Dacă s-ar întâmpla ca astăzi să mergi în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu, ce crezi că s-ar întâmpla cu tine? Ai primi un verdict favorabil sau nefavorabil? Ai primi viaţă veşnică sau pierzare veşnică?

Poate zici că Dumnezeu e prea bun ca să-i judece pe oameni, însă gândeşte-te că Dumnezeu nu este doar bunătate; ci, este şi asprime, şi dreptate (Deuteronom 32:4; Romani 11:22). De aceea,  pentru a lua în serios judecata lui Dumnezeu, Biblia te avertizează prin cuvintele din Romani 14:10-12 BC se spune: „…Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Fiindcă este scris: „Pe viaţa Mea Mă jur, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mea, şi orice limbă va da slavă lui Dumnezeu. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.”

Poate ne gândim că în viaţă am făcut mai multe fapte bune decât rele, şi astfel vom primi o judecată favorabilă, eşti sigur însă de aceasta? Isus spune în Matei 12:36,Matei 12:37 următoarele: „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei îndreptăţit, şi din cuvintele tale vei fi condamnat.” Eşti sigur că în faţa tronului de judecată, vrei să dai socoteală de orice vorbă a ta? De aceea întreabă-te în mod onest: te poţi baza pe dreptatea ta? Nu uita că Biblia spune în Iacov 2:10, următoarele: „Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate.” Deci dacă de exemplu ai călcat porunca: „să nu furi” (Exod 20:15), te faci vinovat de toate, dar atunci poate te întrebi în mod sincer: dacă lucrurile stau aşa, cine va putea fi declarat drept la judecată?

Ei bine, nimeni nu poate fi declarat drept prin propriile lui fapte, căci Biblia spune în Romani 3:10,Romani 3:23: „…nu este nici un om drept, nici unul măcar…căci toţi au păcătuit şi nu au ajuns la slava lui Dumnezeu”. Iar plata păcatului este moartea (6:23). Astfel te aşteaptă despărţirea pentru totdeauna de Dumnezeu, de fericirea din împărăţia Lui, deoarece ai călcat legea lui Dumnezeu, şi vei fi aruncat în lacul de foc. Acolo vei muri din punct de vedere fizic, dar ca suflet vei chinui etern (2Tesaloniceni 1:8,2Tesaloniceni 1:9; Apocalipsa 14:9-11; 21:10,14; 22:14,15).

Totuşi există o soluţie de a scăpa de judecata de condamnare al lui Dumnezeu, această soluţie este Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu. El a fost trimis pe pământ de Tatăl, ca să i-a toate păcatele oamenilor asupra lui, şi El să fie judecat şi condamnat la moarte în locul lor (Isaia 53:3-5). Prin urmare, noi putem beneficia de această jertfă ispăşitoare, dacă credem din toată inima în Dumnezeu prin Isus Cristos (1Petru 1:19-21), deoarece Biblia ne spune în Ioan 5:24: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.”  Ce înseamnă lucrul acesta? A crede în Dumnezeu prin Isus, însemnă a asculta cuvântul lui Cristos, înseamnă a fi receptiv la mesajul lui exprimat în Biblie şi a-l aplica în viaţa de zi cu zi. Această credinţă, nu înseamnă doar a accepta cu mintea că Dumnezeu există; ci, această credinţă, este încrederea în El care te face să ţi seama de El şi de principiile lui, în orice decizie, în orice acţiune, în orice moment. Ca să înţelegi mai bine să ilustrăm acest lucru. De pildă, un fiu, care se încrede cu adevărat în tatăl său, va comunica cu acesta şi când îi merge bine şi când îi merge rău, va apela la ajutorul lui, la sfaturile lui, şi i se va supune acestuia ca cap de familie, va asculta tot timpul de înţelepciunea lui, şi va merge să spunem aşa în toate pe mâna lui încrezându-se în el.

În mod asemănător noi trebuie să avem o relaţie intimă de încredere cu Tatăl nostru ceresc, noi trebuie să ascultăm de El, cu încrederea că legea Lui este totdeauna spre binele nostru şi să nu ne bizuim pe înţelepciuhea noastră, ci pe a Lui, descoperită în Sfintele Scripturi (Isaia 48:17,Isaia 48:18; Proverbe 3:5,Proverbe 3:6; 30:5).

De aceea având în vedere ce implică o credinţă autentică, întreabă-te: Este relaţia ta cu Dumnezeu, ca a cea a unui fiu ascultător şi supus faţă de un tată înţelept? Este Dumnezeu persoana în care te încrezi şi pe care te bizui oricând? Te străduieşti să asculţi de Cuvântul Lui în orice moment, chiar şi când aceasta implică suferinţă?

Putem să ne apropiem de Dumnezeu doar prin Fiul Său Isus Cristos, Singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni (1Timotei 2:5,1Timotei 2:6). Astfel este nevoie să-ţi deschizi inima ta la Domnul Isus Cristos, nu doar să crezi formal în El, de aceea Biblia spune în Ioan 1:12: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Doar prin Isus Cristos putem fi declaraţi drepţi şi sfinţi (1Corinteni 1:30,1Corinteni 1:31), şi primiţi de Dumnezeu, nu prin „îngeri”, icoane, statui, moaşte, etc. (Coloseni 3:17; Efeseni 5:20,Efeseni 5:21).

Nu uita, oamenii sunt salvaţi prin har (bunătate nemeritată) prin credinţa în jertfa lui Cristos, dar ei sunt salvaţi PENTRU fapte bune (Efeseni 2:10)!

Ei nu sunt curăţiţi, iertaţi, ca apoi să trăiască în nelegiuire! Astfel, numai ascultând de Domnul, putem arăta că avem o credinţă reală (Ioan 3:36; Evrei 5:9). Dacă credem cu adevărat în Isus, atunci vom asculta de El, din dragoste şi recunoştinţă faţă de jertfa Lui.

Eşti iubite cititor, ascultător de Cuvântul Domnului Isus? Îl urmezi tu pe El în viaţă? Eşti tu declarat drept prin Isus, şi astfel eşti tu pregătit, pentru judecata veşnică?