Întrebare: La ce s-a referit Iesus în Matei 23:8-10, că să nu chemăm pe nimeni ca Învățător sau ca Tată?

 

Răspuns: în contextul religios din vremea Domnului Iesus, în care cărturarii și fariseii adică liderii religioși (Matei 23:6-7) pretindeau ca oamenii să-i cheme folosind apelativul de: Rabi (învățător) sau de: Tată, Domnul Iesus a învățat în Matei 23:8-10, SCC: Dar voi, să nu fiţi chemaţi: „Rabi”; pentru că unu este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi. Şi Tată al vostru, să nu chemaţi pe nimeni pe pământ; pentru că unu este Tatăl vostru: Cel ceresc. Nici să nu vă chemaţi îndrumători; pentru că îndrumător al vostru este unu: Christosul”.

Domnul Iesus aici s-a referit la ceata discipolilor Lui prin cuvântul de adresare: „voi”, prin urmare, în adunarea creștină, frații și surorile nu vor folosi între ei, aceste apelative, și astfel nu vor chema pe lucrători, pe conducători cu titluri ca: Învățătorule, Tată!

Chiar dacă unii frați au serviciul de învățător (Efeseni 4:11), iar alții sunt părinți spirituali (1Corinteni 4:15), ei nu vor folosi aceste calități ale lor ca un prilej de a-i idolatriza sau mări, căci Domnul a învățat în continuare: “Iar cel mai mare dintre voi, va fi al vostru servitor. Iar care se va înălţa pe sine, va fi smerit; şi care se va smeri pe sine, va fi înălţat” (Matei 23:11-12, SCC).

Însă, copiii dintr-o familie pot chema pe părininți lor cu apelativul: tată, sau mamă (Efeseni 6:2).

La fel în alte contexte cum este cel din Israel, a fost potrivit ca atât Ștefan cât și Pavel să-i numească pe evreii: părinți și frați, părinți pentru că erau mai în vârstă ca ei, și frați căci toți proveneau din Avraam și din Israel (Fapte 7:2; Fapte 22:1).

În concluzie, acest principiu din Matei 23:8-10, se aplică doar în adunarea creștină.