Chiar dacă a predică implică și a învăța, și a învăța uneori implică a învăța prin predicare, totuși conform Bibliei chiar dacă cele două lucrări sunt asemănătoare, există o diferență între ele, pe care o s-o analizăm în acest material.

Din păcate, în majoritatea cultelor religioase, nu există nici o diferență între învățători și predicatori, între învățătură și predicare, însă conform Bibliei există o diferență între învățători și predicatori, între învățătură și predicare! Prin urmare, liderii cultelor și cultele nu sunt pregătiți pentru lucrarea lui Dumnezeu, ei nu pot deosebi acești termeni ca să poate face o lucrare potrivit cu ceea ce reprezintă aceste descrieri din Biblie! Ei nu știu ce înseamnă a fi învățător și predicator!

 

Dovezile biblice ale celor două servicii ca servicii separate:

Însuși Pavel folosește ambi termeni pentru a se descrie pe sine, arătând că a fi învățător și predicator sunt două servicii sau slujbe diferite, după cum scrie el inspirat de Dumnezeu în 1Timotei 2:7, SCC: ,,pentru care eu am fost rânduit: predicator şi apostol, un învăţător al naţiunilor în credinţă şi adevăr; spun un adevăr nu mint”.

La fel își descrie serviciile Pavel, în 2Timotei 1:11, SCC: “Pentru care am fost rânduit eu predicator [,,keryx”] şi apostol [apostolos] şi învăţător [didaskalos]. Apostolul Pavel nu și-ar descrie serviciile folosind trei termeni diferiți, dacă el nu ar fi avut cu adevărat trei servicii! În Biblie unii creștini au mai multe servicii decât unul, de pildă: profeții și învățătorii din Fapte 13:1, din care făcea parte inițial și Pavel (Saul).

Această expresie ,,predicator”, nu apare decât în două pasaje Biblice, la 1Timotei 2:7 şi la 2Timotei 1:11, unde Pavel o aplică la sine, el spune despre sine că a fost rânduit să fie: predicator şi apostol, cât şi învăţător! Deci există o diferență între învățători și predicatori, arătată în aceste texte, unde se folosesc cuvinte diferite în greacă și se arată că sunt două servicii diferite.

 

Care este diferența dintre învățător și predicator, dintre a învăța și a predica?

Diferența este că învăţătorul prin darul Spiritului de învățare, are capacitatea de a instrui, căci cuvântul din greacă pentru învăţătură este: ,,didaskalia” (1Timotei 4:13), care este definit, ca fiind: capacitatea de a instrui pe cineva eficace şi sistematic (Romani 12:7), căci el implică nu numai a vesti sau proclama („kerigma”), ci şi a instrui, explica, a aduce argumente, a convinge, lămuri, a da o imagine completă asupra subiectului cu puncte și subpuncte.

Conform cu Dicționarul Strong: ,,didaskalos”: învățător, are sensul de: un profesor, un instructor recunoscut pentru stăpânirea lor în domeniul lor de învățare; în Scriptură, un învățător al bibliei, competent în teologie.

Pe când, rolul unui predicator este să predice (Matei 24:24), să vestească, să proclame, ca un herald, un purtător de cuvânt. În greacă ,,keryx” de la ,,kerigma”, care în Lexiconul: Strong are sensul de: vestitor, proclamator, purtător de cuvânt. În Septuaginta apare la: Geneza 41:43; Daniel 3:4, în ambele pasaje anumiți heralzi sau crainici anunță ceva.

Deci a fi predicator (herald, crainic, vestitor), se deosebeşte de învăţare, care este mai mult decât o vestire a adevărului, căci învățătura este o prezentare sistematică, precisă, completă şi tematică.

Un învățător hrănește, servește și educă mintea, pe când un predicator motivează și atinge inima.

Exemplu: un predicator, vestește moartea și învierea Domnului Iesus Christos, și ne îndeamnă să credem în Dumnezeu care L-a înviat pe Fiul Său, și să ne încredem într-un Domn viu!

Un învățător, intră în detalii: cum a murit Domnul Iesus, explică prețul de răscumpărare, cum a înviat El, ce înseamnă credința în Dumnezeu și în Fiul Său, el nu doar face referire la evenimente; ci, le și explică în detaliu, el nu doar îndeamnă la credință, el explică practic cum să o avem!

Apostolii, unii bătrâni (1Timotei 5:17) și învățătorii au darul de a învăța (Romani 12:7), apostolii, chiar profeții (Fapte 15:32), păstorii, învățătorii și chiar anumiți frați au darul predicării, chiar unii frați începători pot citi un text și da unele îndemnuri din text.

Însă darul învățării este mai mare ca cel al predicării, deorece predica vina ca o lucrare ulterioară învățării, da fapt, se predică pe baza învățăturii, poți predica într-o adunare, deorece deja adunarea a fost învățată și cunoaște în amănunțime adevărul din Cuvânt și atunci poți predica, adică face referire pe scurt la anumite adevăruri și da îndemnuri pe aceste adevăruri, astfel predica vine în urma Evanghelizării (învățăturile Evangheliei), și a învățării poruncilor și a Cuvântului de început a lui Christos  (Matei 28:19-20; Evrei 6:1-3).

La fel învățătorii sunt superiori în serviciu predicatorilor, așa cum toți bătrânii (păstorii, supraveghetorii) din adunare vor predica (Evrei 13:7), însă doar cei care se ocupă cu învățătura au îndoita onoare, așa cum se spune în 1Timotei 5:17, SCC: “Bătrânii, cei conducând bine să fie învredniciţi de îndoită onoare; mai ales cei ostenind în cuvânt şi în învăţarea altora.  

 

Diferența dintre învățătură și predică:

Prin predici se face referire la unele adevăruri pentru adunare el vestește: judecăți, avertismente, încurajări, exemple, le dă îndemnuri, de fapt predica este caracterizată printr-o enunțare pe scurt a unei aspect din Biblie și apoi a îndemna pe baza acelui principiu, exemplu sau sfat. Predica este o serie de adevăruri enunțate pe scurt și apoi se dă îndemnuri pe baza acelor adevăruri.

Pe când, o învățătură (Romani 12:7) este o predică pregătită dinainte cu atenție, cu dovezi Biblice și extrabiblice, cu raționamente, care este: fie tematică ce învață și dezvoltă un subiect din Biblie , sau indică o problemă și rezolvarea ei în detaliu, etc.

Învățătura conține: definiții, explicații, contextul istoric, este o înrâuire de informații într-o ordine coerentă și logică, ea este explicativă, etc. Ea nu doar face referire la unele adevăruri, ea le explică în profunzime și cât mai complet, corect cu puncte și supuncte.

La fel în cazul Evanghelizărilor la cei din lume într-o sală închiriată, sau pe un stadio, într-un cămin cultural, Evanghelizatorul predică evanghelia dar ea este de fapt o expunere prin învățare a Evangheliei, căci această lucrare pleacă de la premiza că omul din lume nu cunoaște nimic, și trebuie să li se explice în detaliu Evanghelia sau anumite învățături din Evanghelie pe care suntem călăuziți divin să punem accentul în aceea Evanghelizare. 

Pe când o predică nu trebuie pregătită, scopul ei este de a da îndemnuri, nu de a analiza în mod amănunțit un subiect, ea conține: citirea unui text, îndemnuri, încurajări, cuvinte de îmbărbătare, și poate fi o predică textuală sau textuală argumentată.   

De asemenea, în atribuțiile unui învățător intră și conducerea studiilor biblice din adunare, fie cele pe subiecte sau pe cărții, pe care el trebuie să le pregătească dinainte pentru a fi bine pregătit pentru lecția ce se va studia.

În cazul învățăturii lucrarea Spiritului este premergătoare lucrării de învățare, încă de acasă, învățătorul primește de la Dumnezeu prin Spiritul: subiectul lecției, versetele sau argumentele ce trebuie să le folosească, pentru a nu le uita, învățătorul trebuie să își facă o schiță.

În cazul predicatorului lucrarea Spiritului este spontană, el merge la adunare pregătit doar în sensul de umplut cu Spiritul Sfânt prin rugăciune (Fapte 4:31), și acolo în adunare el primește textul biblice de unde o să predice, predica lui fiind spontană, nepregătită dinainte, Spiritul îl va călăuzi pe loc, cum să dezvolte predica, și dacă ea va fi o simplă predică textuală (bazată strict pe un pasaj biblic), sau predica textuală argumentată (bazată pe un pasaj dar folosindu-se și argumente din alte părți ale Bibliei).

Scopul predicii fiind o serie de îndemnuri la rugăciune, credință, post, dragoste, etc. Scopul predicii nu este explicația în detaliu a acesto teme biblice, ci ea se bazează pe cunoștințele auditoriului, și doar le trezește conștiința și îi îndeamnă să aplice acele adevăruri citite în textul de bază.

Astfel, Fiecare, după cum a primit un dar al harului, aşa să vă serviţi între voi, ca administratori buni ai harului felurit al lui Dumnezeu. Dacă vorbeşte cineva, să fie ca nişte cuvinte ale lui Dumnezeu; dacă serveşte cineva, să fie ca din tăria pe care o dă Dumnezeu; pentru ca în toate să fie glorificat Dumnezeu prin Iesus Christos; pentru care sunt gloria şi puterea în epocile epocilor. Amen” (1Petru 4:10-11, SCC).