Martorii lui Iehova, cred că prin abţinerea de la transfuziile de sânge, respectă cu scrupulozitate legea lui Iehova, dată lui Israel şi care sună astfel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. BC[1] (Levitic 17:10-14). Cât şi restricţia existentă pentru creştini: „să vă abţineţi…de la sânge NW[2] (Fapte 15:28-29; Fapte 21:25).

Însă este interesant că conducerea martorilor, nu-i lasă pe martori în mod individual să tragă aceste concluzie din Biblie; ci, li se impune acest punct de vedere, care are o bază: deductiv-speculativă, şi nu o bază directă şi clară în Sfintele Scripturi. Astfel corpul de guvernare, (conducerea Martorilor lui Iehova care stabileşte doctrina), le interpretează că a lua transfuzii de sânge sau transfuzii cu componentele (facţiuni) majore din sânge, este tot una cu a mânca sânge! Oare aşa să fie? Tocmai pentru a vedea dacă aşa stau lucrurile, vom analiza argumentele şi practicile martorilor după cum urmează:

 

Ø     Ce indică istoria Societăţii Turnului de Veghe în probleme de tratamente medicale?

Ø     Inconsecvenţe ale Turnul de Veghe!

Ø     De ce dovezile Turnului de Veghe nu sunt valide?

Ø     Ce este de făcut?

 

Ce indică istoria Societăţii Turnului de Veghe în probleme de tratamente medicale?

Din nefericire, foarte mulţi martori, nu cunosc, istoria adevărată a unor doctrine schimbate în cadrul Socităţii Turnul de Veghe (prescurtat: WTS) în ce priveşte unele soluţii medicale. Problema gravă e că nici nu doresc să cunoască. Martorii nu au de unde să ştie, când istoricii Societăţii Turnul de Veghe nu au avut curajul să le pomenească nici măcar în cartea care prezintă istoria religiei lor: „Martorii Lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”, aspectele istorice reale şi schimările în doctrină de pe parcursul timpului. Iată câteva aspecte istorice neştiute de mulţi martori ai lui Iehova:

Ø  În revista Golden Age (Epoca de Aur - mai apoi numită: Consolare – în prezent numită: Treziţi-vă!) din 3 ianuarie 1923, pagina 214 , editorii Societăţii Turnul de Veghe interzic membrilor lor vaccinările. Pe atunci nu se făcea acea diferenţiere care se face începând cu anul 1952, între vaccinurile recoltate din sânge, şi vaccinurile recoltate din altă sursă. Era o interdicţie totală asupra tuturor tipurilor de vaccinuri, astfel ei trebuiau mai degrabă să moară decât să accepte un vaccin de orice fel, ca de exemplu: împotriva variolei, dezinteriei, turbării sau antivenin.

Ø  În Golden Age numărul din 4 februarie 1931, pagina 293,294, se spunea că vaccinurile sunt „marele rău” şi că nu salvează vieţi omeneşti, prin prevenirea bolilor, argumentându-se cu ideea că: „vaccinarea este o încălcare directă a legământului veşnic făcut de Dumnezeu.” Iar în Golden Age 30 martie 1932, pagina 409, Golden Age 23 septembrie 1936, pagina 810, Golden Age 8 septembrie 1937, pagina 773, susţineau lucruri ca şi  „Organizaţia Antivaccin”, promovând un punct de vedere contra vaccinurilor. Savanţii care se ocupau cu vaccinările, erau caricaturizaţi ca fiind demoni în paginile revistei Golden Age. În Epoca de Aur, 1921, 12 octombrie, p. 17, se afirma: „Vaccinarea nu a prevenit niciodată nimic şi nici nu o va face, şi este o practică dintre cele mai barbare ... Suntem în ultimele zile, iar diavolul pierde încet controlul, făcând un efort intens, pentru a face toate daunele pe care le poate... Folosiți-vă drepturile voastre în calitate de cetăţeni americani penrtu a elimina acestă practică diabolică a vaccinării”.

Ø  Prin numărul din 25 decembrie 1940, pagina 814, al revistei Consolare (fosta: Epoca De Aur, actuala: Treziţi-vă!) este prezentat un medic ca erou, dat fiind că şi-a donat o parte din propriul sânge unui pacient grav bolnav, salvându-l. Mai apoi în revista Turnul De Veghe din 1 iulie 1945, paginile 198-203, este criticată transfuzia de sânge şi implicit deci, donarea de sânge. Ce inconsecvenţă, pentru oameni ce susţin că sunt călăuziţi divin în tipărirea literaturii lor!!! Prima dată lauzi, pe urmă interzici?!

Ø  Apoi prin Turnul De Veghe din 15 decembrie 1952, paginile 764, după circa 40 de ani de înjositoarea denigrare a vaccinurilor, a savanţilor şi a medicilor, după posibila pierderea de vieţi inutile, vine marea lumină, marea liberalizare a vaccinurilor, fără ca cineva să-şi ceară scuze, sau măcar să spună atât: „Ne pare rău…”. Ei menţin însă în continuare interdicţia asupra vaccinurilor recoltate din sânge, printre care se găsesc unele antiturbare şi antivenin, lăsând ca în caz de lipsă de altă alternativă adepţii lor să moară mai degrabă în cele mai crunte chinuri.

Ø     În Turnul De Veghere din 15 ianuarie 1961, paginile 63,64 se iau măsuri drastice de excomunicare, al acelora care nu se supun politicii lor asupra sângelui. Pe atunci încă nu a fost inventată ‘libertatea de conştiinţă’ nici măcar pentru fracţiunile secundare ale sângelui, aceasta a fost inventată puţin mai târziu, în revista Treziţi-vă! din 22 iunie 1982, care reia un articol publicat în The Journal of the American Medical Association (din noiembrie 1981). Articolul a fost pregătit de Watch Tower Society şi stabileşte foarte clar poziţia Martorilor lui Iehova asupra sângelui. Un articol mai recent este cel din Turnul de Veghe din 15 mai 1990 (română); şi 15 iunie 2000, paginile 29-31 (română). Oare însă de ce aceste concesii ale conducerii WTS? De ce în 1961 sunt interzise facţiunile secundare ale sângelui, iar în 1982, liberalizate şi lăsate la conştiinţa fiecăruia? Oare se schimbă legea lui Dumnezeu?

Ø     În Turnul De Veghe din 15 noiembrie 1967, pagina 702 sunt interzise transplantele de organe, fiind catalogate ca canibalism, interdicţia fiind în vigoare până în 1980, când în Turnul de Veghe 1980 15/3 p.31 lasă transplantul de organe la decizia fiecăruia, însă fără ca cineva să-şi ceară scuze, pentru că, de pe urma acestei învăţături e posibil să fi murit oameni, se îngroapă totul sub tăcere.

Existenţa acestui lanţ succesiv de bâlbâieli doctrinare, care şi mai care mai ciudate, ar trebui să tragă un semnal de alarmă martorilor sinceri, ca aceştia să se trezească şi să-şi dea seama că multe decizii din conducerea lor sunt pur umane, şi nu divine, şi ca orice decizii, sau interpretări umane, ele pot fi greşite.

Gândiţi-vă: Oare a fost voia lui Dumnezeu ca să se dea această învăţătură ca apoi să se corecteze? Oare au fost călăuziţi de Dumnezeu, ca timp de zeci de ani, cei care pretind că sunt: „singurul canal de comunicare al lui Dumnezeu”, să înveţe lucruri greşite? Oare nu au suferit oameni, din cauză că nu au acceptat vaccinuri sau transplanturi de organe? Oare a despăgubit Societatea pe cineva care a suferit de pe urma acestor învăţături, sau şi-a cerut măcar scuze familiilor care au suferit din cauza acestor interdicţii?

Cu siguranţă că nu, Societatea Turnul de veghe şi în prezent învaţă lucruri de pe urma cărora martorii simpli suferă, cum ar fi abţinerea de la unele vaccinuri ce conţin elemente din sânge, transfuzia de sânge (sângele omolog sau doar facţiunile principale din sânge). Toate acest aspecte, şi altele a fost semnalat de mulţi alţii, oameni cu renume sau anonimi, cu dovezi clare, însă în general, martorii nu cunosc şi informaţii alternative despre problema transfuziilor, de fapt ei nu prea au voie să citească altceva.

 

De ce dovezile Turnului de Veghe nu sunt valide?

Dacă analizăm textele biblice despre consumul sângelui, observăm următoarele: restricţii: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. (Levitic 17:10-14). Iar această poruncă a fost validată şi în Scripturile Creştine, căci apostolii au luat hotărârea sub inspiraţie divină: „să vă abţineţi…de la sânge NW (Fapte 15:28-29; Fapte 21:25). Vezi şi următoarele texte: Geneza 9:3-4; Levitic 3:17; Levitic 7:22-27; Deuteronom 12:22-24; 1Samuel 14:32-34; Ezechiel 3325.

În această privinţă, în Levitic 17:11-13 BC ne este explicat motivul pentru care mâncarea sângelui este interzisă, aici se precizează: „Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire. De aceea am zis copiilor lui Israel: „Nimeni dintre voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru să nu mănânce sânge. Dacă vreunul din copiii lui Israel sau din străinii care locuiesc în mijlocul lor vânează o fiară sau o pasăre care se mănâncă, să-i verse sângele şi să-l acopere cu ţărână.”

Turnul de Veghe, susţine că aţi fi transfuzat sânge, e totuna cu a mânca sânge, de aceea interzic transfuzia, apoi ei mai scot în evidenţă că sângele după ce a ieşit dintr-o creatură, putea fi utilizat doar în două moduri: 1)să fie pus pe altar pentru ispăşirea păcatelor; 2) să fie îngropat cu pământ. Astfel susţine: Turnul de Veghe, că oamenii nu au voie să utilizeze sângele în mod medical sau în alte moduri.

Să fie aceasta interpretare corectă? Înainte de a ne pripi şi a spune: da, să luăm seama la câteva lucruri:

 

Dacă citim însă toate aceste texte, observăm că se interzice mâncarea sau consumarea sângelui ca aliment, fie sîngele propriu, fie carnea cu sânge, adică carnea din animale sugrumate (Fapte 15:28-29), sau din animale din care nu s-a scurs bine sângele (1Samuel 14:32-34).

Însă ce puntem constata din text:

1)    În toate aceste porunci, interdicţia este doar una de natură alimentară şi nu una medicală.

2) Porunca are incidenţă sau rază de aplicare doar în cazul sângelui dintr-o creatură moartă nu dintr-o creatură vie. Deci Biblia nu vorbeşte în aceste pasaje de o sângele de la o creatură vie şi folosirea lui.

Să dezvoltăm argumentul:

Întrebare: Despre care sânge spune Biblia să nu-l mâncăm şi să-l folosim decât pe altar sau să-l îngropăm? Despre sângele de la o creatură vie? Sau despre sângele de la o creatură moartă?

Răspuns: sângele fie de la jertfe (Levitic 7:25-27); ori de la vreun vânat (Levitic 17:13-14); adică de la creaturi moarte, înjunghiate, omorâte pentru hrană sau pentru sacrificiile de la templu.

 

Deci Biblia nu are nici o interdicţie cu privire la folosirea sângele unei creaturi vii. Astfel acest material s-ar putea încheia aici, Biblia nu conţine nici o interdicţie cu privire la folosirea sângele unei creaturi în viaţă, şi prin urmare un martor ar trebui să fie liber de da sau primi: sânge. Pentru că el nu dă sau nu primeşte sânge de la un mort!  

Să revenim însă la problema principală: A-ţi fi transfuzat sânge, e totuna cu al mânca?

Un rabin evreu din Bucureşti explică pe site-ul lui, ca răspuns la întrebarea:

„Care este opinia evreilor vis-a-vis de transfuziile de sânge? Consideră că a mânca sângele care este interzis se aplică şi la transfuziile de sânge? Daca nu se aplică, de ce? Iar dacă se aplică, de ce?”

RĂSPUNS: „Opinia majorităţii rabinilor este că interdicţia de a mânca sânge nu se aplica la transfuzii, deoarece în cazul unei transfuzii sângele nu este mâncat, ci introdus pe cale intravenoasă în circuitul sangvin. Din punct de vedere al halaha (legea iudaica), această procedură medicală nu este considerată "mâncare".”

Care este diferenţa dintre a mânca sânge, şi transfuzia de sânge; ei bine, în continuare voi prezenta un tabel cu diferenţele dintre aceste două practici:

 

A mânca sânge:

a-ţi fi transfuzat sânge:

Sângele care se mănâncă este de la o creatură care a decedat.

Sângele care se transfuzează este de la o creatură care nu a decedat, care este în viaţă.

Omul (şi sângele) a fost creat din ţărână, tot aşa după moarte este drept să nu fie mâncat; ci, să se întoarcă în ţărână.

Sângele unui donator este viu.

Omul care mănâncă sânge are alternativa să mănânci altceva, carne, legume, fructe, etc. deci consumarea sângelui nu-i este neapărat necesară.

Omul care acceptă transfuzii în unele cazuri nu are alte alternative pentru a-şi păstra viaţa, doar prin primirea de sânge care este viaţă.

 

Mulţi oameni cu titluri grele în medicină spun că sângele este până la urma un organ, chiar dacă este în stare lichidă. Astfel sângele nu este un aliment, ci un organ!

Martorii recunosc în broşura: „Salvarea vieţii prin sânge – În ce mod?” la p.8: „Când medicii fac un transplant de inimă, de ficat sau de un alt organ, sistemul imunitar al pacientului simte prezenţa ţesutului străin şi îl poate respinge. Şi transfuzia este un transplant de ţesut”. Deci sângele este un „ţesut” (organ) din corp nu un aliment!!!

Apoi, să ne gândim la un aspect, oare când un martor primeşte un rinichi sau un ficat ca transplant, oare în acel rinichi nu există sânge? Ba da, organul respectiv are o cantitate de sânge în el. Astfel vedem că se încalcă legea: „să vă abţineţi…de la sânge dacă o interpretăm în sens universal şi nu alimentar.

Iată tot în aceea broşură se spune la p. 27: „Martorii nu cred că Biblia conţine comentarii directe cu privire la transplanturile de organe de aceea, hotărârile referitoare la transplantul de cornee, de rinichi sau de alte ţesuturi trebuie luat de Martorul în cauză”. Oare nu putea Societatea Turnul de Veghe să spună la fel şi despre transfuziile de sânge? Oare nu era corect şi drept să spună, şi despre trasnfuzia de sânge că deoarece Biblia conţine comentarii directe cu privire la transfuziile de sânge, de aceea, hotărârile referitoare la transfuzii trebuie luat de Martorul în cauză. Oare nu ar fi fost cinstit ca conducerea martorilor să fi procedat astfel?

Şi să nu mai arunce praf în ochii martorilor, aducând tot felul de comparaţii care de care mai forţate, ca să-şi susţină poziţia. Astfel citind cartea „Argumente” la p.352, unde se face comparaţia cu un pacient care nu poate să mănânce şi este alimentat pe cale intravenoasă. Acolo se sugerează că transfuzia de sânge este echivalentul cu a mânca sânge, după cum corpul se hrăneşte intravenos cu glucoză de exemplu.

De ce acest argument nu e valid?

Ø  Eşti alimentat intravenos cu ‘diferite substanţe.’ Ce se întâmplă cu aceste substanţe? Ele sunt CONSUMATE de organism.

Ø  Acest lucru este comparat cu: eşti alimentat intravenos cu sânge. Ce se întâmplă cu sângele? Nu este CONSUMAT de organism. Transfuziile de sânge se fac nu pentru a alimenta organismul cu substanţe nutritive, se fac pentru a creşte cantitatea de sânge, pe care organismul la pierdut datorita unui accident, o operaţie, etc. Sângele transfuzat este ca o ADAUGARE la cel care îl ai. El NU este consumat de organism.

O alta comparaţie asemănătoare utilizată uneori de martori, dar care nu este validă:

Ø     Bei alcool. îţi creste alcoolemia din sânge.

Ø     Îţi este administrat intravenos alcool. îţi creşte alcoolemia din sânge.

Vezi vor spune ei, că a mânca este totuna cu o transfuzie? Ei uită însă că:

Ø     Bei sau mănânci sânge. Nu îţi creşte cantitatea de sânge în organism.

Ø     Îţi este transfuzat sângele. Îţi creşte cantitatea de sânge din organism.

Astfel mi se pare foarte corect spus. Transfuzii de sânge  =  Transplant de sânge şi NU  = a mânca sânge.

În plus, având în vedere că medici consideră sângele ca un organ, a face transfuzii este un transplant de organ şi nu este o consumare de tip alimentară, care este oprită în Biblie. Oricum Societatea Turnul de Veghe a liberalizat executarea de transplanturi în 1980, şi dacă ar fi fost consecvenţi ar fi lăsat la conştiinţa fiecăruia şi transfuziile de sânge.

Ei mai aduc argumente de natură medicală prin care susţine că nu există transfuzie sigură; ci, mai sigur este tratamentul cu înlocuitori. Însă ei uită că există cazuri când înlocuitori sunt ineficienţi, am cunoscut martor care a folosit înlocuitori şi a decedat lsăndu-şi familia când avea mai mare nevoie de el!

Să vedem în continuare:

 

Inconsecvenţe ale Turnul de Veghe!

În acest capitol vom prezenta 4 inconsecvenţe ale Turnului de Veghe în a judeca, analiza şi cântări drept şi corect problemele prin prisma Bibliei.

1)Martorii lui Iehova au voie din 1980 să facă transplanturi de organe, însă nu au voie să primească o transfuzie de sânge, care de fapt este tot transplant de organ.

De ce este aceasta o inconsecvenţă? Deoarece însăşi Turnul de Veghe recunoaşte că sângele e un organ sau ţesut, şi prin urmare transfuzia de sânge e un transplant de organ. De pildă, în broşura: „Salvarea vieţii prin sânge – În ce mod?” la p.8 se specifică: „Când medicii fac un transplant de inimă, de ficat sau de un alt organ, sistemul imunitar al pacientului simte prezenţa ţesutului străin şi îl poate respinge. Şi transfuzia este un transplant de ţesut”. Iar tot în aceea broşură se spune la p. 27: „Martorii nu cred că Biblia conţine comentarii directe cu privire la transplanturile de organe de aceea, hotărârile referitoare la transplantul de cornee, de rinichi sau de alte ţesuturi trebuie luat de Martorul în cauză”.

A două inconsecvenţă este că transplantarea unui organ, implica automat transferul unei cantităţi semnificative din sângele donatorului care rămâne în organul respectiv. Asta mai ales daca e vorba de ficat de exemplu, când rămâne în interior până la jumătate de litru de sânge. Ori transplantul de organe e permis de Watchtower, şi prin urmare ar fi normal şi consecvent, să fie permisă şi transfuzia de sânge. Ori le interzicem pe amândouă ori le acceptăm pe amândouă.

 

2)Martorii nu au voie să folosească sângele şi unele componente din el, însă au voie să folosească alte componente extrase şi care provin iniţial tot din sânge.

Următorul grafic prezintă poziţia organizaţiei asupra folosirii componentelor din sânge.

Componente şi practici interzise

Componente şi practici permise

Sânge integral

Plasmă

Celule albe(leucocite)

Celule roşii

Plachete sanguine

Stocarea propriului sânge pentru viitoare transfuzii.

Subcomponente ale elementelor tipărite în coloana precedentă, cum ar fi:
Imunoglobulinele

Preparate hemofilice (Factorul VIII şi IX)

Devierea sângelui pacientului prin plămânul şi inima artificială şi alte devieri extracorporale.

 

Aceste poziţii sunt exprimate în revista Treziţi-vă! din 22 iunie 1982, care reia un articol publicat în The Journal of the American Medical Association (din noiembrie 1981). Articolul a fost pregătit de Watch Tower Society şi stabileşte foarte clar poziţia Martorilor lui Iehova asupra sângelui. Un articol mai recent este cel din Turnul de Veghe din 15 iunie 2000, paginile 29-31.

Astfel, organizaţia clasifică elementele sângelui în componente majore şi componente minore (efectul acestei divizări fiind graficul de mai sus). Această clasificare ilustrează natura arbitrară, în stabilirea acestor reguli. Când le-a oferit Dumnezeu oamenilor autoritatea să facă astfel de divizări? Le-a spus Dumnezeu să facă astfel de departajări a componentelor din sânge? Să le interzică pe unele şi să le accepte pe altele?

Cu ce drept martorii nu permit folosirea unor componente din sânge în scopuri medicale (transfuzii, vaccinuri)?

Acesta este foarte simplu: Turnul de Veghe din 15 februarie 1963 (engleză) specifica foarte clar motivul, şi anume pentru că ele provin din sânge. Mai este un motiv pentru care ele sunt interzise: ele sunt transfuzate pentru a susţine viata! (vezi W 9 /15/ 1961; şi W 1/6/1990). Ca motiv secundar se avansează utilizarea ne-corespunzătoare şi lipsita de respect a mii de litri de sânge, prin prelucrarea lor. Acestea sunt singurele motive pentru care fracţiunile principale de sânge sunt interzise.

Acuma, de ce se permite folosirea unor fracţiuni din aceste componente principale?

Păi se avansează două motive (W 1/6/1990, p. 31):

Primul motiv: conştiinţa unora le permite să ia din aceste fracţiuni de sânge.

Un al doilea motiv (şi răspunsul la întrebarea „de ce” le permite conştiinţa): conştiinţa le permite să accepte aceste fracţiuni (interzise, permise şi apoi iar interzise şi permise de-a lungul timpului de Turnului de Veghe) pentru simplul fapt că ele trec şi în mod natural din corpul mamei în corpul fătului!

Problema este că şi leucocitele, care sunt componente primare, trec din corpul mamei în corpul pruncului, prin alăptare! Cu ce rezultat? Nu numai că pruncul se hrăneşte cu ele, dar acestea îi şi întăresc corpul, conferindu-i o mai buna imunitate! Însă  şi Factorul VIII, care le este indispensabil hemofiliilor pentru a trăi, le susţine viaţa ca şi componentele principale, iar pentru obţinerea câtorva grame folosindu-se zeci de litri de sânge!

Deci din nou inconsecvenţă! Adică nu acceptam componentele primare pentru ca fac parte din sânge, deci sunt sânge, şi sunt folosite pentru a susţine şi întări viaţa, fiind obţinute prin manipularea lipsită de respect a milioane de litri de sânge.

Însă acceptam componentele secundare, chiar daca sunt obţinute din componentele primare care fac parte din sânge, deci sunt sânge, pentru a susţine viaţa tot obţinute prin manipularea lipsita de respect a milioane de litri de sânge; însă nu contravine legii divine, pentru simplul motiv că trec în mod natural din corpul mamei în corpul pruncului.

Problema e că pe măsura ce ştiinţa avansează rămân tot mai puţine componente principale care nu se transfera în mod natural din corpul mamei în cel al pruncului. Cred că e de prisos să mai stăruim asupra problemei (Un studiu amănunţit despre această problemă îl găsiţi în articolul: „Sânge şi Viaţă, Lege şi Iubire” scris de Raymond Franz, membru al corpului de guvernare al martorilor lui Iehova între anii 1971-1980 şi nepotul lui Frederich W. Franz, al patrulea preşedinte al Watchtower.)

Dar să ilustrăm problema cu componentele principale şi secundare: unui copil îi este interzis să mănânce din tortul proaspăt făcut, însă acesta a luat doar stafidele din el, pe motiv ca în definitiv se găsesc şi în natura în aceeaşi stare şi că a lua din ele nu violează porunca mamei de a nu se atinge de tort ?!

Sau: cum ai privi un vânzător de chiflă cu cremvuşti cu sos de roşii, maioneză, muştar, hrean, etc. (hot dog), dacă acesta ţi-ar spune că nu este moral, etic, sănătos, bine, Biblic, este păgân şi periculos, să îmbuci dintr-o dată din chifla cu cremvuşti, şi să mănânci componentele principale cum ar fi: cornul, cremvuştul, etc. însă poţi să-l storci şi să mănânci grăsimea, pigmenţii, bucăţi de carme, etc. sau ale lucruri ce le poţi obţine din hot dog ca fracţiuni ale componente principale???

Vorbind în termeni figurativi, tocmai asta doresc nişte oameni, numiţi corpul de guvernare al Societăţii Turnul de Veghe, şi singurul canal de comunicare a lui Dumnezeu să înghită adepţii lor, în legătură cu sângele? Adică le interzici, să doneze, să stocheze şi să folosească sânge, nici chiar propriul lor sânge, însă într-un exces de mărinimie, care este mai degrabă ipocrizie, laşi (îngădui) ca adepţii să se folosească de anumite componente secundare ale sângelui, uitând (sau poate neştiind - ceea ce este de necrezut, căci are un corp de guvernare bine pregătit, sau poate nu?) să arate că aceste componente (fracţiuni) ale sângelui, nu se pot obţine numai aşa, pur şi simplu din nimic: „Vă rog fracţiunea x y din sânge! - Vă trimitem imediat! – Poftim fracţiunea x y” !!!???

Şi componentele secundare, se obţin numai prin donare, stocare şi prelucrarea sângelui, proceduri pe care tocmai conducerea martorilor le condamnă. Astfel, pentru a se obţine fracţiunile de sânge în cantităţile mari dorite este necesară o cantitate uriaşă de sânge şi armate de donatori. Este de necrezut, că corpul de guvernare să nu ştie asta???!!!

3)Martorii lui Iehova nu au voie să-şi stocheze propriul sânge pentru ca ulterior să-l folosească, însă au voie să-şi scoată sângele din organism prin diferite aparate pentru: dializă, purificarea sângelui, hemodiluţie, etc.

În Turnul de veghe din 15 mai 1990 (română), p. 31,32, se învaţă că este greşit a se stoca sânge pentru a fi folosit ulterior, „întrucât el a părăsit complet corpul, trebuie să fie aruncat, conform legii divine: „va trebui să verşi pe pământ ca apa” Deuteronom 12:24”.

Însă se acceptă: ca sângele dintr-un pacient să fie: trecut printr-un dializor (rinichi artificial); printr-o instalaţie artificială: inimă plămân; sau printr-o hemodiluţie procedeu de diluare a sângelui, prin colectarea sângelui şi diluarea lui în nişte pungi, din care revine din nou în corp, sau aspirarea sângelui ce curge în cazul unei operaţii printr-un aparat care aspiră sângele şi îl face să treacă printr-un filtru ca apoi să revină în corp. Toate aceste situaţii Turnul de Veghe le numeşte: ‘o prelungire a sistemului circulator’.

Este interesant că Turnul de Veghe lasă la conştiinţa martorilor, chiar sângele care a ieşit din corp printr-un tub care merge într-un aparat de curăţare a sângelui, însă aparatul se opreşte, de pildă se spune la p. 31: „când instalaţia artificială inimă-plămân este oprită în timp ce chirurgul face o verificare…” Ei aduc argumentul că şi inima mai se opreşte câteva momente, şi tot aşa şi sângele ieşit în sistemul sanguin exterior se mai poate opri. Întrebarea cheie pe care o pune Turnul de Veghe pentru ca orice martor să afle dacă respectă legea lui Dumnezeu cu privire la sânge este următoarea:

„din punct de vedere al Scripturilor este mai important să se determine dacă sângele care se scurge din zona în care se face operaţia face încă parte din corp.” [sublinierea îmi aparţine].

Haideţi să ne gândim puţin: care este diferenţa dintre a stoca sânge şi a scoate sângele din tine pentru curăţare şi al transfera înapoi? Cam tot acolo, căci sângele tot iasă din corp, fie că este pus în pungă, fie trece printr-un tub într-un aparat, de unde revine, problema e simplă, nu e important: cât de repede revine în corp sângele? Nici în ce este pus? Sau prin ce trece? Sau că este un circuit închis ataşat la corp? Biblia spune clar: „va trebui să verşi pe pământ ca apa”Deuteronom 12:24. Dacă Turnul de Veghe ar fi consecvent, nu poate spune despre sângele stocat că „întrucât el a părăsit complet corpul, trebuie să fie aruncat, conform legii divine: „va trebui să verşi pe pământ ca apa” – Deuteronom 12:24”. Iar despre sângele ce trece prin nişte tuburi că încă face parte din corp în circuitul sanguin exterior!? Oare sângele, când se face dializă sau alte procedee de purificare, mai este el în corp? Poate să declare vreun martor că tuburile şi aparatele respective fac parte din corpul lui? Poate să spună el că „din punct de vedere al Scripturilor…sângele care se scurge din zona în care se face operaţia face încă parte din corp.”? [sublinierea îmi aparţine].

Păi nu poate spune aşa ceva? Şi atunci ca mai putem spune? Că Turnul de veghe este inconsecvent, şi inventează aşa numita: ‘prelungire a sistemului circulator’. Cine ar putea crede şi susţine o astfel de aberaţie în care să spui că sângele ieşit din tine, de fapt nu a ieşit?! Numai cineva care trunchiază adevărul şi alege cei convine.

4)Martorii nu au voie să primească vreun vaccin ce conţine sânge sau componentele principale din sânge, însă pot mânca carne, care conţine mai mult sânge decât un vaccin.

În cazul consumatorilor de carne, un animal de 100 kg (exemplu porcul), are circa 7 litri de sânge, care este transportat pretutindeni în masa de carne prin artere si vene (vizibile si invizibile cu ochiul). Autorităţile veterinare susţin că datorita marii puteri de coagulare a sângelui, chiar si la cea mai reuşita sacrificare, sângele nu se scurge total din animalul sacrificat; ci, rămâne în carnea animalului în proporţie de circa 30%, dând o culoare roz roşiatic cărnii, deci o sângerare perfecta, ‘coşer’ nu există, şi oricum s-ar strădui cineva care mănâncă carne să nu mănânce sânge, tot ar mânca sânge. Astfel într-o viata de om, un om care ar mânca chiar moderat carne, ar mânca împreuna cu carnea o cantitate însemnata de sânge, şi aceasta cantitate ar fi cu mult mai mare faţă de acel vaccin minuscul primit de cineva împotriva turbării sau împotriva muşcăturii unui şarpe şi poate şi mai mare ca primirea unei transfuzii moderate. Iată ce inconsecvenţa este interzicerea medicamentaţei sangvine!

Ne aducem aminte de cuvintele Lui din Matei 23:24: „Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Oare nu asta face Turnul de Veghe cu regulile omeneşti şi arbitrar hotărâte, oare nu strecoară ţânţarul (vaccinurile) şi nu înghite cămila (carnea cu sânge)?

Desigur, acesta nu înseamnă să mâncăm cu bună ştiinţă: sânge, preparate din sânge (exemplu: sângeretele) sau carne de la animale sugrumate din care nu s-a scurs sângele în mod rezonabil. Însă, din considerentele arătate mai sus, transfuziile de sânge şi vaccinurile din sânge ar trebui privite ca o problema medicala, şi nu ca mâncare de sânge, ce nu pot fi puse sub jurisdicţia abţinerii de a mânca sânge.

Acceptarea acestor doua proceduri medicale este o problema de conştiinţă a fiecărui om.

 

Ce este de făcut?

În loc ca problema transfuziilor să fie o chestiune personală, deoarece biblia nu tratează această chestiune, ea a devenit o chestiune din care s-au făcut multe reguli şi hotărâri care se dovedesc a fi: omeneşti, arbitrare, chiar hilare şi nedrepte.

Nu voi încheia acest tratat, înainte de a spune că pentru un martor a accepta o transfuzie de sânge chiar într-o situaţie critică, poate atrage după aceea excluderea din Organizaţie. Deci în gândirea Organizaţiei această practică este echivalentă cu păcatul adulterului, însă curios dacă un martor mănâncă lucrurile jertfite idolilor, care de fapt apar în aceeaşi listă cu abţinerea de la sânge (Fapte 15:28-29), e posibil să nu fie nici măcar mustrat judiciar, vi se pare corect? Cât despre lucrurile jertfite idolilor, chiar în prezent se dau învăţături greşite în acest domeniu, căci în „Ministerul nostru pentru Regat”, din ianuarie 1999, p.4 se spune că martorii pot mânca lucrurile jertfite idolilor, în contrast cu mustrarea lui Isus din Apocalipsa 2:20, în acel minister se spunea: „creştinii din Corint puteau să cumpere carne care provenea de la templele păgâne.” Iar când s-a ţinut această temă, s-a susţinut chiar de supraveghetorul care prezidează din congregaţia unde am fost eu, el a susţinut că putem mânca lucrurile jertfite idolilor. Însă ne întrebăm, dacă martorii pot mânca lucrurile jertfite idolilor, atunci de ce nu pot accepta şi transfuzii de sânge? Nu putem despărţii hotărârea doctrinală din Fapte 15:28-29 şi să acceptăm doar porunca cu a ne feri de sânge, şi să o acceptăm pe cea cu a mânca din lucrurile jertfite idolilor?  Ce indică aceasta? Ca conducerea martorilor este inconsecventă sau nedreptă (Fapte 15:28-29; 1Corinteni 10:20-28).

De altfel mai există o soluţie: credinţa cu adevărat în Domnul Isus şi în sângele vărsat de El, nu numai pentru păcatele noastre; ci, şi pentru bolile noastre.

În timp ce martorii aruncă cu praf în ochi, când spun: ‘sângele cu adevărat salvator este a lui Isus’, dar ei nu cred cu adevărat în vindecările miracuoase prin credinţa în săngele lui Isus! Însă creştini adevăraţi ştim că Isus a atunci când a fost pironit, a purtat nu doar păcatele noastre; ci, şi bolile noastre, după cum se spune la Matei 8:16-17: ,,Seara, au adus la Isus pe mulţi îndrăciţi. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate, şi a tămăduit pe toţi bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin proorocul Isaia, care zice: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”

Iată baza pentru vindecare în prezent, faptul că Isus a purtat bolile mele, eu pot cere vindecare, aşa cum pot cere iertarea de păcate pe baza faptului că Isus a purtat păcatele mele şi a fost pedepsit pentrtu ele!

Este curioasă o schimbare de situaţie, şi anume pe vremea lui Isus, oamenii, credeau că Isus are putere de sus de a vindeca, pentru ei nu era o problemă să creadă în vindecări, însă ei se poticneau când Isus a declarat că are putere să ierte păcatele (Matei 9:1-8), aceasta pentru ei era o blasfemie. Cu toate că nu înţelegeau că a ierta păcatele poate implica şi vindecarea şi invers, a vindeca implică a ierta păcatele (citeşte cu atenţie: Isaia 33:24; Iacob 5:14-16).

În zilele noastre există o situaţie inversă, oamenii cred că Dumnezeu prin Isus iartă păcatele, dar nu mai cred că Dumnezeu prin Isus poate vindeca bolnavii, câtă inconsecvenţă (Evrei 13:8)!

Revenind la întrebarea: ce este de făcut? Nu voi încheia până nu a trage atenţia că:

1. Martorii lui Iehova nu au o credinţă veritabilă în Dumnezeu care nu se schimbă şi în prezent vindecă pe cei credincioşi Lui (Psalm 103:3; Iacob 1:17).

2. Martorii care acceptă şi promovează învăţătura Turnului de Veghe, despre interdicţia cu privire la transfuziile de sânge, pe baza unei răstălmăciri, se fac vinovaţi cu privire la: denaturarea Scripturilor.

3. Ei se fac vinovaţi de ‘vină de sânge’, a oamenilor care şi-au pierdut viaţa ascultând de oameni şi nu de Dumnezeu. Dacă Turnului de Veghe condamnă pe bună dreptate creştinătatea pentru vina de sânge pe care unii lideri ai ei au adus-o, deoarece au binecuvântat: armele şi războiul, sacrificând milioane de tineri pe altarul războiului. Nici vina Turnului de Veghe nu este mai prejos, căci ei au sacrificat pe altarul unei concepţii omeneşti despre tratamentele medicale cu sânge: tineri, bătrâni, copii şi mame, atât prin interzicerea: vaccinurilor, transplantului de organe şi transfuziilor.

Doar pe situl: http://www.ajwrb.org sunt prezentaţi aproape 100 de oameni care au murit din cauza acestei interdicţii.

De aceea dacă nu vrei să fi părtaş la ‘vina de sânge’ a Turnului de Veghe, ai de făcut un lucru: 

1)    Pocăiţi-vă, deci şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (Fapte 3:19). E timpul să-l cauţi pe Dumnezeu nu o organizaţie, în smerenie şi căinţă; e timpul să:

2)    Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei (2Corinteni 6:17). E timpul să ieşi dintr-o organizaţie falsă a cărei conducere pretinde că este ‘singurul canal de comunicare cu Dumnezeu’ şi să te apropii de Domnul Isus, singura Cale spre Dumnezeu (Ioan 14:6), căci El a promis: „pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară” (Ioan 6:37).

Dacă ai susţinut interdicţia în ce priveşte transfuziile de sânge, poţi să începi să faci schimbările necesare printr-o rugăciune, în care să-i spui lui Dumnezeu: că-ţi pare rău că ai promovat o interpretare omenească, pe post de lege divină, să ceri să-ţi dea lumină, să te ierte şi să te ajute să vezi corect lucrurile şi să te ajute să cunoşti în mod real adevărul Său ne-alterat de oameni.

Căci dacă nu vei face asta, vei fi părtaş la păcatele ei şi vei primi pedepsele ei (comp. cu Apocalipsa 18:4).

 


[1] Dacă nu se face nici o menţiune, citatele sunt luate din Biblia Cornilescu (BC) sau Cornilescu revizuită (BCR).

[2] Sigla NW se referă la Traducerea Lumii Noi a Sfintelor Scripturi (traducerea Martorilor lui Iehova).