Marea mulţime este descrisă astfel: „După aceste lucruri m-am uitat şi iată: o mare mulţime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate naţiunile, triburile, popoarele şi limbile, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în robe albe şi având ramuri de palmier în mâini. Ei strigau cu glas tare, zicând: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!“Apocalipsa 7:9-10 NW.

 

Faptul că marea mulţime are „ramuri de palmier în mâini”, denotă că ea este pe pământ?

Nu, deorece:

1) ea este văzută: „stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului”. Ca şi cei 144.000 care sunt văzuţi tot înaintea tronului: „Ei cântă un fel de cântare nouă înaintea tronuluiApocalipsa 14:3, NW.

2) Această imagine cu marea mulţime care are ramuri de palmier în mâini şi Îl aclamă pe Dumnezeu şi pe Miel arată bucuria şi mulţumirea lor pentru că au fost salvaţi de Dumnezeu prin Cristos.

Însă această aclamare nu este posibilă dacă ei nu ar fi în cer cu Dumnezeu şi cu Mielul! Ei nu vor putea să aclame cu ramuri de palmier pe cineva care nu este prezent literalmente cu ei. Nu poţi aclama pe cineva la mii de km distanţă!?! Aşa cum aclamarea lui Isus care a intrat în Ierusalim aclamat de o mulţime de oameni nu era posibilă dacă Isus nu ar fi fost cu ei (Ioan 12:12-13). Mulţimea nu l-ar fi aclamat pe un Isus în cer, şi ei pe pământ!!! Asemănător marea mulţime nu poate fi pe pământ şi Dumnezeu şi Mielul în cer; ci, ei după cum spune textul stau „în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului”, de aceea marea mulţime Îi poate aclama cu ramuri de palmier, şi cu strigătul: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care stă pe tron, şi Mielului!“ Deorece marea mulţime este în sala tronului cu Dumnezeu şi cu Cristos!

În plus, salvarea nu este pentru pământ; ci, pentru cer, Isus fiind Salvatorul corpului (Efeseni 5:23). El nu salvează şi corpul Său şi pe alţii care nu sunt corpul Său!!!

3) Cerul este descris ca un paradis în Apocalipsa 2:7, NW: „Cine are urechi să audă ce le spune congregaţiilor spiritul: Celui care învinge îi voi da voie să mănânce din pomul vieţii, care este în paradisul lui Dumnezeu».”

Cuvântul paradis conform cu revista Treziţi-vă 2001, 22/3, însemnă: „Cuvântul „paradis“ se potriveşte foarte bine, întrucât el a fost folosit de grecii şi perşii din antichitate pentru a descrie un parc imens, udat din belşug de apă, de o frumuseţe naturală impresionantă” [sublinierea îmi aparţine].

Expresia paradis se poate referi la cer. De pildă în Apocalipsa 2:7, se referă la un paradis ceresc. În W 09 15/1 31, se explică: Ce semnifică expresia „paradisul lui Dumnezeu“? Dat fiind că aceste cuvinte le sunt adresate creştinilor unşi, trebuie să fie vorba de domeniul ceresc asemănător unui paradis, de prezenţa lui Iehova însuşi. Cei unşi care au rămas fideli vor avea posibilitatea să mănânce din „pomul vieţii“, adică vor primi ca răsplată nemurirea (1Corinteni 15:53)”.

După cum tabernaculul de pe pământ a fost făcut după imaginea celui ceresc (Exod 26:30), tot aşa paradisul de pe pământ este o reflectare a paradisului ceresc, iar dacă pe pământ în Eden au fost diferiţi pomi, şi în cer poate exista diferiţi pomi, chiar şi palmieri. Prin urmare, ramurile de palmieri din mâna lor nu indică automat pământul; ba, având în vedere că ei sunt în faţa tronului, indică paradisul din cer în care a fost dus Pavel (2Corinteni 12:1-4) şi unde conform cu Apocalipsa, există pomi!

Iar cuvântul “paradeison” în greacă însemnă grădină, parc!

4) Marea mulţime’ are ramuri de finic sau palmier în mâini, şi prin aceasta arătând că este o clasă cerească căci aceste ramuri de palmier erau pe pereţii din sfânta sfintelor, în templul făcut de Solomon (1Regi  6:23-29), şi în templul din Ezechiel (Ezechiel 41:17-18).

Iar sfânta sfintelor reprezintă cerul unde intra marele preot o dată în an şi unde a mers Cristos după înălţarea la cer, nu în sfânta sfintelor pământească; ci, în sfânta sfintelor cerească (Evrei 9:24). Iată că în cer există ramuri de palmier, după cum în sfânta sfintelor erau pe pereţi ramuri de palmier.

5) Mare mulţime care l-au întâmpinat pe Domnul la intrarea în Ierusalim avea ramuri de palmier în mâini conform cu Ioan 12:12-13, iar conform cu Luca 19:37, aceasta era o mulţime de discipoli ai lui Isus, care Îl urmau pe lângă cei 12 apostoli.

Cei 12 apostoli care şi-au pus hainele pe măgăruş, îi prefigurează pe cei 144.000 care provin din cele 12 triburi ale lui Israel (comp. cu Apocalipsa 7:4-8). Iar „marea mulţime” (Ioan 12:12 NW) care i-a ieşit în întâmpinare cu ramuri de palmier, reprezintă „o mare mulţime” din Apocalipsa 7:9.

Marea mulţime din Apocalipsa 7:9-17, nu poate fi o clasă pământească, deorece „marea mulţime” din Ioan 12:12, care îi reprezintă pe ei, erau discipolii ai Domnului care Îl urmau şi care conform cu Ioan 12:26, aveau speranţa cerească, ei ca discipoli erau botezaţi (Ioan 4:1-2), şi astfel înviaţi prin botez în locurile cereşti, căci botezul autentic este o înviere cu Cristos la o viaţă cerescă, vezi: Romani 6:3-5; Efeseni 2:6.

În concluzie, nici speranţa martorilor, nici interpretările lor eronate nu sunt din adevăr, ei au o speranţă falsă, un botez fals, o credinţă falsă!

 

Pe când creştinii adevăraţi, au o singur speranţă, cea cerească (Efeseni 4:4; Evrei 3:1), o singură credinţă (Efeseni 4:5), cea a sfinţilor dată o dată pentru totdeauna (Iuda 1:3), ei au un botez în care înviază cu Cristos la o viaţă cerească (Coloseni 2:12; Efeseni 2:5,Efeseni 2:6).

Vezi şi articolu: Despre „marea mulţime”