iesus prin Evanghelie”.

Corintenii au uitat ca și unii din prezent, că ei au fost născuți în Christos printr-un lucrător al Domnul, la care Domnul i-a dat dezvăluiri, călăuziri, revelații, și pe care acum îl dau la o parte!

Ba mai mult, unii susțin chipurile ca fiind: greșit!

Dacă era greșit atunci și Evanghelia predicată de el, și botezul făcut de el, erau greșite! Și atunci toată lucrarea lui, doctrina, rânduielile, etc. sunt greșite!

În cazul în care ceea ce a învățat și a făcut el erau corecte, biblice, prin conducerea Spiritului, atunci nesupunerea lor ca și a corintenilor este gravă! – Luca 10:16.

Nesupunerea este un păcat grav, dar a face o altă cale cu alte reguli, și a o urma este apostazie, care este un păcat și mai grav (Fapte 20:29-30; 2Petru 2:1-3).

Iar pentru păcatul apostaziei, pedeapsa este cumplită, chiar pentru cei care au harul căinței, pedeapsa  are ca scop o smerire adâncă (2Cronici 33:12-19), pentru că oamenii care uită de părintele dat de Dumnezeu și își croiesc altă cale acest lucru vine din mândrie, din încredere în sine, iar Dumnezeu smerește pe cei ce umblă cu mândrie (Daniel 4:37).

Ei sunt ca și Israelul care nu a s-a răzvrătit și a vrut să iasă mai repede din pustie, și să se întoarcă în Egipt, ei neagă țara promisă (Numeri 14:1-11), ei doresc “părtășie cu cât mai mulți”, chiar dacă aceasta înseamnă prietenia cu lumea (Iacob 4:4), care este dușmănie cu Dumnezeu! Lucru dovedit de lista lor cu prieteni de pe Facebook!

Ei au numit o altă căpetenie ca să se întoarcă în Egipt, ca și Israelul, ei nu doresc să caute fața lui Dumnezeu cum au fost sfătuiți prin părintele spiritual, ei doresc să facă ce vor, să fie “liberi” să facă: „lucrarea”, fără a fi conectați cu Izvorul: Dumnezeu.

Ei și-au sfărmat jugul ascultării și aleargă în legături stăine, (Ieremia 2:1-37), ei și-au schimbat calea (Ieremia 2:36), însă pentru că nu au dorit jugul lui Christos, nu au acceptat pustia și modelarea și apropierea de Dumnezeu, ci au alergat la puțuri crăpate care nu țin apa (Ieremia 2:13), sau răzvrătit în pustie, vor primi un alt jug și o altă pustie, de unde nu vor putea scăpa: necazul cel mare (Marcu 13:19).

Pentru că au lepădat harul îngerului adunării din Filadelfia, care are harul descris în Apocalipsa 3:10, SCC: Pentruai respectat cuvântul răbdării Mele, şi Eu te voi păzi de ora încercării; cea urmând să vină peste pământul întreg, ca să încerce pe cei locuind pe pământ”.

Ei nu vor avea parte de el, ci vor avea parte de „ora încercării”, adică de necazul cel mare, de un necaz cum nu a mai fost și nici nu va mai fi, și dacă zilele acelea nu vor fi scurtate nici cei aleși nu ar scăpa (Matei 24:21-22).

Ca și Pavel așteptăm ca Dumnezeu să-i smerească pe cei ce umblă cu mândrie, pe cei care își croiesc căi plăcute inimi și își aleg învățători după pofetele lor (2Timotei 4:3-4), aleargă la profeți care nu îi mustră, ci le dau mângâieri înșelătoare (Plangeri 2:14), care nu sunt plini de putere în a demasca nelegiuirea (Mica 3:8), căci ei înșiși trăiesc o viață de compromis cu lumea!

Pentru toți ceilalți nu rămâne decât să așteptăm judecata și smerirea unora, precum și înălțarea celor drepți (1Samuel 2:7), care păstrează până la capăt Cuvântul așa cum L-au primit (1Corinteni 15:1; 2Tesaloniceni 2:15; 2Tesaloniceni 3:6; Apocalipsa 3:11).