Matei 11:28-30, SCC: “Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi; şi Eu vă voi odihni. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine; pentru că sunt blând şi smerit în inimă; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Pentru că jugul Meu este plăcut, şi povara Mea este uşoară”.

 

La fel ca în timpul Domnului Iesus, și în prezent oamenii sunt împovărați, obosiți, de tradiții religioase care nu dau viață, de promisiuni electorale care nu se mai împlinesc, etc.!

Nici liderii politici, guvernatorii nu aduceau o ușurare a vieții ca și politicienii din prezent, oamenii erau împovărați de taxe, de legi, care căutau folosul liderilor nu al poporului!

În contrast cu liderii religioși și politici aroganți și egoiști, Domnul Iesus, Fiul lui Dumnezeu, s-a dat pe Sine exemplu de sacrificiu pentru turmă din dragoste față de Dumnezeu și de oameni. El a căutat Gloria lui Dumnezeu și folosul poporului, El chiar spune în Marcu 10:45, SCC: Pentru că şi Fiul Omului, nu a venit să fie servit; ci să servească şi să dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulţi”.

Glorificând pe Dumnezeu și servind oamenii, El îi îndemna la ascultarea de Tatăl, El știa că doar ascultarea de Dumnezeu duce la odihnă (Evrei 4:9-12), le fericire (Luca 11:27-28), la ocrotire (Ecleziast 7:12). Doar legea divină este perimetru unde suntem scutiți de consecințele negative ale păcatului! Unde din dragoste vom rămâne și vom asculta, pentru gloria Lui, dar și știind că poruncile Lui sunt spre folosul nostru (Isaia 48:17).

De aceea, Domnul ne invită și azi, așa cum a invitat oamenii din Israel care erau osteniți și împovărați așa cum suntem și noi azi, ca să venim la Christos, și El ne promite că ne va da odihnă pentru sufletele noastre!

 

Cum va face El aceasta?

El ne va da odihnă dacă noi luăm jugul lui Christos, adică ascultarea de El!

Domnul ne invită la o relație cu El prin care să învățăm de la El, pentru că El este blând și smerit cu inima, ce înseamnă aceasta?

Aceasta înseamnă că avem un Domn înțelegător, plin de milă, capabil să simtă cu noi, cunoscător perfect a ceea ce suntem, a ceea ce putem face!

Urmându-L pe Domnul indiferent de circumstanțe noi găsim odihnă pe calea Lui sub jugul Lui, nici o încercare nu este peste puterile noastre, nici cerințele Domnului nu sunt peste puterile noastre, Iesus nu este un stăpân: crud, dur, aspru, ci blând, nu mândru, arogant, batjocoritor; ci, smerit!

Este un privilegiu dar și o binecuvântare să luăm jugul și povara lui Iesus, deorece jugul lui este plăcut și povara Lui este ușoară în comparație cu jugul liderilor religioși falși și al liderilor politici corupți.

Marele Preot Iesus care este plin de milă față de slăbiciunile noastre știe cum să ne conducă în viață ca să echilibreze, zilele de post și rugăciune, zilele de lupte, cu zile de odihnă, cu zile în care ne bucurăm de harul unei excursii, plimbări, un peisaj încântător, cu mâncăruri delicioase, prietenii ziditoare, primirea și darea de daruri, primirea de binecuvântări, etc. (Marcu 6:31; Fapte 20:35).

Jugul lui Christos este și o binecuvântare, căci el: ucide carnea păcătoasă ce ne trage spre pierzare, și apoi ne duce la viața din belșug, în care ajungem ca și Păstorul Iesus, blânzi și smeriți, nu carnali, sufletești, mândri, pasionali, lumești; ci oameni care iubesc, care au inima transformată de blândul Păstor, care seamănă cu El, care s-au biruit pe sine (omul cel vechi), și apoi au biruit: lumea, pe satan și demonii, și poartă cu bucurie jugul lui Christos, jugul credinței și al răbdării în această lume care poartă jugul greu și aspru, și apăsător al lui satan. Un jug al nefericirii, al păcatului, al vinovăției, al dezorientări și al lipsei unei de speranțe adevărate. Un jug al amăgirii, o povară a minciunii și a duplicității, a unei vieți lipsite de sens!

Dacă noi vom lua jugul și povara dată de Iesus, și o vom ține constant asupra noastră, ajungând la maturitate, la biruință, El ne face următoarea promisiune pentru când vom ajunge în cer:

„Celui învingând îi voi da să se aşeze cu Mine în tronul Meu; aşa cum şi Eu am învins şi M-am aşezat cu Tatăl Meu în tronul Lui” (Apocalipsa 3:21, SCC).

Iubite cititor, ce alegi: jugul lui Christos un Stăpân blând și smerit, care prin jugul Său ne dă odihnă?

Sau alegi jugul lui satan, un stăpân mândru, iubitor de sine, care prin jugul său îți dă o amăgire de moment, dar el ulterior te duce la chin, la durere, la dezămăgire, și în final la pierzare veșnică?