Apostolul Ioan vede în cer și descrie în Apocalipsa 11:19, SCC, următoarele: “Şi templul lui Dumnezeu, cel din cer, a fost deschis; şi chivotul legământului Său, a fost văzut în templul Său. Şi s-au făcut fulgere, şi voci, şi tunete, şi cutremur, şi grindină mare”.

Să vedem în continuare: ce este templul din cer? De ce este necesar un templu? Ce conține templul și chivotul, și cine servește în templul ceresc?

 

Templul din cer:

În timp ce cetatea Noul Ierusalim, care este locuința (orașul) mireasei lui Christos (Apocalipsa 22:14), fiind o parte din cer, iar în această cetate cerească nu există templu (Apocalipsa 21:22), deoarece: Iehova Dumnezeu și Mielul sunt templul ei, astfel mireasa (locuitorii cetății), este plasată în Dumnezeu și în Christos (1Tesaloniceni 1:1; 2Tesaloniceni 1:1) și din această poziție se închină lor, ci au acces direct la Dumnezeu, fiind în Christos și prin Christos în Dumnezeu (Coloseni 3:3).

În concluzie, mireasa lui Chirtos nu are nevoie de templu, căci întregul corp a lui Christos, sunt preoți (Apocalipsa 1:5-6), toți au acces la Dumnezeu, fără a mai avea nevoie de o clasă preoțească și de un templu, care să intermedieze relația lor cu Dumnezeu; ci, prin Mielul ei fiind preoți se închină lui Dumnezeu! – 1Petru 2:5-10

Totuși în cer există templu, și un chivot conform cu Apocalipsa 11:19.

Conform cu Apocalipsa 14:5; Apocalipsa 15:8; Apocalipsa 16:1, în cer există un templu, un templu unde servesc îngerii lui Dumnezeu (Apocalipsa 15:6).

De fapt, cortul, și toate ustensilele cortului întâlnirii, din cer este modelul și originalul, iar cel de pe pământ, folosit de evrei, este doar o imagine și o umbră a celui ceresc (Evrei 8:5; Evrei 9:24; Exod 25:8-9)!

Prin urmare, cortul ceresc este adevăratul cort făcut de Dumnezeu (Evrei 9:24). Astfel cortul întâlnirii făcut de Moise a fost făcut după modelul ceresc (Evrei 8:5; Evrei 9:24).

Ca urmare, și în templul din cer există un chivot, nu cel de pe pământ răpit în cer așa cum susțin unii în mod fantezist; ci, un chivot ceresc după care s-a făcut cel pământesc!

Inițial regele David a dorit să construiască o casă: Numelui lui Dumnezeu, și lui nu i-a fost îngăduit, datorită războaielor care le-a purtat, decât fiului Său: Solomon, conform cu 2Samuel 7:1-16; 1Regi 5:3-5. Regele Solomon a contruit un templu prin călăuzirea Spiritului lui Dumnezeu (1Cronici 28:6,1Cronici 28:12), și acesta avea sfânta și sfânta sfintelor și două curți (2Cronici 5:7,2Cronici 5:11; 2Cronici 33:5).

Însă chiar și cortul sau tabernacolul era numit templu (1Samuel 3:3), la fel cortul din cer care a servit ca model lui Moise, este numit templu (Apocalipsa 14:5; Apocalipsa 15:8; Apocalipsa 16:1), dar el este un cort al mărturiei, astfel cele două cuvinte sunt repetate în Apocalipsa 15:5, arătând că templu este de fapt cortul mărturiei (Apocalipsa 15:5).

De aceea, să vedem în continuare:

 

Unde este templul din cer?

Conform cu Isaia 6:1, templul era mai jos decât tronul, profetul Isaia vede templul din cer și îl descrie astfel în Isaia 6:1, GBV 2001: „În anul morţii împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron, înalt şi ridicat; şi poalele Lui umpleau templul.

Conform cu Apocalipsa 7:15; Apocalipsa 16:17, templul este înaintea tronului lui Dumnezeu, astfel cortul mărturiei din cer este plasat în fața tronului!

Astfel închinarea din templul ceresc, jertfele lor se suie și sunt primite, de Dumnezeu care stă pe tron (Apocalipsa 7:10; Apocalipsa 8:4), prin Iesus Christos care servește ca Marele Preot al cortului perfect și adevărat făcut de Dumnezeu nu de om. Iar, Domnul Iesus ca Mare Preot a intrat după înălțarea la cer, în sfinta sfintelor din cer, cu sângele Său și a făcut ispășirea pentru păcate în fața lui Dumnezeu (Evrei 9:12,Evrei 9:24-25).

 

Din ce este compus templul?

Prin urmare, și cortul din cer are ca și cortul de pe pământ, cele două încăperi: sfânta unde serveau preoții și sfânta sfintelor (vezi: Exod cap. 25-29), unde intra o dată pe an în ziua ispășirii: marele preot (Exod 30:10; Evrei 9:7), o curte[1] ce avea un altar pentru jertfe (Exod 40:6,Exod 40:29), și preoți, care aduc jertfe, și un altar pentru arderea de tâmâie mirositoare înainta perdelei ce desparte sfânta de sfânta sfintelor (Exod 40:26-27), dar și un altar în sfânta sfintelor, înaintea chivotului legământului, tot pentru arderea de tămâie (Exod 40:5).

La fel cortul din cer, are sfânta și sfânta sfintelor, identică cu cea făcută de Moise, însă de natură spirituală, și făcută nu de om; ci, de Dumnezeu (Evrei 9:11).

Astfel cortul din cer, are o singură curte, deorece în templul din cer nu intră decât preoții și leviți cerești, astfel nu este nevoie de mai multe curți!  

În curtea preoțească a templului lui Solomon, era un bazin pentru apă numit: “marea”, care era rotund și era de la o buză la alta (margine): 10 coți (4,45 metri), el era așezat pe doisprezece boi de aramă ce suțineau “marea” (1Regi 7:23; 1Regi 16:17). Scopul acestui bazin era ca preoții înainte de serviciu sacru să se spele în bazin, ca să intre curați în serviciu de la templu (2Cronici 4:6).

Templul din cer, are și el o mare, dar de sticlă, care este în curtea cortului ceresc, și deci înaintea tronului (Apocalipsa 4:6), pe această mare de sticlă și foc, stau sfinții, biruitorii fiarei (Apocalipsa 15:2), și ea desemnează curăția, puritatea (vezi Apocalipsa 21:21), sfinții stau pe ea, adică aceasta arată că ei au fost curățiți! 

Cortul din cer are un altar pentru jertfe, care este în curtea cortului (Exod 40:6,Exod 40:29), doar că pe el se aduc jertfe spirituale și nu cu scop de ispășire, căci jertfa Domnului Iesus a fost dată o dată pentru totdeauna ca ispășire pentru păcatele omenirii (Evrei 10:12,Evrei 10:14). Jertfele aduse pe altarul din curtea cortului ceresc sunt jertfe de laudă și de mulțumire, sub formă de cântări și rugăciuni (comp. Levitic 7:12, cu Psalm 50:14,Psalm 50:23; Osea 14:2).

Pe acest altar este prezentat lui Dumnezeu, toate jertfele spirituale aduse de adunarea creștină, cum ar fi: corpurile aduse ca jertfă vie (Romani 12:1-2), rodul buzelor, lucrarea de predicare (Evrei 13:15), jertfele de dărnicie și binefacere (Evrei 13:16; Filipeni 4:18), și jertfele de laudă și mulțumire (Psalm 50:14,Psalm 50:23), etc.

De asemenea, ca și în cortul pământesc, și în cel ceresc este un altar pentru arderea de tâmâie mirositoare înainta perdelei ce desparte sfânta de sfânta sfintelor (Exod 40:26-27), acesta are rolul de a mijloci în rugăciune pentru omenire, tămâia de pe el, sunt rugăciunile sfinților pentru omenire (1Timotei 2:1-5), și rugăciunile îngerilor-preoți, aceștia pot mijloci și cere har de la Dumnezeu (Apocalipsa 8:3-4), sau poate opri harul și emite judecăți prin călăuzirea divină (Apocalipsa 8:5-13; Apocalipsa 14:18; Apocalipsa 16:7).

Mai este un altar în sfânta sfintelor, înaintea chivotului legământului, tot pentru arderea de tămâie (Exod 40:5), iar acest altar din cer, are rolul de mijlocire în rugăciune, pentru adunarea creștină (Apocalipsa 8:3), dar și pentru întreaga omenire (1Ioan 2:1-2), iar sub acest altar sunt sufletele martirilor care sunt în cer (Apocalipsa 6:9), în sfânta sfintelor (comp. cu Evrei 10:19-20), aici este adusă rugăciunea martirajului lor (comp. cu Filipeni 2:17).

 

Cine servește în calitate de leviți și preoți în templul din cer?

După cum în templu de pe pământ serveau leviții din tribul lui Levi (Numeri 1:47,Numeri 1:51,Numeri 1:53; Numeri 8:14-15), în curtea templului la jertfele de pe altar (Numeri 8:12; 2Cronici 30:15,2Cronici 30:17), ei cântau și aduceau laude lui Iehova (2Cronici 5:12; 2Cronici 7:6; 2Cronici 20:19), iar preoții, copiii lui Aaron (Levitic 1:8; Numeri 10:8), în curtea templului și în sfânta serveau, cu jertfe, cu laude (Levitic 1:5; Levitic 2:2; 2Cronici 5:11-14), cu învățarea legii pe popor (Maleahi 2:7), în frunte cu marele preot (Ezra 7:5; Evrei 9:7), care aveaa aces peste tot și intr-a o dată pe an în sfânta sfintelor (Evrei 9:3-7).

În cer servesc în templu, în curte la altar, anumiți îngeri ca leviți, unii din îngerii-leviți sunt îngerii creștinilor de pe pământ care aduc în cer jertfele aduse de creștini lui Dumnezeu, rugăciunile lor, postul lor, lauda lor, dărnicie și binefacere, etc. (Psalm 50:14,Psalm 50:23; Evrei 13:15-16).

Chiar dacă rugăciunile, laudele sunt transmise prin Fiul și Spiritul Sfânt direct la Dumnezeu fără intermediari îngerești (Efeseni 2:18; Efeseni 6:18), totuși îngerii în calitate de leviți și preoți, dublează rugăciunile noastre care sunt făcute după voința lui Dumnezeu (1Ioan 5:14-15), adică și ei pldează pentru aceleași lucruri la Dumnezeu prin Marele Preot Iesus!

Pe altarul tămâierii dinainta perdelei ce desparte sfânta de sfânta sfintelor (Exod 40:26-27), acesta are rolul de a mijloci în rugăciune pentru omenire, tămâia de pe el, sunt rugăciunile sfinților pentru omenire (Apocalipsa 8:3,Apocalipsa 8:4; 1Timotei 2:1-5), în rugăciunile îngerilor-preoți, aceștia pot mijloci și cere har de la Dumnezeu.

Îngerii preoți, sunt serafimi, în număr de 24 (comp. cu 1Cronici 24:1-19), din care doi stau deasupra Domnului Iesus şi strigă unul la altul: sfinţenia lui Iehova (comp. Isaia 6:1-3 cu Ioan 12:41,Ioan 12:45). Cei doi serafimi au fost lângă Iesus Christos şi atunci când El a înviat, fiind văzuţi sub forma a doi bărbaţi (Luca 24:4; Ioan 20:12-14).

Ceilalti serafimi au rolul de preoți lânga marele preot: Iesus, lucrarea lor preoțească și de mijlocire și de ispășire prin sacrificiul Domnului Iesus este descrisă în Isaia 6:1-7, GBV 2001:

“În anul morţii împăratului Ozia L-am văzut pe Domnul şezând pe un tron, înalt şi ridicat; şi poalele Lui umpleau templul. Serafimii stăteau deasupra Lui; fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa şi cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Şi unul striga către altul şi zicea: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor; tot pământul este plin de gloria Lui“. Şi temeliile pragurilor se zguduiau de glasul celui care striga şi casa s-a umplut de fum.
Atunci am zis: „Vai de mine! pentru că sunt pierdut; pentru că sunt un om cu buze necurate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate; pentru că ochii mei L-au văzut pe Împăratul, Domnul oştirilor!“ Şi unul dintre serafimi a zburat spre mine şi avea în mâna lui un cărbune aprins, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Şi l-a atins de gura mea şi a zis: „Iată, acesta s-a atins de buzele tale, şi nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit“
.

Serafimii îl ajută pe Marele Preot Iesus în serviciu, fiind 24 de serafimi, care sunt îngeri-preoți, ca și cele 24 de cete preoțești care erau copiii lui Aaron (1Cronici 24:1-19).

Pe lângă serafimi, mai servesc ca preoți în cer și cei douăzeci și patru de bătrâni (Apocalipsa 4:4), care au murit ca martiri în preimul secol și sunt: cei 12 apostoli, plus alți: 12 bătrâni de adunare, creștini martiri pentru Christos, ei sunt numiţi bătrâni deoarece au o vechime în credinţă comparativ cu credincioşi din cele 7 adunări, la care le scrie Ioan.

Toţi aceşti 24 de bătrâni au murit ca martiri, până spre sfârșitul secolului 1 d.Ch. De aceea, ei sunt „bătrâni” comparativ cu credincioşi de la sfârşitul secolului 1 d.Ch. Iar Domnul i-a luat ca suflete lângă El (comp. cu Apocalipsa 6:9-11) şi i-a făcut preoţi pentru Miel, pentru a mijloci pentru fraţi lor la Domnul Iesus.

Observăm acest lucru în Apocalipsa 5:8, SCC: „cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au proşternut înaintea Mielului; având fiecare o harfă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor”. Ei i-au rugăciunile sfinţilor de pe pământ şi le transmit la Miel, iar Mijlocitorul Iesus le transmite apoi lui Iehova. Ei Îl laudă pe Miel căci a răscumpărat oameni din orice naţiune pentru a face din ei: preoţi pentru Dumnezeu şi regi peste pământ.

Aşa ca şi cele 24 de cete preoţeşti din Israel (1Cronici 24:1-19), aceşti 24 de bătrâni sunt 24 de preoţi-căpetenii ce servesc pe Marele Preot Iesus.

Pentru mai multe detalii despre cei 24 de bătrâni, vezi articolul: Cine sunt cei 24 de bătrâni ?

În fruntea acestor preoți (24 serafimi și 24 de creștini), se află Marele Preot Iesus Christos (Evrei 3:1; Evrei 5:10; Evrei 6:20).

Marele Preot Iesus, a intrat o dată pentru totdeauna în sfânta sfintelor cu o jertfă eternă, pentru omenire (Evrei 10:10,Evrei 10:12), însă pe altarul tămâierii dinaintea chivotului, El mijlocește neîncetat în fața lui Dumnezeu pentru frații Săi: creștinii, dar și pentru omenirea întreagă (1Ioan 2:1-2; Evrei 7:11-27).

La fel El folosește sângele ispășitor de la cruce în fiecare zi pentru a ierta păcatele fraților Săi (1Ioan 2:1-2), și ai spăla de păcate în botez pe cei care se împacă cu Dumnezeu și devin fii ai Lui și frați cu Christos (Fapte 22:16; Efeseni 1:7; 1Ioan 1:5-6,1Ioan 1:8).

Să vedem în continuare:

 

Ce conține chivotul ceresc?

Dacă chivotul de pe pământ, din cort conținea conform cu Evrei 9:4, SCC: chivotul legământului acoperit peste tot cu aur, în care era vasul de aur având: mana şi toiagul cel înmugurit al lui Aaron şi tablele legământului”. Chivotul din cer care este originalul, după care s-a făcut cel de pe pământ, are și el: table ale legii, vasul cu mană și un toiag de autoritate!

Despre acest chivot din cer, face referire apostolul Ioan în Apocalipsa 11:19, SCC, când spune: “Şi templul lui Dumnezeu, cel din cer, a fost deschis; şi chivotul legământului Său, a fost văzut în templul Său. Şi s-au făcut fulgere, şi voci, şi tunete, şi cutremur, şi grindină mare”.

Aici Dumnezeu îl inspiră pe Ioan să ne de-a un detaliu despre chivot și anume, îl numește: “chivotul legământului Său”, referindu-se la Noul Legământ căci despre vechiul legământ Apostolul Pavel spune că cel vechi făcut cu Israelul pe temeiul legii lui Moise la Sinai (Exod cap. 24), în vremea când a scris el epistola către evre,i prin anul 61 d.Ch. “este aproape de dispariţie” (Evrei 8:1-13), iar vechiul legământ a dispărut o dată cu templul din Ierusalim, distrus de romani în anul 70 d. Ch.

Astfel chivotul legământului este chivotul Noului Legământ, și în el conține legea Noului Legământ!

Dacă cele 10 porunci ale vechiului legământ scrise de Dumnezeu pe table, și care erau o prescurtare a celor 603 porunci date de Dumnezeu prin Moise, în mod asemănător, tabelele legii din chivotul ceresc sunt 10 porunci, o prescurtare a celor peste o sută de porunci ale legii lui Dumnezeu date prin Christos în Noul Legământ!

Care sunt acestea?

Din cele 10 porunci descrise în Exod 20:1-17; Deuteronom 5:6-21, în Noul Legământ au fost reiterate, cu sens literal, 9 din cele 10 porunci, iar a patra poruncă cu un sens spiritual, după cum urmează:

 

Porunca I

Exod 20:3: Eu sunt Iehova, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”.

1Corinteni 8:5-6: Pentru că, deşi sunt numiţi: „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ; aşa cum sunt dumnezei mulţi şi domni mulţi dar totuşi, pentru noi este un Dumnezeu: Tatăl, din care sunt toate, şi noi pentru El; şi un Domn: Iesus Christos, prin care sunt toate, şi noi prin El”.

 

Porunca II

Exod 20:4-6: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele”.

Romani 1:22-25: „şi au schimbat gloria lui Dumnezeu nestricăcios cu o asemănare a unei imagini de om stricăcios, şi de păsări, şi de animale cu patru picioare, şi de târâtoare. 24 De aceea Dumnezeu i-a dat poftelor inimilor lor, spre necurăţie, pentru a-şi dezonora corpurile lor între ei; 25 care au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciuna; şi s-au închinat şi au făcut serviciu sacru: creaturii în locul Creatorului; care este binecuvântat în epoci. Amen”.

 

Porunca III

Exod 20:7: „Să nu iei în deşert Numele lui Iehova, Dumnezeul tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui”.

Matei 6:7: Iar rugându-vă, să nu repetaţi cuvinte ca naţiunile; pentru că lor le pare că prin multa lor vorbire vor fi ascultaţi”.

 

Porunca IV

Exod 20:8-11: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată lui Iehova, Dumnezeul tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o”.

Evrei 4:7-11: „hotăreşte iarăşi o zi, un astăzi; zicând în David, după atâta timp: „astăzi, dacă auziţi vocea Lui, nu împietriţi inimile voastre.” Pentru că, dacă Iosua le dădea odihna, nu vorbea El după aceea despre altă zi. Aşadar, rămâne o odihnă sabatică pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru că, cel intrând în odihna Lui, s-a odihnit şi el de lucrările lui; precum Dumnezeu de ale Lui.  Să ne străduim deci să intrăm în odihna aceea, pentru ca să nu cadă cineva în acelaşi exemplu de neascultare”.

 

Porunca V

Exod 20:12: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Iehova, Dumnezeul tău”.

Efeseni 6:2: „Onorează-l pe tatăl tău şi pe mama ta; acesta este prima poruncă cu promisiune”.

 

Porunca VI

Exod 20:13: „Să nu ucizi”.

Romani 13:9: „să nu ucizi”.

 

Porunca VII

Exod 20:14: „Să nu comiți adulter”.

Romani 13:9: „să nu comiţi adulter”.

 

Porunca VIII

Exod 20:15: Să nu furi”.

Romani 13:9: „să nu furi”

 

Porunca IX

Exod 20:16: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”.

Matei 19:18: să nu mărturiseşti fals”.

 

Porunca X

Exod 20:17: „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tău”.

Romani 13:9: „să nu pofteşti”.

 

Să vedem mai departe elementele din chivot, care conform cu Evrei 9:4, SCC erau: chivotul legământului acoperit peste tot cu aur, în care era vasul de aur având: mana şi toiagul cel înmugurit al lui Aaron şi tablele legământului”. Chivotul din cer care este originalul, după care s-a făcut cel de pe pământ, are și el: table ale legii, dar cele ale Noului Legământ, astfel vasul cu mană din pustie dată lui Israel (Exod 16:33-34), devine în Noul Legământ, mana ascunsă, așa cum promite Domnul în Apocalipsa 2:17, SCC: Cel având ureche; să audă ce zice adunărilor, Spiritul: celui învingând, îi voi da mana cea ascunsă.

Astfel, Domnul care a învins pe balaur și lumea, îi dă învingătorului creștin din mana ascunsă, adică o răsplată cerească, și anume viața veșnică, căci Domnul Iesus este pâinea vieții așa cum le explică El evreilor când a fost pe pământ în Ioan 6:30-35, SCC: “Ei I-au zis deci: ce semn faci deci Tu, ca să vedem şi să credem Ţie? Ce lucrezi? Părinţii noştri au mâncat mana în deşert, după cum este scris: „pâine din cer le-a dat să mănânce.” Iesus le-a zis: adevărat! Adevărat vă zic: Nu Moise v-a dat pâinea din cer; ci, Tatăl Meu vă dă pâinea cea adevărată din cer;  pentru că pâinea lui Dumnezeu este cea coborându-se din cer şi dând viaţă lumii. Au zis deci către El: Doamne! Dă-ne totdeauna pâinea aceasta. Iesus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii! Cel venind la Mine, nicidecum nu are să flămânzescă; şi cel crezând în Mine, nicidecum nu va înseta, niciodată.

Domnul Iesus este pâinea vieții, deorece prin El avem viață, pe baza jertfei Sale, astfel învingătorului i se dă această mană ascunsă, adică nemurirea, ascunsă în templul din cer, în chivotul de sub tronul lui Dumnezeu, și ea este păzită ca și pomul vieții, prin heruvimii cu sabia învăpăiată (Geneza 3:22-24).

În chivotul din cer se află un toiag de autoritate, dar nu cel a lui Aaron, care a servit într-o preoție după rânduiala levitică, ci un toiag care reflectă preoția după rânduiala lui Melhisedec (Evrei 5:6,Evrei 5:10; Evrei 7:11,Evrei 7:17).

Acest toiag de preot este și un toiag de Rege și Judecător, căci Melhisedec a fost și preot și rege (Evrei 7:1), la fel este Domnul Iesus (Evrei 7:1-17)!

Astfel despre Regele și Marele Preot: Iesus a fost profețit în Geneza 49:10, GBV 2001: “Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre coapsele lui, până va veni Şilo şi a Lui va fi ascultarea popoarelor”. Fiul lui Dumnezeu este numit aici: „Şilo” de care vor asculta popoarele. Numele Şilo înseamnă „Cel căruia îi aparţine”, în sensul de Cel căruia îi aparţine de drept toiagul de cârmuire. Şilo este o denumire a lui Mesiah. Unele dintre Targumurile iudaice au înlocuit pur şi simplu cuvântul „Şilo“ cu „Mesia“ sau cu „regele Mesia“.

La fel, apostolul Pavel spune în Evrei 1:8, SCC:  “Iar către Fiul: „tronul Tău, Dumnezeule, este în epocile epocilor; şi sceptrul dreptăţii, este un sceptrul al Regatului Tău.

Mai mult decât toiagul lui Aaron, toiagul sau sceptrul Domnului Iesus. Este un toiag de Mare Preot și de Rege, el reprezintă autoritatea dată de Dumnezeu, care de la învierea Sa i-a dat toată autoritatea în cer și pe pământ (Matei 28:19-20).

Această autoritate pusă în prezent în chivot, va fi folosit deplin la venirea Domnului, când El împreună cu sfinții va zdrobi pe cei răi, așa cum a promis învingătorilor în Apocalipsa 2:26-27, SCC: celui învingând, şi celui respectând până la sfârşit lucrările Mele; îi voi da autoritate peste naţiuni. Şi le va păstori cu un sceptru de fier aşa cum sunt sfărmate vasele cele de lut; precum am primit şi Eu de la Tatăl Meu.

 

În concluzie, având în vedere toate aceste relități cerești minunate, să învingem pe Satan, demonii, lumea, carnea păcătoasă, căci avem aceste promisiuni minunte de a ajunge și noi în templul lui Dumnezeu și de a-i servi așa cum se spun în Apocalipsa 7:15-17, SCC: „De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu, şi Îi servesc zi şi noapte în templul Lui; şi Cel şezând pe tron, va întinde cortul peste ei. Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu are să îi mai dogorească soarele, nici vreo arşiţă; pentru că Mielul Cel din mijlocul tronului, îi va păstori şi îi va duce la izvoarele apelor vieţii; şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor”.

 


[1] Templul lui Solomon avea două curți, una pentru preoți și alta pentru ceilalți (2Regi 21:5), iar cortul întâlnirii avea o singură curte unde serveau preoții (Exod 27:9; Levitic 6:16,Levitic 6:26). Iar templul reclădit de Zorobabel și de bătrânii lui Israel după revenirea din exilul babilonian (Ezra 5:2; Exod 6:7,Exod 6:14), și ulterior mărit de Irod avea pe lângă sfânta sfintelor: 1. Curtea neamurilor; 2. Curtea exterioara; 3. Curtea femeilor; 4. Curtea lui Israel; 5. Curtea preoţilor; 6. Colonadele regale; 7. Colonadele lui Solomon; 8. Soreg (zidul despărţirii); 9. Turnul lui Antonia.