Întrebare: de ce condamnă Dumnezeu practica descrisă la Ieremia 34:18?

 

Răspuns: în Ieremia 34:17-19, BC, Dumnezeu condamnă o practică idolatră, aici ni se relatează:

“Şi pe oamenii, cari au călcat legămîntul Meu, cari n’au păzit îndatoririle învoielii pe care o făcuseră înaintea Mea, tăind un viţel în două şi trecînd printre cele două jumătăţi ale lui, şi anume pe căpeteniile lui Iuda şi pe căpeteniile Ierusalimului, pe famenii dregători, pe preoţi, şi pe tot poporul ţării, cari au trecut printre bucăţile viţelului, îi voi da în mînile vrăjmaşilor lor, în mînile celor ce vor să le ia viaţa, şi trupurile lor moarte vor sluji ca hrană păsărilor cerului şi fiarelor cîmpului”.

Dumnezeu în legea Sa condamnă idolatria sub toate formele ei (Levitic 19:4; Levitic 26:1; 2Regi 17:16; Psalm 106:37; Isaia 57:5), ritualurile păgâne, idolatre, pe care păgânii le-au primit de la demoni (Deuteronom 32:17; 1Corinteni 10:20).

Una din aceste practici este tăierea unui vițel și trecerea oamenilor prin aceste două jumătăți.

Vițelul în gândirea păgână reprezenta: viața și puterea, așa cum explică Dicționarul Biblic ilustrat, când vorbește despre viței ca idoli:

1. Chipul de aur făcut de Aaron şi israeliţi după Exod, la Sinai, în timp ce Moise era pe munte. Când a descoperit că ei se închinau în mod idolatru înaintea unui viţel ca lui Dumnezeu, cu jertfe, mâncăruri şi dansuri, Moise l-a distrus (Exod 32:4-8, Exod :18-25,Exod :35; Deuteronom 9:16,Deuteronom 9:21; Neemia 9:18; Psalm 106:19-20; Fapte 7:41). Se crede uneori că acest idol este zeul egiptean Apis (un taur) din Memfis (vezi IBA, p. 39, fig. 33) sau taurul Mnevis de la Heliopolis [Imagine], dar aceste locuri sunt prea depărtate de Gosen pentru ca evreii să fie familiari cu idolii lor. De f apt, mai aproape de evrei, în Delta de E, se practica cultul unor zei tauri, care a fost probabil imitat mai târziu la Sinai. La SV de *Gosen (zona Tumilat), în a 10-a nomă sau provincie a Egiptului de Jos, numită „Taurul negru", era un amalgam de forme de închinare la Horus şi la un taur sau un viţel; mai departe spre N, înspre partea de NV a Gosenului, a 11-a noma din Egiptul de Jos avea de asemenea un cult al taurului, asociat cu venerarea lui Horus; sunt cunoscute şi alte urme. (Vezi E. Otto, Beiträge zur Geschichte der Stierkulte in Ägypten, 1938, p. 6-8, 32-33.) în Egipt taurul sau viţelul era un simbol al fertilităţii în natură şi un simbol al forţei fizice (cf. Otto, op. cit., p. 1-2, 24 ş.urm. şi passim) şi, la fel ca în alte părţi ale Orientului Apropiat, este posibil să fi avut legături chiar şi cu închinarea la *oastea cerurilor. (Cf. Wainwright, JEA 19, 1933, p. 42-52, în special p. 44-46. Pentru anumite rezerve, vezi Otto, op. cit., p. 7, n. 4. Ar putea fi considerat în acest context şi Faptele Apostolilor 7:41-42?)

În Canaanul învecinat, taurul sau viţelul era animalul lui Baal sau Hadad, zeul (zeii) furtunii, fertilităţii şi vegetaţiei, care, la fel ca în Egipt, simboliza fertilitatea şi tăria. Dacă avem în vedere legăturile strânse dintre Canaan şi Delta de E a Egiptului (*EGIPT, *MOISE) şi prezenţa multor semiţi în Deltă, pe lângă israeliţi, este posibil să considerăm idolatria de la Sinai ca un amestec al unui cult popular contemporan al taurului în Egipt şi în Canaan, accentul fiind pus pe forţa şi fertilitatea naturală. În orice caz, acest act a reprezentat reducerea Dumnezeului lui Israel (cf. „sărbătoare pentru Domnul", Exod 32:5) la statutul unui zeu amoral (tinzând spre imoral) al naturii asemănător cu cei ai popoarelor înconjurătoare, şi însemna că El putea fi identificat foarte uşor cu Baalii. Dumnezeu a respins acest lucru, a refuzat să fie identificat cu zeul taur şi a condamnat această închinare considerând-o o venerare a unui „alt" dumnezeu şi prin urmare idolatrie (Exod 32:8).

2. La dezbinarea regatului evreiesc, primul rege al Israelului, Ieroboam I, dorind să contracareze atracţia puternică a Templului din Ierusalimul lui Iuda, a ridicat doi viţei de aur la Betel şi Dan, ca să fie centre de închinare la Iahve în Israel (1Regi 12:28-33; 2Regi 17:16; 2Cronici 11:14-15; 2Cronici 13:8). În Siria-Palestina zeii Baal sau Hadad erau concepuţi (şi reprezentaţi) de obicei ca stând pe un taur sau pe un viţel, simbol al puterii lor de fertilitate şi tărie (vezi ANEP, p. 170,179, fig. 500, 501, 531), dar acţiunea lui Ieroboam a avut aceleaşi implicaţii dezastruoase ca şi viţelul de aur al lui Aaron: reducerea lui Iahve la un zeu al naturii şi identificarea Lui ulterioară cu Baalii Canaanului. Aceasta era însoţită de o trecere de la neprihănire, dreptate şi un standard moral exemplar la consideraţii pur fizice şi materiale, ducând cu uşurinţă la imoralitate pe fond religios, dezintegrare socială şi pierderea completă a oricărui sentiment de misiune divină a poporului ales într-o lume întunecată. Toate aceste aspecte au fost unite în ceea ce s-a numit „păcatul lui Ieroboam, fiul lui Nebat". Iehu (2Regi 10:29) a îndepărtat închinarea mai explicită şi evidentă la Baali în Israel, dar nu şi viţeii unui Iahve asemănător cu Baalii. Osea (8:5-6; 13:2) a prorocit sfârşitul unei asemenea „închinări". [sublinierile îmi aparțin].

Această practciă idolatră a trecerii printr-un vițel tăiat, reprezenta minciuna potrivit căreia, acel om, i-a din viața și din puterea vițelului. În loc să se încreadă în Dumnezeu pentru viață și putere (Fapte 17:24-28; Isaia 40:29-31), ei au călcat legământul de la Sinai încrezându-se în zei străini și în practici străine de legea divină.

Doar Dumnezeu are drept asupra vieții animalelor, doar El are suflarea lor de viață din lăuntrul lor, în mâna Lui. Astfel doar Spiritul Lui poate trece prin animale, căci viața lăuntrică a animalelor îi apaține Lui (Geneza 1:30; Psalm 104:29-30).

În Geneza 15:7-21, GBV 2001, este descrisă o discuție a lui Iehova cu Avraam, pe care o voi reda în continuare: “Şi i-a zis: „Eu sunt Domnul care te-am scos din cetatea Ur a caldeenilor, ca să-ţi dau ţara aceasta s-o stăpâneşti“. Şi el a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaşte că o voi stăpâni?“ Şi El i-a zis: „Adu-Mi o juncană de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani şi o turturea şi un pui de porumbel“. Şi I-a adus toate acestea şi le-a despicat prin mijloc şi a pus fiecare jumătate în faţa celeilalte; dar n-a despicat păsările. Şi au coborât păsări răpitoare peste trupurile moarte; şi Avram le-a alungat. Şi, pe când asfinţea soarele, un somn adânc a căzut peste Avram; şi, iată, l-a cuprins groaza unui mare întuneric. Şi El i-a zis lui Avram: „Cu adevărat să ştii că sămânţa ta va locui temporar într-o ţară care nu este a sa şi îi vor înrobi şi îi vor asupri patru sute de ani. Dar şi pe naţiunea aceea care îi va înrobi o voi judeca Eu; şi după aceea vor ieşi cu mare avere. Şi tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi înmormântat la o bună bătrâneţe. Şi în a patra generaţie se vor întoarce aici, pentru că nelegiuirea amoriţilor nu este încă deplină“. Şi a fost aşa: după ce a asfinţit soarele, s-a făcut întuneric şi iată un cuptor fumegând şi o flacără de foc care a trecut printre acele bucăţi. În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Am dat ţara aceasta seminţei tale, de la râul Egiptului până la râul cel mare, râul Eufrat: pe cheniţi şi pe cheniziţi şi pe cadmoniţi şi pe hetiţi şi pe fereziţi şi pe refaimiţi şi pe amoriţi şi pe canaaniţi şi pe ghirgasiţi şi pe iebusiţi“.

Dumnezeu îi dă un semn lui Avraam că îi va da în stăpânire țara, și acest semn este prin trecerea unui flăcări de foc printre cele trei animale despicate, acel foc era Spiritul Sfânt, care a trecut prin animale, arătând stăpânirea lui Dumnezeu asupra vieții și a morții, și a ars jertfele, ca un cuptor fumegând.

Această lucrare a a vut loc seara după ce a asfințit soarele, după ce Avraam s-a luptat cu păsările răpitoare, această luptă reprezentând că Israelul va fi sclav peste 400 de ani, după care vor ajunge în țara promisă, deorece Dumnezeu a garantat prin semnul cu focul, arătând prin aceasta că El este Stăpân peste viață, viețuitoare, suflări, peste tot.

În textul din Ieremia 34:18, vedem cum satan și demonii încearcă să imite lucrarea divină, și să-i ducă pe oamenii ca ei să fie proprii garanți ai vieții și morții, ceea ce a fost o minciună ca și în Eden, când tatăl minciunii (Ioan 8:44) i-a promis la Eva că nu va muri (Geneza 3:4).

Satan înșeală omenirea prin practici demonice, care le promit chipurile: „viață și putere”, însă nu este decât: moarte și pierdere de putere! Indiferent că este vorba de yoga, meditația transcedentală, acopunctură, masaj oriental, etc.

Chiar mulți care se auto-intitulează: „creștini”, și care imită o lucrare din Biblie, dar fără Spiritul Sfânt, focul nu coboară în lucrarea lor (comp. cu 1Regi 18:38-39), ei au sanctuare, clădiri de cult, catedrale, etc. dar gloria divină nu vine să umple templul! – 2Cronici 7:1.

Ei vor să creeze: “viața și puterea”, introducând în cultele lor, metode ca: „gândirea pozitivă”, psihologia, consilierea, psihoterapia, psihoanaliza, tot felul de metode de „transformare a vieții”, dar care nu sunt scripturale! Toți aceștia nu Îl caută pe Dumnezeu pentru putere și viață!

Creștini adevărați au totul în Christos (Coloseni 2:10), nu mai trebuie să aduge la Evanghelie (Galateni 1:7-9), la credință (Iuda  1:3), sau la tradițiile apostolice (1Corinteni 11:2; 2Tesaloniceni 2:15: 2Tesaloniceni 3:6). Dumnezeu prin Fiul Său ne-a dat tot în ce privește viața și evalvia (2Petru 1:3).

Iubite cititor, pe cine urmezi în viață? Îl vezi pe Christos și Îl urmezi (comp. Ioan 5:19 cu Ioan 14:19)?

Faci lucruri pentru că El ți-a spus să le faci, sau pentru că anumiți lideri, o religie te pune să le faci?

Ai o relație vie cu Dumnezeu ca și Avraam? Este Dumnezeu puterea și viața ta, prin Christos?