Iehova Dumnezeu i-a dat lui Moise porunca și proiectul pentru construirea cortului întâlnirii, după imaginea cerească arătată lui Moise (Exod 26:30), una din cele mai importante părți din cortul întâlnirii sau tabernacolul a fost chivotul legământului era o ladă dreptunghiulară din lemn de salcâm, poleită cu aur (Exod 25:11), iar lungimea ei era de doi coţi şi jumătate şi lăţimea lui de un cot[1] şi jumătate şi înălţimea lui de un cot şi jumătate Exod 37:1).

Era acoperit în întregime cu aur şi era purtat cu patru drugi trecuţi prin nişte inele aflate la cele patru colţuri de jos. Capacul, sau „scaunul îndurării, era o placă de aur înconjurată de doi heruvimi cu aripile întinse, plasaţi la capetele opuse (Exod 25:20; Evrei 9:5).

Această arcă sau ladă, este numită și chivotul mărturiei (Exod 26:34), chivotul legământului (Iosua 3:6), chivotul legământului lui Iehova (Numeri 10:33), și chivotul lui Iehova (1Regi 2:26).

Conform cu Dicționar Biblic Ilustrat: Chivotul a servit (i) ca loc de depozitare a celor două table ale Decalogului (Exod 25:16, 21; 40:20; Deuteronom 10:1-5), pentru un vas cu mană şi pentru toiagul lui Aaron (Evrei 9:4-5); (ii) ca locul de întâlnire din sanctuarul interior, unde Domnul Şi-a revelat voia Sa slujitorilor Săi (Moise: Exod 25:22; 30:36; Aaron: Levitic 16:2; Iosua: Iosua 7:6). Astfel, a servit ca simbol al prezenţei divine care să călăuzească poporul Său.

Chivotul a fost făcut la Sinai de către Beţaleel, după modelul dat lui Moise (Exod 25:8 ş.urm.). A fost folosit ca loc de depozitare a legii scrise (Deuteronom 31:9; Iosua 24:26) şi a jucat un rol important în traversarea Iordanului (Iosua 3-4), căderea Ierihonului (Iosua 6) şi în ceremonia de aducere aminte a legământului, la Mt. Ebal (Iosua 8:30 ş.urm.).

De la Ghilgal chivotul a fost mutat la Betel (Judecători 2:1; 20:27), iar apoi a fost dus la Silo pe vremea Judecătorilor [Imagine] (1 Samuel 1:3; 3:3) şi a rămas acolo până când a fost capturat de filisteni pe dmpul de luptă de la Eben-Ezer (1 Samuel 4). Deoarece prezenţa chivotului a cauzat 7 luni de plăgi, filistenii l-au înapoiat la Chiriat-Iearim, unde a rămas timp de 20 de ani (1 Samuel 5:1-7:2), cu excepţia posibilă a unei mutări temporare în tabăra lui Saul din apropiere de Bet-Aven (1 Samuel 14:18; totuşi, LXX indică aici că termenul original a fost probabil „efod").

David a instalat chivotul într-un cort în Ierusalim (2 Samuel 6) şi nu l-a luat de acolo în timpul răscoalei lui Absalom (2 Samuel 15:24-29). A fost pus în Templu în timpul domniei lui Solomon, cu o ceremonie impresionantă (1 Împăraţi 8:1 ş.urm.) şi a rămas în sanctuar în timpul reformelor lui Iosia (2 Cronici 35:3) când Ieremia a anticipat o vreme lipsită de chivot (3:16). Probabil că a fost pierdut în timpul distrugerii Ierusalimului de către babilonieni, în anul 587 î.Cr. În al doilea Templu nu a existat un chivot (Josephus, BJ 5.219).

Chivotul legământului era foarte foarte important pentru poporul lui Dumnezeu de atunci, el era mijlocul prin care Dumnezeu era prezent deasupra chiovotului în nor (Levitic 16:2) și vorbea marelui preot, și le dădea porunci pentru popor! – Exod 25:22; Exod 30:6,Exod 30:36.

După distrugerea templului de către babilonieni în anul 587 î.Ch. a fost distrus și chivotul mărturiei, iar în templul reconstruit de bătrânii lui Israel în timpul lui Ezra (Ezra cap. 5,6), acel templu nu mai avea chivot, conform cu istoricul: Jeospus Flavius, lucru prezis dinainte de profeția biblică!

Este interesant că profetul Ieremia, care a profețit înainte de distrugerea primului templu, a menționat că atunci când Israel va fi restabilit și implicit templul, poporul lui Dumnezeu nu va mai avea nevoie de chivot, așa cum a vorbit Dumnezeu prin Ieremia în Ieremia 3:19, GBV 2001: Şi va fi aşa: când vă veţi înmulţi şi veţi fi rodnici în ţară, în zilele acelea“, zice Domnul, „nu vor mai zice: «Chivotul legământului Domnului», nici nu le va veni în gând, nici nu-şi vor aduce aminte de el, nici nu-l vor cerceta, nici nu va mai fi făcut.

Faptul că chivotul a fost distrus de babilonieni, și el nu se află în prezent, undeva în Israel, Etiopia, Egipt, etc. sau în alte locuri susținute de unii oamenii, care doresc în prezent să rătăcească oamenii cu basme și cu minciuni, este arătat de Dumnezeu prin Ieremia, când a declarat: “nici nu va mai fi făcut”, dacă el ar fi continuat să mai existe undeva, ascuns de evrei, sau de alții, Dumnezeu putea să îl recupereze ca și în cazul luării chivotului de către filisteni și recuperat ulterior de Dumnezeu (vezi: 1Samuel cap. 5-7).

Însă Dumnezeu dorea ca să dezvețe poporul Lui, de un obiect fizic al prezenței Lui, așa cum a distrus șarpele de aramă când a acesta a devenit idolatrie (comp. Numeri 21:9 cu 2Regi 18:4), tot așa când casa lui Dumnezeu (templul) și implicit chivotul a devenit: încrederea lui Israel și nu Dumnezeu Însuși, atunci Dumnezeu a profețit și le-a arătat viitorul prin profetul Ieremia:

 

“Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, zicând: „Stai la poarta casei Domnului şi strigă acolo cuvântul acesta şi spune: «Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi cei din Iuda care intraţi pe porţile acestea ca să vă închinaţi Domnului!»“ Aşa zice Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Îndreptaţi-vă căile şi faptele şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta. Nu vă încredeţi în cuvinte ale minciunii, zicând: «Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!» Pentru că, dacă vă veţi îndrepta într-adevăr căile şi faptele, dacă veţi face cu adevărat judecată între om şi aproapele său, dacă nu veţi asupri pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi umbla după alţi dumnezei, spre paguba voastră, atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta, în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri, dintotdeauna şi pentru totdeauna. Iată, voi vă încredeţi în cuvinte ale minciunii, care nu folosesc.
Ce? Furaţi, ucideţi şi comiteţi adulter şi juraţi strâmb şi ardeţi tămâie lui Baal şi mergeţi după alţi dumnezei pe care nu-i cunoaşteţi!… şi apoi veniţi şi staţi înaintea Mea în casa aceasta care se numeşte după Numele Meu şi ziceţi: «Suntem scăpaţi!», ca să faceţi toate urâciunile acestea? Casa aceasta, care se numeşte după Numele Meu, este ea în ochii voştri o peşteră de tâlhari? Iată, chiar Eu am văzut aceasta“, zice Domnul. „Aşa că mergeţi acum la locul Meu care era în Şilo, unde am făcut să locuiască Numele Meu la început, şi vedeţi ce i-am făcut, din cauza răutăţii poporului Meu Israel!” –
Ieremia 7:1-12, GBV 2001.

Așa ca și cortul întâlnirii, distrus la Șilo, datorită răutății poporului și neascultării lor (Judecatori 18:31; 1Samuel 1:3; Psalm 78:60), la fel și templul făcut de Solomon a pățit același lucru datorită neascultării lui Israel, și implicit și chivotul.

 

Ce conținea chivotul?

La scurt timp după eliberarea din Egipt, mai exact în a cinsprezecea zi a lunii a doua, israeliţii au început să se plângă din cauza lipsei de hrană, Iehova Dumnezeu le-a dat mana, ca harnă în pustie (Exod 12:17-18; Exod 16:1-5). Ca urmare acestei lucrări divine, Moise i-a spus atunci lui Aaron în Exod 16:33-34, GBV 2001: Şi Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un urcior şi pune în el un omer plin de mană şi aşaz-o înaintea Domnului, ca să fie păstrată pentru generaţiile voastre“. Aşa cum poruncise Domnul lui Moise, Aaron a pus-o înaintea mărturiei, ca să fie păstrată”.

Astfel, în primă fază în pustie, vasul cu mană era pus înaintea chivotului mărturiei și înaintea lui Iehova, care era prezent pe chivot. Ulterior când cortul întâlnirii a fost așezat stabil la Șilo (Iosua 18:1,Iosua 18:8-10), vasul cu mană a fost pus în chivot, lucru precizat de apostolul Pavel, când a scris epistola către Evrei și când a descris cortul întâlnirii (Evrei 9:4), căci în templul lui Solomon, chivotul legământului a conținut doar tabelele legii (1Regi 8:9).

În luna a treia după ieşirea lor din ţara Egiptului, fiii lui Israel au ajuns în pustiul Sinai (Exod 19:1-2), apoi Moise s-a urcat din nou pe Muntele Sinai și a postit 40 de zile, și acolo a primit porunca să confecționeze chivotul și să pună în chivotul mărturiei: tabelele legii făcute din nou (Exod 25:1-13; vezi și: Deuteronom 10:1-5), căci primele au fost sparte (Exod 32:19).

După răzvrătirea lui Core, Datan și Abiram, descrisă în Numeri 16, Dumnezeu a poruncit în Numeri 17:1-11, GBV 2001: Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi ia de la ei un toiag, un toiag de fiecare casă părintească, de la toate căpeteniile lor, după casele lor părinteşti, douăsprezece toiege; să scrii numele fiecăruia pe toiagul său. Şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi, pentru că va fi un toiag de fiecare cap al caselor părinţilor lor. Şi să le aşezi în cortul întâlnirii înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi. Şi va fi aşa: toiagul bărbatului pe care-l voi alege va înmuguri şi voi face să înceteze dinaintea Mea murmurele fiilor lui Israel, cu care murmură împotriva voastră“. Şi Moise a vorbit fiilor lui Israel şi toate căpeteniile lor i-au dat un toiag, un toiag de fiecare căpetenie, după casele părinţilor lor, douăsprezece toiege; şi toiagul lui Aaron era printre toiegele lor. Şi Moise a aşezat toiegele înaintea Domnului în cortul mărturiei. Şi a fost aşa: a doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată, toiagul lui Aaron pentru casa lui Levi înmugurise şi făcuse boboci şi înflorise şi copsese migdale. Şi Moise a scos toate toiegele dinaintea Domnului la toţi fiii lui Israel şi ei s-au uitat şi şi-a luat fiecare toiagul. Şi Domnul i-a zis lui Moise: „Du înapoi toiagul lui Aaron înaintea mărturiei, ca să fie păstrat ca semn pentru fiii răzvrătirii, ca să pui capăt murmurelor lor împotriva Mea, ca să nu moară“. Şi Moise a făcut aşa; cum îi poruncise Domnul, aşa a făcut”. Astfel, toiagul lui Aaron, a fost pus ințial în fața chivotului mărturiei, mai târziu când cortul întâlnirii a fost așezat stabil la Șilo (Iosua 18:1,Iosua 18:8-10), toiagul lui Aaron, a fost pus și el în chivot, lucru precizat de apostolul Pavel, când a scris epistola către Evrei și când a descris cortul întâlnirii (Evrei 9:4), căci în templul lui Solomon, chivotul legământului a conținut doar tabelele legii (1Regi 8:9).

Deci în concluzie: chivotul legământului în pustie, a conținut doar tablele legii, apoi când cortul a fost amplasat în mod stabil la Șilo, a conținut și vasul cu mană și toiagul lui Aaron, puse inițial în fața chivotului, iar mai târziu în primul templu cel construit de Dumnezeu prin Solomon a conținut doar tablele legii, ulterior în al doilea templu construit după exilul babilonian, acel templu nu mai avea chivot!

 

Ce reprezintă chivotul mărturiei?

Dacă cortul întâlnirii a fost făcut cu scopul ca să fie un locaș sfânt, în care să locuiască Iehova Dumnezeu (Exod 25:8-9), scopul pentru care a fost construit chivotul lui Iehova este descris în Exod 25:21-22, GBV 2001: “Şi să pui scaunul îndurării deasupra chivotului, şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. Şi Mă voi întâlni cu tine acolo şi voi vorbi cu tine de pe scaunul îndurării, dintre cei doi heruvimi care sunt deasupra chivotului mărturiei, orice îţi voi porunci pentru fiii lui Israel”.

Conform acestui text, scopul construirii chivotului era triplu: un chivot al mărturiei, adică o ladă unde să fie depozitată mărturia lui Dumnezeu (tablele legii), de accea este numit: chivotul mărturiei (Exod 26:34). Dar chivotul mai servea ca loc unde era prezent Dumnezeu prin îndurarea Sa, venind pe scaunul îndurării (capacul chivotului), de aceea este numit: chivotul lui Iehova (1Regi 2:26).

Prezența lui Dumnezeu venea, cu scopul de a da porunci, de a le vorbi, celor cu care a făcut legământul Dumnezeu, adică cu Israelul prin intermediul marelui preot, de aceea este numit: chivotul legământului lui Iehova (Numeri 10:33).

Observăm aceste trei aspecte în continuare, în primul rând, în Deuteronom 10:1-5, GBV 2001: “În timpul acela, Domnul mi-a zis: «Ciopleşte-ţi două table de piatră ca cele dintâi şi suie-te la Mine pe munte şi fă-ţi un chivot de lemn. Şi Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe tablele dintâi, pe care le-ai sfărâmat, şi tu să le pui în chivot». Şi am făcut un chivot din lemn de salcâm şi am cioplit două table de piatră ca cele dintâi şi m-am suit pe munte cu cele două table în mâna mea. Şi El a scris pe table, ca cea dintâi scriere, cele zece poruncia pe care le spusese Domnul către voi pe munte din mijlocul focului, în ziua adunării; şi Domnul mi le-a dat mie. Şi m-am întors şi am coborât de pe munte şi am pus tablele în chivotul pe care-l făcusem; şi ele sunt acolo, aşa cum mi-a poruncit Domnul”.

Iată chivotul mărturiei conținea mărturia lui Dumnezeu pentru poporul Său, prin cele zece porunci pe care le-a scris Dumnezeu cu degetul Său, și care de fapt constituia o primă rezumare a  celor 603 porunci, date de Dumnezeu prin Moise la Israel (Psalm 147:19-20)! De aceea, au fost numite tabele legământului (Deuteronom 9:9,Deuteronom 9:11; Evrei 9:4), căci ele rezumau primul legământ, cel făcut cu Israelul!

În vremea Domnului Iesus, s-a făcut un rezumat mai concis al poruncile din legea lui Moise și anume legea și profeții se rezumau la aceste două porunci: Să iubeşti pe Iehova, Dumnezeul Tău în întreagă inimă a ta, şi în întreg sufletul tău, şi în întreagă mintea ta. Acesta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar a doua este asemănătoare ei: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.  De acestea, „atârnă legea întreagă şi profeţii”, adică era o prescurtare și mai rezumată, decât cele 10 porunci!

Cele zece porunci trebuia să constituie o mărturie rezumată a legilor lui Dumnezeu și ea stătea în chivotul mărturiei!

Apoi în Levitic 16:2, GBV 2001: “Şi Domnul a zis lui Moise: „Vorbeşte lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând în sfântul locaş, înăuntrul perdelei dinaintea scaunului îndurării, care este peste chivot, ca să nu moară; pentru că Mă voi arăta în nor deasupra scaunului îndurării”. Observăm din text, că Iehova Dumnezeu se arăta marelui preot ce intra în sfânta sfintelor, deasupra capacului chivotului, printr-un nor vizibil, astfel își exprima prezența (vezi și Exod 13:21-22; Exod 34:5).

Prin prezența lui Dumnezeu de pe chivot, care îi ucidea pe cei nesfinți care intrau în sfânta sfintelor, se exprima atât sfințenia cât și puterea lui Dumnezeu, de aceea, Psalmistul spune în Psalm 132:8, SCC:

Ridică-Te, Iehova, la odihna Ta, Tu şi chivotul puterii Tale!”

Apoi în Exod 25:21-22, GBV 2001, observăm: „Şi să pui scaunul îndurării deasupra chivotului, şi în chivot să pui mărturia pe care ţi-o voi da. Şi Mă voi întâlni cu tine acolo şi voi vorbi cu tine de pe scaunul îndurării, dintre cei doi heruvimi care sunt deasupra chivotului mărturiei, orice îţi voi porunci pentru fiii lui Israel”. Iată, Dumnezeu era prezent acolo cu un scop, ca să vorbească cu marele preot și să de-a porunci prin el lui Israel!

Conform cu Evrei 9:4-5, SCC: “chivotul legământului acoperit peste tot cu aur, în care era vasul de aur având: mana şi toiagul cel înmugurit al lui Aaron şi tablele legământului. Iar deasupra lui erau heruvimii gloriei, umbrind scaunul îndurării”.

Să vedem în continuare ce reprezintă fiecare element:

 

 

Ce reprezintă: lemnul de salcâm?

Chivotul a fost construit din lemn de salcâm, conform cu Exod 25:10, salcâmul în profeția biblică reprezintă lucrarea mâinilor lui Dumnezeu chiar în pustie (Isaia 41:18-20).

 

Ce reprezintă: aurul?

Aurul cu care a fost poleit chivotul reprezintă: 1) binecuvântarea lui Dumnezeu (Isaia 60:9); 2) puritate (Iov 23:10); 3) valaoare, un material valoros, prețios (Deuteronom 8:13).

 

Ce reprezintă: mana?

Mana, hrana din pustie cu care Dumnezeu a hrănit israeliții, care era, ca sămânţa de coriandru, albă şi înfăţişarea ei era ca înfăţişarea bedeliumului, gustul ei era ca turta cu miere, ea reprezintă: 1) îngrijirea cerească, o hrană consistentă, puternică (Psalm 78:23-25; Neemia 9:20), o hrană cerească (Apocalipsa 2:17); 2) Este bunănătatea ce se înnoiește dimineața (Plangeri 3:22-23), pe care o obțineai dacă te trezeai dis de dimineață și o culegeai (Exod 16:21), ceea ce denota, ascultare  și hrănicie (Ieremia 25:4; Ieremia 26:5; Psalm 130:6; Psalm 143:8).

 

Ce reprezintă: toiagul înmugurit al lui Aaron?

Conform cu Numeri 17:8, GBV 2001: “Şi a fost aşa: a doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată, toiagul lui Aaron pentru casa lui Levi înmugurise şi făcuse boboci şi înflorise şi copsese migdale”. Astfel toiagul lui Aaron reprezintă: adeverirea lui Dumnezeu și autoritatea dăruită de El: omului pus în serviciul de conducere, el este un semn vizibil contra răzvrătirii, prin care indică omul ales de Dumnezeu să servească, să conducă (Numeri 17:10; Evrei 9:4).  

 

Ce reprezintă: tablele legământului?

Cele două table pe care erau scrise cele zece porunci, și pe care le-a scris Dumnezeu cu degetul Său (Exod 31:18; Deuteronom 9:10), adică prin Spiritul Sfânt (comp. Luca 11:20, cu Matei 12:28), și care de fapt constituia o primă rezumare a  celor 603 porunci, date de Dumnezeu prin Moise la Israel (Psalm 147:19-20)! De aceea, ele au fost numite tabele legământului (Deuteronom 9:9,Deuteronom 9:11; Evrei 9:4), căci ele rezumau primul legământ, cel făcut cu Israelul! Ele dădeau mărturie de legea lui Dumnezeu care constituia voința expresă a lui Iehova Dumnezeu!

 

Ce reprezintă: heruvimii?

Heruvimii de pe capacul chivotului, reprezintă: gloria lui Dumnezeu, cele patru capete a lor, reprezintă cele patru calități divine, de aceea Pavel îi numește: heruvimii gloriei” (Evrei 9:5, SCC).

În cer în jurul lui Dumnezeu stau patru heruvimi sau făpturi vii, care stau și pe tron cu Dumnezeu (Ezechiel 1:5-10; Apocalipsa 4:6-7) şi care au patru capete: 1. de leu, reprezentând: puterea (Judecatori 14:18; Proverbe 30:30); 2. de viţel reprezentând: viaţa (Maleahi 4:2); 3. de om, reprezentând: dragostea (comp. 1Ioan 4:7-8 cu Geneza 1:27); 4. de vultur, reprezentând: înţelepciunea (Iov 39:26-29).

De ce pe capacul îndurării erau doar doi heruvimi și nu patru (comp Ezechiel 10:20; cu Apocalipsa 4:8) când sunt în cer?

Conform cu Exod 25:19-20; Exod 37:7, erau doi heruvimi la cele două capete ale capacului chivotului, însă în sfânta sfintelor mai erau doi heruvimi mai mari sub care era chivotul (2Cronici 3:10,2Cronici 3:13).

Fiecare heruvim are patru capete (Apocalipsa 4:8), unul din el este văzut de Ioan și este mai proeminent, și reprezintă calitatea domninantă a heruvimului, astfel cei doi heruvimi mai mari ce dominau sfânta sfintelor erau heruvimii: puterii și ai vieții, iar cei mai mici de pe chivot erau: heruvimul dragoste, pe care o manifesta Dumnezeu față de poporul Său și heruvimul înțelepciune, pe care Dumnezeu o manifesta prin poruncile date marelui preot și Israelului de pe chivot.

 

Ce reprezintă: scaunul îndurării?

Sacunul îndurării este scaunul pe care stă Dumnezeu în raport cu poporul Lui, Dumnezeu relaționează și are părtășie cu poporul Lui doar prin îndurare, Psalmistul spune în Psalm 130:3-8, SCC: Iah, dacă vei lua aminte la nelegiuiri, Iehova, cine va rămâne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut. Eu Îl aştept pe Iehova, sufletul meu aşteaptă, şi sper în Cuvântul Său. Sufletul meu Îl aşteaptă pe Iehova mai mult decât străjerii dimineaţa, da, decât străjerii dimineaţa. Israele, pune-ţi speranţa în Iehova; pentru că la Iehova este bunătate şi la El este belşug de răscumpărare! Şi El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui”.

Fără îndurare omul nu ar rezista în fața lui Dumnezeu, de aceea scaunul îndurării este deasupra chivotului mărturiei (Exod 25:21), căci peste toata este îndurarea, dragostea lui Dumnezeu (1Corinteni 13:13).

 


[1] Un Cot echivalează în măsurile noastre cu: 44,5 cm.