Mărturia şi relatarea vieţii mele, despre motivele Scripturale pentru care am ieşit din organizaţie!

 Mă numesc Işfa Alin, sunt născut în oraşul Arad (România), la 11 februarie 1971. De mic sunt însetat după cunoaştere, iar în perioada adolescenţei am început să-mi pun întrebări despre sensul real al vieţii, despre existenţa lui Dumnezeu, despre problema suferinţei în lume, şi despre faptul că viaţa omului este scurtă. Aceste întrebări îmi frământau mintea. Mai târziu din cauza influenţei de la şcoală şi a unor emisiuni TV despre teoria evoluţiei am început să cred în evoluţie. Au existat perioade în care oscilam în ceea ce credeam.

În anul 1990, am avut prima dată contact cu martorii lui Iehova, deoarece unde lucram eu era o tânără care studia cu ei, după un timp am început un studiu Biblic regulat cu martorii lui Iehova, ceea ce m-a ajutat să-mi continui studiu în ciuda opoziţiei din partea familiei a fost că am înţeles că sensul vieţii este să trăim veşnic nu doar câţiva ani şi acest lucru îl va realiza Dumnezeu.

În anul 1992 am devenit vestitor nebotezat în cadrul Organizaţiei Martorii lui Iehova, iar în 13 martie 1993 am făcut botezul în apă. Anii au trecut şi eu progresam în cunoaşterea Scripturilor şi în dorinţa de a face mai mult pentru Iehova Dumnezeu, astfel în 1997 am început pionieratul auxiliar, iar din ianuarie 1998 am început pionieratul regular, iar din aprilie tot în acel an am fost numit slujitor ministerial în congregaţia Arad Centru şi mi s-a încredinţat supravegherea Şcolii de Minister Teocratic şi teritoriile congregaţiei.

Pe parcursul anilor însă, atât datorită studiului individual intensiv cât şi datorită discuţiilor cu oameni din alte culte pe care îi întâlneam în lucrarea de predicare, au apărut în mintea mea unele semne de întrebare cu privire la unele explicaţii ale Turnului de Veghe care mă frământau. Cu toate acestea până în 1997 eram foarte exuberant şi naiv având o încredere deplină în Organizaţie, luam în derâdere şi ideea că nu Martorii lui Iehova deţin adevărul. Îmi aduc aminte de o discuţie avută cu un prieten martor, care a citit cartea „Taina Împlinită” scrisă în 1917, după moartea primului preşedinte al Societăţii, Russell, dar pe baza învăţăturilor lui, acest frate îmi spunea că citirea acestei cărţi l-a pus pe gânduri căci multe explicaţii s-au schimbat, eu însă i-am spus: „fratele meu, fii sigur că în momentul de faţă avem lumina deplină sau oricum suntem aproape de ea, deci nu-ţi mai fă probleme”. Dar după câţi-va ani, a trebuit să-i dau dreptate, eram prea naiv şi încrezător în Organizaţie. Cu timpul nesiguranţa punea stăpânire pe mintea mea, găseam tot mai multe discrepanţe între Biblie şi învăţăturile Turnului de Veghe, dar nicidecum nu doream să iau în calcul varianta că Organizaţia ne induce în eroare. Mă auto-amăgeam că învăţăturile se vor schimba, sau să le trec cu vederea că nu sunt importante.

Dar de la un timp, adunându-se tot mai multe întrebări, am trimis o scrisoare la Filiala Martorilor lui Iehova din Bucureşti care conţinea 12 întrebări; nu am primit un răspuns direct ci, supraveghetorul de circumscripţie a primit însărcinarea să-mi răspundă la întrebări. El nu a primit un material cu răspunsuri, deci trebuia să-mi răspundă pe baza învăţăturilor din revistă pe care le cunoşteam. Problema era că unele se contraziceau între ele, iar altele contraziceau Biblia. O martoră, pe care am rugat-o să mă ajute în traducerea unor articole din engleză, s-a exprimat astfel: „Filiala s-a spălat pe mâini de întrebări nedorite”. În fine, am discutat cu supraveghetorul, care de fapt a spus că nu prea are timp să discute, sugerându-mi să studiez mai mult, ca şi cum nu studiul mi-a deschis ochii pentru a vedea contrazicerile. Am discutat cu supraveghetorul vreo treizeci de minute şi nu am primit nici un răspuns concret, ba mai mult, pentru a vedea până unde merg cu răstălmăcirea versetelor martorii lui Iehova, am să vă spun ce a zis supraveghetorul pentru a susţine doctrina Turnului de Veghe, întrebarea mea era: „Cum este compatibilă participarea la curtea cu juri a unui creştin, având în vedere că Turnul de Veghe permite lucrul acesta (W 1/4 1997 p.27) cu textul din 1Corinteni 5:12-13, unde se spune că nu avem ce să-i judecăm pe cei din lume?” Supraveghetorul mi-a răspuns: „Nu ştii că Pavel uneori vorbeşte ca un nebun” Am rămas înmărmurit de răspunsul lui şi i-am spus: „Este adevărat că în câteva ocazii Pavel a spus că vorbeşte ca un ieşit din minţi, dar nu în acest context”. Bătrânul de congregaţie prezent mi-a spus că sunt dogmatic, că nu accept explicaţia astfel, discuţia despre întrebările mele s-a încheiat. Nu ştiu dacă motivul real a fost lipsa de timp sau altceva, însă am fost indignat mai târziu când am aflat că acelaşi supraveghetor avea timp de mers la operă şi la destinderi, dar pentru Biblie nu avea timp.

Astfel fiind dezamăgit, mi-am zis că nu mai are rost să mai trimit o altă scrisoare, dar cu timpul contradicţiile dintre Biblie şi publicaţiile Societăţii au crescut, astfel în 1999 m-am gândit să pun câteva întrebări la şcoala de pionieri la care am luat parte. Am dat instructorilor de la şcoală o listă cu 5 întrebări, gândindu-mă să nu-i încarc cu prea multe. Discutând în particular cu ei peste o oră, nu am primit nici un răspuns satisfăcător, de fapt la două întrebări mi-au spus că nici Societatea nu poate da răspuns, iar cu celelalte mai mult m-au încurcat decât m-au lămurit, de pildă o întrebare a sunat astfel: „De ce apostolii i-au botezat pe samariteni (Fapte 8:16) DOAR în numele lui Isus Cristos, având în vedere că porunca din Matei 28:19-20 era să-i boteze în numele Tatălui, al Fiului, şi al Spiritului Sfânt?” Unul din instructori mi-a arătat că şi Corneliu care era dintre neamuri a fost botezat tot în numele lui Isus Cristos şi nu în numele Sfintei Treimi (Fapte 10:48). Explicaţia Societăţii la botezul în numele lui Isus, este, că iudeii ca popor de legământ îl cunoşteau pe Tatăl şi pe Spiritul Sfânt, dar nu-l cunoşteau pe Isus şi astfel, trebuia să-i boteze doar în numele lui Isus, însă această explicaţie din start forţată nu explică botezul samaritenilor, nici a neamurilor doar în numele lui Isus. Prin urmare îndoiala mea s-a adâncit şi mai mult.

O altă întrebare pe care am pus-o a fost din Matei 8:11, ea suna astfel: „De ce se prezintă Avraam, Isac şi Iacov în Regatul cerurilor, când ştim că ei au speranţă pământească?” Răspunsul luat din Turnul de Veghe al instructorilor pe care de altfel îl ştiam, era că, Avraam îl reprezintă pe Iehova; Isac pe Isus; şi Iacov pe cei unşi, astfel nu Avraam, Isac şi Iacov vor fi în cer, ci Iehova, Isus şi cei unşi. Dar eu i-am întrebat în continuare: „pe cine reprezintă profeţii din vechime care sunt puşi alături de aceştia în relatarea paralelă din Luca 13:29?” Dar deoarece în Turnul de Veghe nu era explicat şi acest lucru, nici instructorii nu au ştiut să-mi răspundă.

După aceea ne-am cantonat asupra textului din Romani 11:25-26, deoarece Turnul de Veghe aplică v.25 la Israelul carnal dar v.26 la Israelul spiritual, ceea ce nu mi s-a părut corect, deoarece aceste versete se leagă între ele, după o lungă discuţie în care instructorii nu au adus nici un argument solid pentru a susţine o astfel de interpretare, un supraveghetor a spus în final: „Din punct de vedere gramatical ai dreptate dar trebuie să luăm lucrurile logic”, la prima vedere pare o afirmaţie lipsită de sens, dar cred că am înţeles ce vroia să-mi spună, ceva de genul: din punct de vedere al literei ai dreptate, dar nu şi din punctul de vedere al logicii Turnului de Veghe.

După aceste evenimente în toamna lui 1999, m-am hotărât să trimit o scrisoare la Filiala din Brooklyn, în special legată de învăţătura cu învierea cerească, deoarece studiind acest subiect mi-am dat seama că explicaţia Turnul de Veghe nu stă în picioare la o analiza atentă. Cu toate că era o scrisoare clară şi respectuoasă nu am primit nici un răspuns. Apoi peste aproximativ două luni am mai trimis o altă scrisoare, mai detailată ca prima, amândouă concentrându-se asupra plecării la cer a celor unşi, care conform spuselor Turnul de Veghe a început în anul 1918. Întrebarea mea în esenţă era: „De ce noi învăţăm de trei etape ale plecării la cer, adică cei morţi în Cristos au înviat în 1918 şi au început să guverneze cu Isus, iar cei ce mor dintre cei 144.000 pe parcursul Zilei Domnului, învie instantaneu, iar rămăşiţa va merge la cer la Armaghedon sau după Armaghedon, cum se armonizează aceste etape cu ceea ce afirmă Biblia care susţine două etape şi în viitor: 1. “Însuşi Domnul va coborî din cer…şi cei morţi în comuniune cu Cristos se vor ridica primii.”; 2. “După aceea, noi cei vii care vom supravieţui vom fi luaţi împreună cu ei în nori pentru a-l întâmpina pe Domnul în aer…” (1Tesaloniceni 4:16-17 NW)?”

Nu am primit nici un răspuns la întrebările din scrisori, cu toate că acestea au ajuns la Brooklyn, cei de acolo le-au trimis la Filiala din Bucureşti, ca şi cum cei de acolo ar putea schimba învăţăturile, ceea ce nu poate face decât corpul de guvernare. Cei din Bucureşti le-au trimis la bătrânii din congregaţia mea scrisorile, care puteau face şi mai puţin în ce priveşte rezolvarea problemei, în plus, aceştia au primit şi sfatul din partea Filialei, pe care mi l-au transmis, şi anume „să nu mă mai gândesc la aceste întrebări”. Pe lângă acest sfat ciudat, pentru o organizaţie care pretinde că are adevărul, mi s-au mai dat un articol copiat dintr-un Turn de Veghe şi câteva referinţe la cartea „Paradisul” şi la câteva reviste. Dar aceste publicaţii nu răspundeau la întrebarea mea, iar articolul copiat pe care l-am primit în limba engleză, şi pe care mi l-a tradus o martoră care ştia bine engleza de fapt se contrazicea singur.

În aprilie 2000, a fost vizita supraveghetorului de circumscripţie, când de obicei se fac numiri de bătrâni şi slujitori ministeriali. Într-o seară mergând spre casă cu un bătrân de congregaţie, acesta mi-a spus: „Dacă nu trimiteai scrisorile cu întrebări acum erai numit bătrân. Nu mai trimite scrisori şi probabil la vizita următoare a supraveghetorului de circumscripţie vei fi numit bătrân”. Mă bucur că atunci Dumnezeu m-a ajutat să iau o poziţie fermă spunându-i: „Pentru mine adevărul este mai important decât de a avea privilegii, prefer să-mi pierd privilegiile dar să cunosc adevărul”, şi chiar aşa s-a şi întâmplat. În mai 2000 am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile de pionier regular şi slujitor ministerial, dar să vă povestesc mai pe larg ce s-a întâmplat.

Începând din anul 1999 mergeam o dată pe săptămână la o familie care îmi era dragă şi studiam împreună ori din manualul pentru pionieri, ori din cele trei sau patru capitole din Biblie repartizate la şcoala de Minister Teocratic. A fost excelent, ne simţeam bine, chiar o soră spunea, că se simte mai bine hrănită decât ca la întrunirile congregaţiei. O dată am fost doi fraţi şi trei surori, citeam Biblia şi încercam să o înţelegem, astfel s-a ajuns ca unii să-şi exprime dezacordul cu privire la unele explicaţii ale Turnului de Veghe, mi-am exprimat şi eu părerea cu privire la anul 1914, deoarece între timp studiind acest subiect şi calculând cele 7 timpuri am văzut că nu stă în picioare la o analiză atentă, şi am înţeles că Isus nu a fost întronat ci, va fi întronat în viitor la venirea Sa şi când va începe înnoirea lucrurilor din mileniu (Matei 19:28; Matei 25:31). În seara aceea după ce am plecat, o soră s-a dus la un bătrân de congregaţie şi i-a spus ceea ce am afirmat, acest lucru l-am aflat ulterior.

După câteva zile, mergând să mă întâlnesc cu acel bătrân pentru a merge în lucrare, am fost dus la Sala Regatului, unde mă aşteptau şi ceilalţi bătrâni. Am fost luat dur mai ales de unul dintre ei, dar eu nu mai puteam să tac şi să duc în continuare povara faptului că am înţeles că unele învăţături ale Sclavului Fidel sunt false, de aceea am spus: „unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. Pentru această singură afirmaţie ulterior am fost chemat în faţa unui comitet judiciar format din trei bătrâni, unde spălarea pe mâini faţă de întrebările mele a continuat, de fapt ei spuneau: „nu pentru întrebările puse eşti aici, ci pentru afirmaţia: „unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”. După două runde de audieri la distanţă de câteva zile s-a luat decizia să mi se retragă privilegiile, aflând ulterior că am fost pe muchie de cuţit să fiu exclus. În zilele acelea mi-a fost foarte greu, deoarece nici atunci nu eram convins să plec din organizaţie, gândindu-mă că unde să merg, în care cult e mai bine, fiindcă de atunci am început să iau în calcul serios ideea că această organizaţie să nu fie religia adevărată. A fost o perioadă foarte grea, dureri de cap îngrozitoare, am crezut că înnebunesc, eram dezorientat complet, m-am rugat lui Dumnezeu de zeci de ori pe zi în aceea perioadă, şi cred că rugăciunea m-a ajutat mult să ies din această situaţie.

În timpul audierilor, m-am argumentat afirmaţia că: „unele învăţături sunt şubrede şi discutabile”, prin următoarele argumente: 1. Sclavul recunoaşte că nu este inspirat de Dumnezeu, contrar scriitorilor Bibliei; 2. Sau schimbat pe parcursul timpului sute dacă nu mi de învăţături; 3. Iar bătrânilor le-am pus următoarea întrebare: „Poate cineva din voi să-mi garanteze că nu se vor mai schimba învăţăturile?” Unul din bătrâni mi-a răspuns că NU, în mintea mea am înţeles atunci că o învăţătură care se poate schimba este şubredă şi discutabilă, dar bătrânii susţineau că eu am „forţat lumina”, şi de aceea trebuie să mă căiesc, eu le-am răspus: „conştiinţa mea este prizonieră Cuvântului lui Dumnezeu”, trebuie însă să recunosc că mi-a fost teamă de excludere, astfel că la unele întrebări ale lor, m-am eschivat de la răspunsuri, pentru că dacă le spuneam pe faţă ce cred, eram exclus. După ce am plecat din Organizaţie mi-a părut rău că atunci nu am fost mai curajos în a spune lucrurilor pe nume.

După ce am fost mustrat judiciar şi mi-am pierdut privilegiile am stat şi am reflectat: Dacă Societatea Turnul de Veghe deţine adevărul şi este atât de sigură şi are atâtea argumente, de ce i-a sfătuit pe bătrânii mei de congregaţie să mă îndemne să nu mă mai gândesc la problemele Biblice ridicate? Iubeşte oare organizaţia sincer adevărul, dacă mă îndeamnă să nu mai cercetez unele lucruri? Oare sunt ei consecvenţi când declară în revista „Treziţi-vă!” din 22/6 2000 în articolul „Evitaţi capcana propagandei” următoarele: „Propagandiştii îşi impun mereu punctul de vedere şi descurajează purtarea discuţiilor…” oare nu asta face Societatea când este vorba de învăţăturile ei? Dar când este vorba de învăţăturile altor culte, ei încurajează din plin purtarea discuţiilor, nu-i aşa?

După aceste evenimente am discutat de câteva ori mai multe ore cu doi bătrâni de congregaţie pe rând şi cu un supraveghetor de circumscripţie. Până la urmă un bătrân de congregaţie a recunoscut, în particular bineînţeles, că din punct de vedere al literei textului biblic am dreptate, dar că trebuie să ne supunem aranjamentului teocratic, adică conducerii, şi nu putem accepta ca adevăr decât ceea ce vine de la Sclavul Fidel şi Prevăzător, pentru el nu era importantă informaţia, sau învăţătura în sine, ci doar dacă vine sau nu de la conducere.

Astfel, adevărul pentru mulţi martori ai lui Iehova nu este ceva intrinsec, mai ales pentru cei ce au privilegii în congregaţie, însă adevărul este adevăr, indiferent cine îl spune, doar că pentru martori, adevărul este doar ce spune conducerea. De fapt oricine pune la îndoială sau contestă explicaţiile Turnului de Veghe este foarte probabil exclus, ceea ce înseamnă o despărţire totală de prieteni, fiind interzis un simplu salut pentru cei plecaţi din Organizaţie, de aceea la unii le este teamă să spună ce gândesc cu adevărat, frica este cu atât mai mare, deoarece au fost învăţaţi că numai cei din conducere pot interpreta corect Biblia, astfel fără Organizaţie eşti în întuneric cu tot cu Biblie. Însă ne punem o întrebare: Dacă numai cei din conducere pot interpreta corect Biblia, atunci cum se face că pe parcursul timpului ei au modificat mii de explicaţii ale unor versete? Ceea ce conduce la ideea că nici ei nu o pot interpreta corect, căci dacă ar avea acest dar din partea lui Dumnezeu nu ar mai fi corectat învăţăturile, nu-i aşa?

Teama este cu atât mai mare, căci fără Organizaţie nu poţi fi salvat din păcat şi moarte, de parcă Organizaţia ne-ar salva şi nu Isus Cristos, cel instituit de Dumnezeu (Fapte 4:12; Fapte 5:31)? Ba mai mult, toate cultele creştine sunt babilonice şi satanice, căci sunt religia falsă, şi atunci unde să mergi?

Să vă relatez însă ceea ce am făcut eu. în 15 august 2000, am trimis o ultimă scrisoare la Preşedintele Milton G. Henschel. Scrisoarea conţinea 12 puncte cu mai multe întrebări la fiecare punct, pe care le-am formulat împreună cu un martor care îmi era prieten şi cu care am discutat nelămuririle mele, cu toate că am primit directiva din partea bătrânilor să nu discut cu nimeni întrebările mele, exact cum spune revista care îi descrie pe propagandişti: „Propagandiştii îşi impun mereu punctul de vedere şi descurajează purtarea discuţiilor…”

Cu toate că scrisoarea era plină de respect şi am arătat că pentru mine era o chestiune de viaţă şi de moarte, în plus, nu a fost deloc tendenţioasă, prezentând punct cu punct argumentele din publicaţii, şi prin întrebări şi texte am încercat să atrag atenţia asupra faptului că unele explicaţii nu stau în picioare, dar să prezint pe scurt întrebările puse Preşedintelui:

1) Cu privire la Cristos, despre câte veniri ale acestuia vorbeşte Scriptura?

Evrei 9:28; Ioan 14:2-3

 

2) A avut loc venirea lui Isus şi este deja prezent sau sunt evenimente de domeniul viitorului? Apocalipsa 16:15-16; a) Dacă venirea lui Isus a avut loc în 1914, atunci de ce mai ţinem comemorarea (1Corinteni 11:26)?

b) Matei 24:3,Matei 24:37-39 După cum în v.2,3 discipolii l-au întrebat pe Isus când va avea loc distrugerea templului, iar Isus le dă un răspuns legat de evenimente premergătoare distrugerii, oare nu în mod asemănător, prin semnul complex prezentat, nu sunt scoase în evidenţă evenimente premergătoare prezenţei lui Cristos? Matei 24:36-39 Paralela dintre zilele lui Noe şi prezenţa lui Isus se referă la perioada de timp sau la atitudinea oamenilor, având în vedere comparaţia din v.39 strictă cu potopul a prezenţei, şi la o dată necunoscută a venirii lui şi a sfârşitului lumii (v.36,42-44)? – Matei 24:27 Putem considera prezenţa ca fiind o perioadă lungă de timp, având în vedere şi contextul care se referă la necazul cel mare? – 1Tesaloniceni 3:13 A avut loc prezenţa cu toţi sfinţii? Compară cu Matei 24:13; 1Ioan 2:28; 2Tesaloniceni 1:7-8.

 

3) Au primit creştinii unşi recompensa cerească începând din 1918 sau o vor primi toţi în viitor? S-a coborât deja Isus din cer (1Tesaloniceni 4:15-17)? Din următoarele texte nu reiese că acest eveniment va avea loc în viitor? (Coloseni 3:4; 2Tesaloniceni 1:7-10 com. cu 1Tesaloniceni 3:13; 2Timotei 4:8; Apocalipsa 22:12; Tit 2:13; Filipeni 3:20-21).

 

4) A început Regatul lui Dumnezeu să-şi exercite deja autoritatea asupra naţiunilor lumii, sau este un eveniment de domeniul viitorului?

 Daniel 4:4-34, de unde reiese că copacul şi cele 7 timpuri au o dublă împlinire, având în vedere că v.22 spune că copacul: ”eşti TU rege”, iar v.24 spune că împlinirea are loc asupra lui Nebucadneţar?

 

5) Luca 21:20-24, oare nu au început “timpurile fixate ale naţiunilor” din momentul distrugerii din anul 70 e.n., având în vedere expresia: ”va fi călcat”, la viitor?

 

6) Daniel 7:13-14, A venit Isus în 1914 cu norii cerului? Guvernează deja peste toate naţiunile, având în vedere contextul (v.22,26,27)? A început judecata şi stăpânirea celor sfinţi?

 

7) Trăim deja în prezent Ziua Domnului sau urmează să vină (1Corinteni 1:7-8; comp. cu 2Tesaloniceni 1:7-8; Filipeni 1:6,Filipeni 1:10; Luca 17:29-30)?

 

8) Trăim deja în zilele din urmă, dar înseamnă aceasta că “Timpul sfârşitului” se împlineşte din 1914 (Daniel 11:35; Daniel 12:4 comp. cu Ieremia 23:20; Daniel 12:13)?

 

9) Privitor la parabola despre cele 10 fecioare a avut loc în anul 1914 strigarea: ”Iată mirele, ieşiţi-I în întâmpinare”, sau este un eveniment viitor (Matei 25:1-13)? Oare v.13 nu subliniază necunoaşterea zilei şi orei sosirii mirelui (Apocalipsa 19:11-27)?

 

Referitor la parabola cu talanţii şi minele menţionate de Isus, a avut loc o recompensă pentru sclavii fideli şi judecata pentru sclavii nedrepţi, sau sunt evenimente viitoare (Matei 25:14-31; Luca 19:11-27)?

 

La executarea judecăţii divine şi revelarea lui Cristos, va avea loc o apropiere literală a lui Isus Cristos de pământ sau va rămâne în cerurile spirituale acţionând de acolo (Ioan 14:3; Fapte 1:9-11:”va veni în acelaşi mod”)?

 

10) A căzut deja Babilonul cel mare sau este un eveniment imediat următor începutului necazului celui mare (Apocalipsa 18:1-2,Apocalipsa 18:8,Apocalipsa 18:16-17,Apocalipsa 18:19; comp. cu Apocalipsa 17:16-18)?

 

11) A avut loc războiul din cer purtat de Mihail? Apocalipsa 12:7-12, Apocalipsa 12:10, a sosit salvarea în 1914 (comp. Cu Luca 21:28; Isaia 35:4, vezi şi Apocalipsa 1115-18; Matei 19:28; Luca 22:28-30)? A primit Isus în 1914 “puterea şi Regatul Dumnezeului nostru” (comp. cu Apocalipsa 11:17)? Expresia puţin timp se aplică la zeci de ani (Apocalipsa 12:12 comp. cu Apocalipsa 20:3)?

 

12) În armonie cu explicaţia revizuită din Matei 24:15-16 unde s-a prezentat că lucrul dezgustător care provoacă pustiire se va aşeza în viitor, cum putem corela aceasta cu Daniel 12:7,Daniel 12:11-12 şi cu explicaţia care vorbeşte de împlinirea acestor perioadele de timp după cum urmează:

 

Decembrie 1914 ----Iunie 1918----- sunt 1260 de zile

 

Ianuarie 1919----Septembrie1922-----1290 de zile

 

Septembrie 1922----Mai 1926-----1335 de zile?

 

Dacă o să analizaţi răspunsul la scrisoare pe care l-am primit, o să observaţi că nu am primit la majoritatea întrebărilor un răspuns, iar la cele la care au încercat să răspundă au folosit aceleaşi argumente pe care eu am încercat prin întrebări şi textele menţionate în scrisoarea mea să arăt că nu sunt valabile, în plus, nu Preşedintele, sau corpul de guvernare a răspuns la întrebări, ci comitetul care se ocupă cu întrebări din Brooklyn, şi care poate răspunde tot pe baza a ceea ce este publicat, ne-având autoritatea de a schimba explicaţiile, dar să vă redau cuvânt cu cuvânt scrisoarea primită, iar la nota de subsol am comentat ineficienţa răspunsului primit.

 

„Dragă frate Alin:

Scrisoarea dvs. Către fratele Milton Henschel a fost atribuită de el Departamentului de scris pentru un răspuns. Mai întâi aţi pus câteva întrebări referitoare la venirea şi prezenţa lui Isus Cristos.

În timp ce unele traduceri ale Bibliei folosesc în mod interjanşanjabil cuvintele greceşti interpretate cu “prezenţă” (pa-rou-si¢ a) şi venire (er-kho-mai), fiecare dintre aceste cuvinte greceşti are un înţeles unic atunci când se referă la evenimente care îl privesc pe Isus de la şi după sfârşitul timpurilor stabilite ale naţiunilor şi la timpul când va primi autoritate de rege. Articolul de la p.11 până la 14 din 15 august 1996 din Turnul de Veghere evidenţiază faptul că “prezenţa” lui Isus începe din 1914 şi se referă la o perioadă de timp care va culmina cu distrugerea celor răi în timpul “venirii” sale. (Matei 24:3,Matei 24:29-31) E adevărat aşa cum aţi menţionat, că data “venirii” sale ca judecător este necunoscută. (Matei 24:42-44) Oricum, începutul prezenţei sale sau instalarea sa ca rege ceresc al lui Dumnezeu a avut loc la sfârşitul “timpurilor fixate ale naţiunilor”. (Luca 21:24). În ceea ce priveşte potopul din zilele lui Noe, Isus a spus: ”Aşa cum au fost zilele lui Noe, aşa va fi şi zilele prezenţei Fiului omului. Căci aşa cum ei au fost în acele zile înainte de potop…şi nu au dat crezare până ce a venit potopul şi I-a măturat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa Fiului omului” (Matei 24:37-39). Acele “zile dinaintea potopului”, care au implicat o perioadă de timp hotărâtă de Dumnezeu ca fiind perioada ultimilor zile ale acelei lumi, corespund “prezenţei” lui Isus. Aceasta a început în 1914 şi va culmina cu marele necaz care corespunde potopului.

 

În ceea ce priveşte 1Corinteni 11:26, în care se spune că Cina Domnului e comemorată “până (Isus) soseşte”, îţi sugerăm să studiezi pagina 5 din 15 Martie 1993, din Turnul de Veghere. Apostolul Pavel vrea să spună cu siguranţă, că respectarea memorialului va continua până când Isus va primi urmaşii lui unşi în cer printr-o reînviere la timpul “prezenţei” lui astfel “sosind” pentru ei până când, şi cel din urmă va fi înviat. (Ioan 14:3; 1Tesaloniceni 4:14-17)

Aţi întrebat deasemenea dacă unii dintre creştinii unşi şi-au primit recompensa cerească începând din cu 1918 sau şi-o vor primi cu toţii în viitor. O apreciere completă a cuvintelor apostolului Pavel la 1Tesaloniceni 4:14-17 poate fi găsită la paginile 22-31 din 15 iunie 1979, din Turnul de Veghere şi în Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor, Vol. 2, p.787, sub titlul “căsătoria Mielului”. 2Tesaloniceni 1:7-10 nu se referă la învierea celor unşi, ci pur şi simplu vorbeşte despre timpul în care Iehova printr-o revelaţie a Domnului Isus din ceruri cu îngerii lui puternici va aduce distrugerea sistemului rău şi în felul acesta, va oferi uşurare pentru cei unşi care sunt în viaţă pe pământ.

Suntem atenţi la întrebările dvs. În legătură cu ce baze Scripturale avem noi de am ajuns la concluzia că Regatul lui Dumnezeu a început să guverneze peste naţiuni în 1914. După cum vă daţi seama Psalm 110:1 a început să se aplice după ce Isus s-a înălţat la cea în 33 e.n. şi “s-a aşezat la dreapta Tatălui” (Evrei 10:12). În timp ce Efeseni 1:20-23 se referă la Isus ca fiind preamărit “cu mult deasupra oricărei forme de guvernământ, oricărei autorităţi şi puteri şi domnii” acest lucru nu înseamnă că în urma acestei preamăriri el trebuie să-şi exercite autoritatea asupra tuturor naţiunilor. Versetul 22 explică faptul că Dumnezeu "l-a făcut stăpân peste toate lucrurile congregaţiei”. În timpul mutării “în regatul Fiului iubirii sale” , Isus nu s-a comportat ca rege peste naţiuni. Aceasta urma să se întâmple în momentul în care Dumnezeu a dat porunca: “du-te şi stăpâneşte în mijlocul duşmanilor tăi” (Coloseni 1:13; Coloseni 31:1; Psalm  110:2). Faptul că Isus îşi începe domnia peste naţiuni “în mijlocul duşmanilor săi” arată că naţiunile nu vor fi distruse în vremea când i se va da această autoritate regală.

Cu siguranţă, Apocalipsa  12:10-12 dezvăluie clar că în timpul Regatului lui Dumnezeu şi a începerii “autorităţii lui Cristos”, vor exista încă naţiuni sub influenţa Diavolului şi vor provoca o mare suferinţă pământului.

Aceasta nu va dura mult timp, ci o “scurtă perioadă de timp”, şi apoi, de asemenea naţiunile vor fi distruse în timpul bătăliei Armaghedonului. Vezi Turnul de Veghere 1 Martie 1978 p.21-26.

Aţi mai cerut alte detalii despre “lucrul dezgustător care provoacă pustiire” , aşa cum e menţionat în Matei 24:15-16 şi Daniel 12:11.

Daniel 1211 vorbeşte despre o localizare a lucrului dezgustător care provoacă pustiire. Această localizare sau instalare a “lucrul dezgustător” a avut loc atunci când Liga Naţiunilor a fost formată şi anunţată ca fiind singura speranţă de pace. Liga a fost oficial propusă în ianuarie 1919. Astfel în acest mod, a ajuns să fie plasată pe scena mondială (vezi cartea cu profeţiile lui Daniel p.300; şi Turnul de Veghere din 1Noiembrie 1993 p.10,11).

Această localizare a lucrului dezgustător la formarea sa e destul de diferită de acţiunea descrisă în Matei 24:15.

Acolo “lucrul dezgustător” e descris ca “ stând într-un loc sfânt”.

În primul secol, această aşezare agresivă se referă nu doar la existenţa armatelor romane, dar şi la asaltul lor asupra Ierusalimului, ajungând chiar la zidul Templului sau la locul sfânt.

Aşadar realizarea modernă va avea loc atunci când naţiunile asociate cu Naţiunile unite “vor sta” într-un mod asemănător în regatul creştin , aşa numit locul sfânt, astfel începând marele necaz. Vezi şi Turnul de Veghere din 1999, 1 noiembrie p.17,18.

Ne dăm seama că nu am acoperit toate întrebările pe care le-aţi ridicat în scrisoarea dvs. Dar sincer vorbind, o cercetare personală completă din partea dvs. Vă va ajuta să găsiţi răspunsuri în publicaţiile noastre şi la celelalte întrebări pe care le mai aveţi.

Am încredere că informaţiile oferite, împreună cu sugestiile, vă vor fi de ajutor.

Prin scrisoarea noastră vă trimitem dragostea noastră creştină şi cele mai bune urări.

 

Fraţii voştri în slujba lui Iehova

Din New York, Inc.”

 

 

Dacă studiem cu atenţie răspunsul Societăţii, observăm că este incomplet, cum însuşi ei recunosc, iar răspunsul nu este satisfăcător cu argumente solide.

Dar înainte de a primi răspunsul, am înţeles un lucru pe care trebuia să-l înţeleg mai de mult, şi anume: nu puteam să mă complac în minciună şi ipocrizie, nu puteam să fiu sincer până la un punct doar, nu putem iubi doar adevărurile care îmi convin şi să nu le bag în seamă pe celelalte, minimalizându-le cum spuneau unii martori: „nu are importanţă dacă Isus a venit sau nu, dacă este întronat sau nu…nu noi suntem vinovaţi dacă Sclavul greşeşte. El va fi tras la răspundere.” Atunci eu mă gândeam: atunci nici catolicii nu vor fi traşi la răspundere pentru că se închină la icoane, ci doar Papa va fi vinovat.

Mi-am dat seama însă că dacă promovez învăţături false sunt vinovat, deoarece Iehova urăşte minciuna, şi aceasta vine de la diavol care este „tatăl tuturor minciunilor” (Ioan 8:44, Good News Translation, US Version). Pe lângă aceasta, predicând şi oferind reviste cu o evanghelie falsă va atrage dezaprobarea lui Dumnezeu (Galateni 1:8). Astfel a trebuit să plec din Organizaţia Martorii lui Iehova, dar chiar înainte de a pleca din Organizaţie am primit Spiritul Sfânt, mai precis în septembrie 2000. Îmi aduc aminte ceea ce era în inima mea şi ceea ce am simţit.

După ce am fost dezamăgit de Organizaţia Martorilor lui Iehova, m-am apropiat tot mai mult de Dumnezeu în rugăciune, şi cu cât mă rugăm şi mă apropiam de Dumnezeu, cu atât deveneam mai conştient de păcătoşenia mea; mi-am dat seama nu numai că sunt imperfect dar că de multe ori am păcătuit cu toate că mă puteam abţine, mi-am dat seama că cu toate că din punct de vedere al religiei mele eram ireproşabil, totuşi eram corupt şi cum spune apostolul Pavel: „din calea afară de păcătos”, şi că viaţa mea disciplinată nu era decât o spoială care nu poate înlătura păcatul.

Atunci m-am căit sincer în faţa lui Dumnezeu prin Isus Cristos, cerându-i sincer să mă ierte şi m-am abandonat în braţele Lui căci nu ştiam ce să fac din punct de vedere spiritual (adică, la ce religie să merg). Şi am simţit că Dumnezeu mă învăluie cu dragostea Sa cum nu o făcuse înainte niciodată, simţeam o bucurie şi o pace fără margini, cu toate că nu ştiam unde să merg, totuşi eram liniştit şi cu totul dependent de Dumnezeu.

În prezent, îi slujesc lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată, fără ca să mai împart loialitatea faţă de Dumnezeu cu loialitatea faţă de o organizaţie umană.

Ișfa Alin, Arad, România.