Coloseni 2:6-7, SCC: “Deci precum aţi primit pe Christos Iesus, pe Domnul, aşa umblaţi în El; fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, şi stabiliţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, abundând în ea cu mulţumire”.

 

Apostolul Pavel, ne îndeamnă să umblăm în El, și el ne spune cum să umblăm? Și anume extrăgând sevă (putere, viață) din El, fiind înrădăcinați în El, zidiți în El, Domnul trebuie să fie Capul care atât dirijează corpul, cât și îi dă hrană (putere și viață), așa cum se spune în Coloseni 2:19, SCC:neţinându-se strâns de Capul, din care tot corpul, hrănit şi unit împreună prin încheieturi şi legături, creşte cu creşterea lui Dumnezeu”. În contrast cu unii din Colose, noi trebuie să ne ținem strâns de Capul, ca să fim hrăniți și astfel să creștem spiritual cu creșterea lui Dumnezeu.

Cu atât mai mult, cu cât în pustie, oamenii sunt tentați să fugă pe o cale ușoară, să iasă din pustie, pe o cale fără a mai avea nevoie de credință, de scarificii, de lepădare de sine, așa cum se arată în Coloseni 2:8-10, SCC:Luaţi seama să nu fie cineva care să vă ducă ca pradă prin filozofie şi prin amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit cunoştinţelor elementare ale lumii, şi nu potrivit lui Christos. pentru că în El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii; şi voi sunteţi compleţi în El, care este capul oricărei conduceri şi autorităţi”.

Opusul înrădăcinării și umblării în Christos, este amăgirea, care este deșartă (trecătoare, fără durabilidate) care nu duce la viață veșnică, indiferent că această amăgire este: filozofia lumii, filozofia religioasă, tradiții oamenști, cunoștințe care aparent ne scapă de suferință, de austeritate, și ne duc pe calea lumii, sau pe „o cale religioasă”, dar care nu duce la Christos, care nu este calea îngustă pe care puțini sunt cei care o găsesc! – Matei 7:14.

În contrast cu toate aceste căi omenești, chiar religioase, este Christos în care locuiește trupește (în natura umană a Lui) toată plinătatea Dumnezeirii, adică: cunoșterea dragostei lui Dumnezeu (comp. cu Efeseni 3:16-19), care ne poate transforma și întări.

Astfel, creștinii chiar în pustie, au totul complet în El, așa cum spune Pavel: voi sunteţi compleţi în El, care este capul oricărei conduceri şi autorităţi”.

Astfel comuniunea cu El (1Corinteni 1:9), ar trebui să ne hrănească, să ne întărească spiritual, astfel încât să nu avem nevoie să apelăm la compromisuri, și chiar dacă este greu în pustie, să învățăm să răbdăm, să învățăm să privim la El, căci și El s-a dezvoltat în pustie, profetul Isaia spunând despre El, în Isaia 53:2-3, GBV 2001: “Pentru că El a crescut înaintea Lui ca o odraslă fragedă şi ca o rădăcină dintr-un pământ uscat. Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim. El era dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerilor şi obişnuit cu suferinţa şi ca unul de care îţi ascunzi faţa; era dispreţuit şi noi nu L-am preţuit”.

Iată descrierea vieți lui Iesus, ca o rădăcină într-un pământ uscat, ba mai mult: “dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerilor şi obişnuit cu suferinţa”. Mulți au tendința când sunt părăsiți de oameni, să facă compromisuri, și nu să se apropie mai mult de Dumnzeu, când calea este îngustă și este greu, este suferință sufletească, au tendința să de-a la o parte adevărul că doar o singură cale duce la viață și anume calea îngustă, și să alerge spre alte căi mai ușoare (Matei 7:13-14).

Iubite frate sau soră, obișnuiește-te cu suferința, doar așa vei fi plăcut lui Dumnezeu, căci și Domnul Iesus nu și-a plăcut lui însuși (Romani 15:3), ci lui Dumnezeu și fraților Lui pentru salvarea lor.

Dumnezeu prin acest sfat dat prin Pavel în Coloseni 2:6-7, ne îndeamnă să fim înrădăcinați în Christos.

Este interesant, căci pomii fructiferi, cresc în rădăcini chiar iarna, astfel și noi în iarna pustiei să creștem în rădăcinile spirituale, în Iesus Christos!

Conform cu: http://gradina.acasa.ro/fructe-115/pomii-fructiferi-14329.html

Rădăcina unui pom fructifer:

Radacina are un rol important in cresterea si rodirea pomilor fructiferi, viata lor depinzand de acest organ. Radacinile indeplinesc functiile de absorbtie a apei, a sarurilor minerale, fixeaza trunchiul in sol, conduc si uneori depoziteaza substante organice. Daca unele functii ale radacinii cedeaza, se usuca o parte din ramuri iar, cu timpul, se poate usca intreg pomul…Radacinile pot creste tot timpul anului daca in sol temperatura nu scade sub 4 grade Celsius”.

Așa cum rădăcina unui pom fructifer poate crește și iarna, când nu este ger, cu atât mai mult creștini în solul care este prielnic dezvoltării, și anume în persoana lui Christos, pot crește, se pot adăpa, hrăni, dezvolta.

Apostolul Pavel a crescut chiar în situații dificile arătând prin aceasta că Christos este suficient pentru a ne susține.

Apostolul Pavel spune în Filipeni 4:12-13, SCC, din experința lui: Ştiu şi să fiu smerit, ştiu şi să fiu îmbelşugat; în orice şi în toate am învăţat să fiu sătul, şi să fiu flămând; şi să fiu îmbelşugat, şi să fiu lipsit. Am tărie pentru toate în Cel întărindu-mă”.

Secretul perseverenței lui Pavel, chiar în condiții foarte grele (vezi ca exemplu: 2Corinteni 11:23-28) a fost Christos, de aceea el era legat de El și în care era înrădăcinat!

Ba mai mult, Dumnezeu prin acest apostol a dat soluția perseverenței în pustie, când ne-a învățat: ca să nu vă faceţi leneşi, ci imitatori ai celor moştenind promisiunile prin credinţă şi îndelungă răbdare (Evrei 6:12, SCC).

Se ridică întrebarea cum să ne întărim în credință, și răspunsul îl primim, revenind la textul din Coloseni 2:7, SCC, căci aici ni se spune un secret al stabilității în credință, și anume: “fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, şi stabiliţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, abundând în ea cu mulţumire”. Astfel înrădăcinarea în Christos, duce la a fi stabili în credință, după învățătura adevărului dată prin apostoli. Căci legătura cu Christos, părtășia cu El, când El îți vorbește, te conduce, te îndrumă, îți dă un Cuvânt care iese din gura Lui atunci („rhema” - Romani 10:17), duce la stabilitatea credinței, și cu siguranță atunci vei moșteni promisiuniile divine.

Putem chiar abunda în credință, cum? Prin faptul că nu doar Domnul îți va vorbi, ci prin faptul că și tu Îi vei vorbi, căci Îl vei vedea implicat în toate, și Îi vei mulțumi pentru toate, rugăciunea ta de mulțumire, va fi o mulțumire a credinței, observând prin credință: inntervențiile divine din viața ta, și vei mulțumi din credință, astfel vei abunda în credință (Proverbe 3:5-6; 1Tesaloniceni 5:18).

Iar îndelunga răbdare o obținem, învățând să fim mulțumiți cu ceea ce avem, conform cu Filipeni 4:12-13.

Dumnezeu dorește să ne ajute în pustie, fraților, nu rămâne decât ca noi să ne înrădăcinăm și mai mult în Domnul, și astfel să primim de la El, tot ceea ce este necesar în ce privește viața spirituală (comp. cu 2Petru 1:3), pentru a rămâne chiar în pustie în Domnul Iesus Christos, biruitori și perseverenți.