Mulți oamenii nu înțeleg textul din Exod 3:13-14, deoarece nu au o călăuzire divină, apoi ei trag conluzii pripite, fără a studia cu atenție contextul, sau alte traduceri mai bune, sau chiar textul din ebraică. O altă greșeală este că se grăbesc să își stabilesc o doctrină, fără cerceta toate textele din Biblie despre aceea învățătură!

Dumnezeu se descoperă lui Moise ca având un nume în Exod 3:13-16, în discuția cu Moise.

Este interesant că Moise îl întreabă pe Dumnezeu: „Iată mă voi duce la fii lui Israel, şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi; şi de-mi vor zice mie: „care este numele Lui?” „Ce să le răspund?” (citat din Sânta Scriptura 1874 revizuită în 1996 la Arad).

Dumnezeu îi răspunde la întrebarea lui Moise spunând: „Eu sunt Cel ce sunt; şi-i mai zise: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: Cel ce se cheamă: EU SUNT, Acela m-a trimis la voi. Şi Dumnezeu mai adause lui Moise: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: „Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraam, Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi; acesta este numele Meu în etern; şi aceasta este amintirea Mea pentru toate generaţiunile.” (citat din Sânta Scriptura 1874 revizuită în 1996 la Arad).

Dumnezeu se prezintă la Moise, spunând despre El că este: „Eu sunt” (În ebraică: „EHaYEHA”); sau „Eu sunt Cel ce sunt” (în ebraică: „EHaYEHA aSHER EHaYEHA”).

În limba română,  אֶהְיֶה  (EHaYEHA), se transliterează şi se citeşte  ’ehyé (şi înseamnă Sunt, Eram, sau Voi fi – după sintaxă), iar expresia: אֶהְיֶה אַשֶׁר אֶהְיֶה  („EHaYEHA aSHER EHaYEHA), se transliterează: ’ehyé ’aşer ’ehyé (Sunt Cel Care Sunt).

În original nu apare fraza, introdusă de Nitzulescu în text „Cel ce se cheamă”, în unele traducere ea nici nu apare!

Prin urmare, nu putem vorbi de un nume: „Eu sunt Cel ce sunt” sau: „Eu sunt”; ci, de o prezentare de Sine a lui Dumnezeu pentru Israel! Adică ca Dumnezeu să îi adeverească la Moise că Dumnezeu părinților lor, Avraam, Isac și Iacob, nu s-a schimbat, El este în părtășia cu Israelul; astfel El se prezintă ca: „Eu sunt”, ca o garanție că El este același credincios legământului și promisiunilor făcute părinților lor!

Tocmai că Numele Lui nu este acesta, ci: Iehova, El îi răspunde în continuare lui Moise la întrebarea lui: „care este numele Lui?” Cu răspunsul: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: „Iehova, Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraam, Dumnezeul lui Isac şi Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi; acesta este numele Meu în etern; şi aceasta este amintirea Mea pentru toate generaţiunile” (Exod 3:15, citat din Sânta Scriptura 1874 revizuită în 1996 la Arad).

Acest lucru este subliniat și de alte versete din Scriptură, Iehova este Numele lui Dumnezeu:

Psalm 83:16-18, SCC: Acoperă-le feţele de ruşine, ca să caute Numele Tău, Iehova! Să fie daţi de ruşine şi să fie înspăimântaţi pentru totdeauna, să fie încurcaţi şi să piară; şi să ştie că Tu, al cărui nume este Iehova, numai Tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul”.

Psalm 86:12, SCC: Te voi lăuda din toată inima mea, Iehova, Dumnezeul meu, şi voi glorifica Numele Tău pentru totdeauna.

Psalm 99:5-9, SCC: Înălţaţi pe Iehova Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Sale: El este sfânt! Moise şi Aaron, dintre preoţii Săi, şi Samuel, dintre cei care cheamă Numele Său, au strigat către Iehova şi El le-a răspuns. Le-a vorbit în stâlpul de nor: ei au păzit mărturiile Sale şi legea pe care le-a dat-o. Iehova, Dumnezeul nostru, Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător şi răzbunător al faptelor lor. Înălţaţi pe Iehova Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă pe muntele sfinţeniei Lui: pentru că Iehova Dumnezeul nostru este sfânt!

Faptul că unii susțin că Numele lui Dumnezeu este: Eu sunt! Arată lipsa lor de cunoaștere, analfabetismul lor biblic! Căci această expresie nu mai apare nicăieri în Biblie, și niciodată ea nu pare nici în Exod 3:14, sub descrierea de ‘nume a lui Dumnezeu’! Ci este o prezentare prin care Dumnezeu a dorit să garanteze lui Moise și Israelului căci El nu se schimbă, față de ei!

Numele Iehova este din veşnicie (Isaia 63:16) şi pentru veşnicie (Exod 3:15). Dumnezeu i-a precizat lui Moise: „Aşa vei zice fiilor lui Israel: Iehova Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Abraam, Dumnezeul lui Isac, Dumnezeul lui Iacob m-a trimis la voi; acesta este numele Meu în etern, şi aceasta este amintirea mea pentru toate generaţiile.” (Exod 3:15, SS 1874 R).

Este clar deci, că Numele Iehova este etern, neschimbător şi pentru toate generaţiile. Numele divin trebuie folosit în închinare (Fapte 2:21; Fapte 15:17), în lucrarea lui Dumnezeu (Ioan 17:6,Ioan 17:26; Evrei 2:12).

Acest Nume trebuie preamărit (Ioan 12:28), glorificat (Apocalipsa 15:4), creştinii trebuie să se teamă de Numele Lui (Apocalipsa 11:18).

El va fi invocat în prezent de creştini (Romani 15:9-11), dar şi în mileniu (Tefania 3:9; Maleahi 1:11), şi în veşnicie, căci Psalmistul spune ca „orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt în veci de veci!” (Psalm 145:1,Psalm 145:21; vezi şi Psalm 45:17; Psalm 135:13Psalm 72:17-18; Psalm 145:2,Psalm 145:21).