Sunt câteva locuri în Biblie, în care este menţionat Duhul sau Spiritul lui Dumnezeu în lucrarea creaţiei:

 

Geneza 1:2, GBV 2001: „Şi pământul era pustiu şi gol; şi întuneric era peste suprafaţa adâncului. Şi Duhul lui Dumnezeu Se mişca peste suprafaţa apelor”.

Iov 27:3, GBV 2001: „atât timp cât este suflarea mea în mine şi Duhul lui Dumnezeu în nările mele”.

Iov 33:4, GBV 2001: „Duhul lui Dumnezeu m-a făcut şi suflarea Celui Atotputernic îmi dă viaţă”.

Iov 34:14, GBV 2001: „Dacă S-ar gândi numai la Sine şi ar strânge la Sine Duhul Său şi suflarea Sa”.

Psalm 33:6, SCC: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul lui Iehova şi toată oştirea lor prin suflarea gurii Lui”.

Psalm 104:30, SCC: Trimiţi Spiritul Tău: ele sunt create şi înnoieşti faţa pământului.

 

Dumnezeu care a inspirat Scripturile, prin Spiritul Sfânt, aşa cum declară apostolul Petru în 2 Petru 1:21, SCC: „pentru că nu printr-o voinţă a omului a fost adusă cândva vreo profeţie; ci, nişte oameni sfinţi au vorbit de la Dumnezeu, purtaţi de Spirit Sfânt”, a știut ce termeni să folosească pentru a desemna lucrarea Spiritului Sfânt în fiecare ocazie, ca de pildă, când primim înțelepciune, pricipere, Biblia vorbește de: Spirit de înțelepciune, de pricepere, de cunoștință, etc. (Isaia 11:1,Isaia 11:2), sau de Spiritul Adevărului când vorbește de rolul Lui de a ne conduce în tot adevărul (Ioan 16:13).

 

Tot așa, când vorbește de lucrarea Spiritului ca agent al creației, de ce Dumnezeu folosește termeni ca: Spiritul lui Dumnezeu sau suflarea Sa?

Conform Bibliei, trebuie să facem precizarea, că meritul şi calitatea de Creator Îi revine lui Dumnezeu Tatăl, cel care a plănuit, a avut voinţa aceasta, a ordonat, a iniţiat, a dat putere şi astfel titlu de Creator (Făcător) îi revine Lui (Apocalipsa 4:11; Evrei 34; Isaia 45:11,Isaia 45:18; Ioan 5:19).

Nici lui Cristos; nici Spiritului Sfânt, nu i se dă titlu de Creator sau co-creator, cu toate că ei au participat la creaţie ca servitori ai lui Dumnezeu (Geneza 1:2; Psalm 33:6; Coloseni 1:15-17; Isaia 40:13).

De pildă, nu Solomon personal a zidit templul, dar el este considerat că l-a zidit, deoarece el a primit planul, el a ordonat, şi el a finanţat lucrarea şi coordonat. Biblia face următoarele afirmaţii despre Solomon: „Casa pe care a zidit-o împăratul Solomon Domnului… În timp de şapte ani a zidit-o Solomon… Astfel s-a isprăvit toată lucrarea pe care a făcut-o împăratul Solomon pentru Casa Domnului” (1Regi 6:2,1Regi 6:38; 1Regi 7:51). Iată meritul construirii templului este a lui Solomon nu a muncitorilor care au lucrat.

Nicăieri în Scripturi, nici Iesus, nici Spiritul Sfânt, nu este numit Creator, Făcător, nici măcar co-creator, cu toate că ştim că prin Cuvânt şi Spiritul Sfânt, s-au făcut toate lucrurile (Geneza 1:2; Psalm 33:6; Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17).

 

De ce însă Scriptura nu-i numeşte: Creator?

Răspunsul este simplu, deoarece meritul creaţiei, Biblia nu-l atribuie nici Fiului, nici Spiritul Sfânt; ci, Tatălui (Isaia 64:8; Maleahi 2:10; Matei 19:4; Evrei 1:2; Evrei 3:4; Apocalipsa 4:11).

Tocmai de aceea Fiul este descris şi numit în Biblie, mai ales în Scripturile ebarice ca fiind mai degrabă o manifestare a Tatălui, o însuşire manifestată în exterior a Tatălui, cum ar fi: Înţelepciunea lui Dumnezeu (Proverbe 8:22-25), priceperea şi Cuvântul lui Dumnezeu (Psalm 33:6; Ieremia 10:12; Ieremia 51:15; Evrei 11:2), braţul lui Dumnezeu (Isaia 40:10; Isaia 48:13; Isaia 51:5; Isaia 52:10; Isaia 53:1; Isaia 59:16; Isaia 63:5; Isaia 66:2).

Şi la fel şi Spiritul Sfânt, este numit: suflarea lui Dumnezeu (Iov 33:4; Iov 34:12-15; Psalm 33:6), mâna sau braţul lui Dumnezeu (Iov 10:8; Isaia 63:10,Isaia 63:12; Ieremia 27:5) puterea lui Dumnezeu (Ieremia 10:12; Ieremia 51:15), degetul lui Dumnezeu (Exod 8:19; comp. Matei 12:28 cu Luca 11:20), tocmai pentru ca întreaga glorie să-i revină lui Dumnezeu, şi nu trimișilor în lucrare, sau servitorilor, folosiţi de Dumnezeu, Fiul (comp. cu Fapte 4:27,Fapte 4:30) și Spiritul Sfânt (comp. cu Ioan 14:26).

Căci, nici Fiul, nici Spiritul nu și-au epuizat puterea vieții din ei, căci au primit constant: putere și viață de la Tatăl, care este izvorul puterii (Isaia 40:28-31) și al vieții (Psalmul 36:9).

Dumnezeu folosește termenii Spiritul lui Dumnezeu sau suflarea Sa, pentru a indica o lucrare a Tatălui, manifestată în exterior, dar noi știim din Biblie, că Spiritul Sfânt este și o persoană distinctă de Tatăl și Fiul (Ioan 14:26; 15:26; 16:13-15), Astfel Spiritul este numit: Spiritul lui Dumnezeu sau suflarea Sa, ca lucrarea creației să fie recunoscută ca fiind lucrarea Tatălui ceresc Stăpânul și Dumnezeul nostru, amen.

De aceea să spunem împreună cu cei douăzecei și patru de bătrâni: “Vrednic eşti, Iehova şi Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea; pentru că Tu ai creat toate, şi prin voinţa Ta sunt şi au fost create” (Apocalipsa 4:11, SCC).