Pe baza Bibliei, putem afirma că pedeapsa pentru cei răi este atât: moartea, dar şi chinul veşnic, ambele fac parte din doctrina Bibliei despre pedeapsa divină!

 

Biblia nu se contrazice; ci, se complectează, astfel învăţătura că cei răi vor fi omorâţi nu elimină doctrina chinului etern. Astfel a crede că cei răi vor fi omorâţi (Romani 6:23), nu anulează ne-aparat un chin etern. De ce? Deoarece după moartea fizică, supravieţuieşte sufletul (Matei 10:28)! Atunci şi la moartea a doua, cea veşnică, finală, sufletul supravieţuieşte morţi fizice. Moartea a doua, nimicirea, se referă la uciderea persoanei în lacul de foc, din punct de vedere fizic, însă sufletul lui, continuă să existe, şi acesta este chinuit etern.

 

În acest sens, avem exemplul fiarei (anticristului) şi a profetului mincinos, doi oameni de care Diavolul se va folosi din plin, să înşele oamenii din perioada necazului celui mare, ambii sunt aruncaţi de vii în lacul de foc (Apocalipsa 19:20), astfel ei mor sau sunt nimiciţi din punct de vedere fizic (vezi şi Daniel 7:11; 2Tesaloniceni 2:8), însă ei ca spirite (suflete) continuă să fie chinuiţi etern, conform cu Apocalipsa 20:10.

 

În Evanghelii, Domnul Isus Cristos repetă de mai multe ori ideea potrivit cărora, cei răi, vor fi aruncaţi, fie în cuptorul aprins, fie în întunericul de afară, şi acolo, va fi: plânsul şi scrâşnirea dinţilor”. (vezi textele: Matei 8:12; Matei 13:42,Matei 13:50; Matei 22:13; Matei 24:51; Matei 25:30; Luca 13:28).

 

Domnul se referă la venirea Lui, la judecata Lui, când cei răi vor fi nimiciţi, prin foc, sau sabie, însă după aceea, are loc un chin, în locul aşa numit întunericul de afară” saucuptorul de foc”. Acest lucru reiese clar şi din pasajul din Matei 24:50-51, NTTF-2008, unde se spune: „Va veni domnul sclavului acela într-o zi în care nu se aşteaptă şi la o oră pe care nu o cunoaşte; şi îl va tăia în două, şi îi va rândui partea lui cu a ipocriţilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”

 

Astfel după tăierea în două a sclavului rău, el ajunge la partea destinată ipocriţilor. Şi ce se va întâmpla acolo? Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”.

 

Astfel, tăierea lor nu reprezintă sfârşitul, şi nici nu duce la inexistenţă, căci ei după tăiere sunt rânduiţi alături de făţarnici, într-un loc unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor”.

 

Tot în Evanghelii, există unele pasaje ce descriu modul cum Isus scotea demonii, aceştia îl roagă în mai multe rânduri să nu fie trimişi în adânc (Matei 8:29; Marcu 5:7; Luca 8:28), unde era un loc de chin pentru ei (2Petru 2:4; Iuda 1:6). Însă este interesant că ei Îl mai roagă să nu-i chinuiască, ba mai mult, ei spun: Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

 

Aceste relatări, surmontează imaginea creată de anihilişti, cum că Dumnezeu nu poate chinuii datorită dragostei Sale, o astfel de gândire nu este biblică, deoarece vedem că demonii Îl roagă stăruitor pe Isus: Te rog nu mă chinui.” Demonii care Îl cunosc pe Isus, nu ar fi strigat cu glas tare această cerere a lor, dacă Isus ar fi în imposibilitate să chinuiască datorită caracterului Său, care este doar iubire. Ba mai mult, atunci când ei spun: Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?” Arată că în viitor demonii vor avea parte de un chin ca pedeapsă, textul acesta nu ne spune dacă va fi etern sau temporar, însă cel din Apocalipsa ne precizează că va fi în vecii vecilor (Apocalipsa 20:10).

 

Pentru a fi sigur că este vorba de un chin etern. Să analizăm următoarele pasaje biblice:

 

Matei 18:34-35: Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datoraTot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

 

În această parabolă (Matei 18:23-35), în care iniţial, stăpânul care îl reprezenta pe Dumnezeu, iartă un sclav, sau rob, care avea o mare datorie, dar din cauză că acest rob, nu iartă pe un coleg de sclavie care avea o foarte mică datorie faţă de el, stăpânul aflând, că robul cu datoria mare faţă de el, nu a iertat, nu a urmat exemplul lui, s-a mâniat, şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datorează. Isus confirmă că aşa va face şi Dumnezeu oamenilor care nu iartă. Însă este interesant, că cei neiertători, nu sunt distruşi sau anhilaţi; ci, chinuiţi. Cât timp? Până îşi vor plăti datoria. Pot plăti oameni vreodată datoria faţă de Dumnezeu? Nu (Psalm 49:7-8). Deci atunci cât timp vor chinui, fiind chinuiţi de chinuitori sau temniceri? Etern. Deci e clar că există un chin etern, Isus a învăţat de el când a spus: Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”.

 

O altă categorie de dovezi despre un chin etern sunt următoarele:

 

Matei 12:32: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.”

 

Marcu 3:29: „dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.”

 

Luca 12:10: „Şi orişicui va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”

 

De ce putem spune, că chinul şi pedeapsa este eternă? Deoarece păcatul, vinovăţia omului este eternă. Omul a respins pe Duhul Sfânt, prin care Dumnezeu dorea să-l convingă că este păcătos, că are nevoie de Cristos, a respins nevoia de Dumnezeu. A ales să trăiască o viaţă independentă, de aceea va avea cea a ales, şi anume a trăi etern fără Dumnezeu în chinuri, în gheena, departe de faţa lui Dumnezeu, şi de locuinţa Lui din Noul Ierusalim.

 

Chinul este etern deoarece păcatul este etern, este un păcat care nu va fi iertat niciodată, dacă cum spun anihiliştii, prin moarte omul este absolvit de păcat, atunci cum se face că Isus spune ceva contrar? El spune: dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.” Şi veşnic, nu într-un sens relativ, ci absolut, deoarece nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, adică nici în epoca (gr. aion) viitoare, în epoca împărăţiei lui Dumnezeu eterne. Păcatul pur şi simplu nu i se va ierta.” Oamenii răi vor muri, fie în ziua de mânie a lui Dumnezeu, fie la judecata finală, când vor fi aruncaţi în lacul de foc, însă moartea lor fizică, nu va absolvi pe acel om de păcat, ci el va avea un păcat etern, şi de aceea sufletul lui va fi chinuit etern.

 

Apocalipsa 14:9-11:Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,  va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

 

Înţelegem că a bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, înseamnă că vei gusta mânia lui Dumnezeu, omorârea lor. Dar se va opri totul la distrugerea fizică a oamenilor care au acceptat semnul fiarei? Nu căci în continuare se spune: „şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri si înaintea mielului.  Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

 

Este clar că îngerul îi vorbeşte la Ioan despre un chin etern de care au parte cei ce se închină fiarei.

 

Biblia mai declară despre pedepsirea lui Dumnezeu: Şi Diavolul, cel înşelându-i a fost aruncat în lacul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi profetul mincinos; şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în eternităţile eternităţilor. (NTTF – 2008).

 

Cuvântul din greacă folosit aici este: „ba-sa-ni'zo” care în lexicoanele greşeşti este tradus cu „munciţi”, „torturaţi” sau „chinuiţi”, de pildă conform cu The Thayer's Greek-English Lexicon of the New Testament: un prim sens al acestui cuvânt este: a încerca metale cu piatra pentru încercat, al doilea sens este a chestiona sau interoga prin aplicarea torturii; al treilea sens: a tortura; al patrulea sens o tortură fizică sau mintală (Matei 8:29); al cincilea sens: Marcu 6:48 - muncire.

 

Astfel Biblia nu te lasă să dai un alt sens acestui cuvânt, decât acela de chin, tortură.

 

De chinul etern nu are parte doar Diavolul, profetul mincinos şi fiara, ci şi oamenii care nu sunt oile lui Isus. Domnul Isus Cristos s-a referit la pedeapsa veşnică a lor, la focul veşnic care are ca efect chinul veşnic, atunci când a spus în Matei 25:41:Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!”

 

În ce foc a mers Diavolul, într-unul temporar, sau simbolic, care reprezenta distrugerea? NU, căci Apocalipsa 20:10, afirmă clar: „Şi Diavolul, cel înşelându-i a fost aruncat în lacul de foc şi de pucioasă, unde este şi fiara şi profetul mincinos; şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în eternităţile eternităţilor. (NTTF – 2008).

 

În Matei 24:46, se vorbeşte despre oamenii ne-iubitori, numiţi în mod simbolic: capre, că aceştia vor merge în pedeapsa veşnică”, vor fi chinuiţi etern ca şi Diavolul!

 

Iubite cititor, a nu crede în chinul veşnic ca pedeapsa a lui Dumnezeu, însemnă a nu-L crede pe Dumnezeu şi Cuvântul lui, însemnă a-L face mincinos pe Dumnezeu, însemnă a răstălmăci Scriptura, şi fi sigur că nici un astfel de om nu va scăpa nepedepsit!