Fapte 17:24-28, SCC: “Dumnezeu, Cel făcând lumea, şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domn al cerului şi al pământului; nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti; nici nu este îngrijit de mâini omeneşti, ca având trebuinţă de ceva; El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate cele. Şi a făcut din unu orice naţiune de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pământului; hotărând: timpuri dinainte stabilite, şi hotarele locuinţei lor; ca ei să caute pe Dumnezeu; dacă într-adevăr au să Îl bâjbâie şi să Îl găsească, deşi nefiind departe de fiecare dintre noi. Pentru că în El vieţuim şi ne mişcăm şi existăm, precum au spus şi unii dintre poeţii voştri: „pentru că şi descendenţi ai Lui suntem.”

 

Atunci când apostolul Pavel a fost în Atena, pe Areio-pag, el a folosit un element comun pe care el îl avea cu atenienii, și anume: Dumnezeul Creator, care pentru atenieni era necunoscut, de aceea, el și-a început predica astfel: Iar Pavel, stând, în mijlocul Areio-pagului, a zis: bărbaţi atenieni! În toate vă văd ca ţinând mult la dumnezei. Pentru că, trecând şi privind cele venerate ale voastre, am găsit şi un altar pe care a fost scris: „unui Dumnezeu necunoscut”. Deci ceea ce voi, necunoscând, veneraţi, aceasta vă vestesc eu” (Fapte 17:22-23, SCC).

Cum au ajuns atenienii să se închine la Dumnezeul vestit de Pavel?

În secolul VI î.Ch., în Atena, un oraș cu multe zeități, era ciumă, era o molimă ce bântuia! Astfel atenienii au trimis după Epimenides din Creta, ce era poet, și chiar profet (Tit 1:12), pentru a găsi o soluție. Epimenides din Creta a spus că ciuma bântuia printre ei și făcea ravagii, deoarece au lăsat neonorat un Dumnezeu pe care ei L-au ignorat! Un Dumnezeu a cărui Nume ei nu-L cunoașteau, dar pe care ei L-au neglijat, dar care este suficient de bun și de puternic să îi ajute în priviința ciumei (Vezi cartea: Veșnicia din inimile lor”, capitolul 1, de Don Richardson).

Epimenides din Creta a propus prin călăuzirea ce o avea, ca atenienii să aducă a doua zi niște oi albe și negre, flămânde, să fie lăsate să umble pe iarbă, dar fiecare oaie, avea să fie urmărită de un om, și așa au făcut. Epidemines sa rugat la Dumnezeu necunoscut, ca El să facă ca unele oi să nu mănânce; ci, să se întindă în iarbă, să se culce, acelea urmau să fie jertfite. Unele oi s-au răspândit mâncând căci erau flămânde, dar mai mulți berbeci și câteva oi s-au așezat întinse pe iarbă, Epimenides le-a poruncit să construiască altare pe locurile unde au șezut oile, și pe acestea să le aducă acolo ca jertfă: Dumnezeului necunoscut.

Ca prin minune, a doua zi ciuma a început să slăbească în intensitate, într-o săptămână, ciuma a încetat.

Apostolul Pavel prin inspirație divină, citează pe profetul Epimenides, când a scris epistola către Tit, când îi descrie pe cretani: „Unul dintre ei, un profet de-al lor, a spus: „Cretanii sunt întotdeauna mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe“ (Tit 1:12).

În istorie, Dumnezeu a dat darul profeției și a lucrat prin unele persoane care nu făceau parte din poporul lui Dumnezeu dar se închinau la Dumnezeul Prea-Înalt, ca de pildă: Melhisedec (Geneza 14:18-24), Ietro, socrul lui Moise din Madian (Exod 3:1; Exod 18:1,Exod 18:9-10,Exod 18:12), etc.

Dumnezeu s-a folosit de oameni care L-au păstrat pe Dumnezeul Creator în cunoștiința lor, și nu s-au dedat la practici idolatre, imorale (Romani 1:20-32), care au ascultat de legea inimii și a conștinței (Romani 2:14-15) și Dumnezeu s-a putut folosi de ei, ca apoi apostolii să se folosească de fundamentul pus de aceștia, pentru a Îl face de cunoscut mai în profunzime pe Adevăratul Dumnezeu Creator.

Apostolul Pavel după ce stabilește o bază cumună cu atenienii, adică: Dumnezeul Creator vestit de profetul Epimenides, la care atenienii se închinau fără să-L cunoască, el Îl descrie pe Dumnezeul Creator astfel: “Dumnezeu, Cel făcând lumea, şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domn al cerului şi al pământului; nu locuieşte în temple făcute de mâini omeneşti; nici nu este îngrijit de mâini omeneşti, ca având trebuinţă de ceva”.

Dumnezeul care a făcut lumea și tot ce este în ea, are calitatea de: “Domn al cerului şi al pământului”, tot ce se mișcă, are viață și suflă pe pământ, este datorită Lui, El este Stăpânul lucrurilor din ceruri și de pe pământ, El nu are nevoie de nimeni sau de ceva, El trăiește prin Sine vrea să spună Pavel și nu are “trebuinţă de ceva”, atât de puternic și de viu este! Atât de mare este acest Dumnezeu încât nu poate locui în temple făcute de mâini omenești, ca și idolii (statuile), fără viață, purtați de oameni, sau ca demonii locali! El cum spune profetul: Dar Cel PreaÎnalt nu locuieşte în cele făcute de mâini, după cum zice profetul: „cerul Îmi este tron, şi pământul un scăunel al picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi Mie, zice Iehova; sau care este locul odihnei Mele?” (Fapte 7:48-49, SCC).

Sau cum spune Solomon: în 1Regi 8:27, GBV 2001: Dar, cu adevărat, va locui Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile şi cerurile cerurilor nu Te cuprind, cu cât mai puţin casa aceasta pe care am construit-o eu!”.

Astfel Pavel le transmite ideea despre un Dumnezeu ce curprinde totul, care este cu mult mai mare ca cerurile, și cu atât mai mult decât un templu, ca o statuie, sau ca un idol, dar mai mult decât atât, El dă tuturor viaţă şi suflare şi toate cele”, și atunci cum să nu Îl găsim pe Dumnezeu?! Odată ce suflarea Lui e în fiecare, viață din viața Lui, și toate lucrurile le primim din mâna Lui, nu te îndeamnă aceasta la a-i mulțumi din toată inima, așa cum spune Pavel în Romani 1:19-21.

Ba mai mult, Dumnezeu a “făcut din unu orice naţiune de oameni, ca să locuiască pe toată faţa pământului; hotărând: timpuri dinainte stabilite, şi hotarele locuinţei lor”, adică dintr-un singur om: Adam au provenit toate națiunile, dar Dumnezeu este cel care l-a creat pe Adam și a hotărât timpuri pentru fiecare națiune, și hotare în cadrul căreia să existe, totul în jurul nostru denotă ordine, organizare, viață, cu ce scop? Ca ei să caute pe Dumnezeu”, pentru că toate familiile pământului își extrag numele (adică forma de organizare) din Dumnezeu (Efeseni 3:14-15).

Având în vedere că totul este creat de Dumnezeu, totul funcționează și se mișcă după voința lui Dumnezeu, totul este organizat de El, trăim într-o lume a Lui, unde El este prezent o susține și o dirijează, atunci chiar dacă “într-adevăr au să Îl bâjbâie şi să Îl găsească, deşi nefiind departe de fiecare dintre noi. Pentru că în El vieţuim şi ne mişcăm şi existăm, precum au spus şi unii dintre poeţii voştri: „pentru că şi descendenţi ai Lui suntem.”

Chiar bâjbâind atenienii neavând o cunoștință a legii ca evreii, totuși Îl pot găsi pe Dumneseu, căci El nu este departe de fiecare dintre noi, indiferent că suntem evrei, greci, români, etc. Pentru că fraților și semeni ai mei, ÎN Dumnezeu “vieţuim şi ne mişcăm şi existăm”! Suntem în prezența Lui, care este peste tot, în suflarea Lui care este în toți și peste toți, ca să viețuim, ca să ne mișcăm și să existăm! (vezi și Efeseni 4:6).

Și dacă noi suntem în prezența Lui atunci noi suntem aproape de El, suntem la un pas, să ne deschidem ochii inimii (Efeseni 1:17) și să Îl găsim, să Îl cunoaștem să relaționăm cu El!

Să Îl vedem (cunoaștem) pe Dumnezeu în toate căile noastre (Proverbe 3:5-6), în toate mișcările (activitățile) noastre, să-l vedem în toate circumstanțele, împrejurările, să înțelegem de ce a permis un lucru, să vedem asepectele pozitive chiar în anumite suferințe, să vedem cum Dumnezeul lucrează prin toate lucrurile chiar prin cele rele, spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu (Romani 8:28).

Iubite cititor, te-ai deprins să vezi aceste lucruri să le înțelegi, să Îl vezi pe Dumnezeu în toate căile tale, să vezi lucrarea Lui spre bine tău în toate lucrurile și în cele negative? Ai credința că El este prezent, și lucrează o greutate veșnică de glorie (2Corinteni 4:17-18)?

Este un lucru minunat să vezi grija Lui în toate lucrurile, din care ne extragem viața: aer, apă, alimente, să relaționăm cu El în acestea, să Îi mulțumim pentru toate (1Tesaloniceni 5:15), să devină cu adevărat Dumnezeul nostru, Izvorul care ne procură toate cele necesare pentru viață, să avem recunoștință, apreciere, laudă, mulțumire! Viața noastră să devină o mulțumire, o recunoștință, o laudă, o adorare, o închinare la adresa Creatorului!  „Pentru că şi descendenţi ai Lui suntem.” Toți provenim din El, așa cum spune tot Pavel în Romani 11:36, SCC: Pentru că din El, şi prin El, şi pentru El sunt toate. Lui fie-I gloria în epoci! Amen”.

Acest mod de al găsi pe Dumnezeul Creator, prescris de Pavel: atenienilor, este într-un fel diferit de cunoașterea Lui prin Scripturi, dar esența este aceiași, și anume: inima, ochii, de a vedea în tine, în jurul tău: creația, prezența divină, viața din Dumnezeu, de a gândi cu inima, și era diferit de modul în care atenienii prin filozofie doreau să-L cunoască!

Iubiți frați și voi care vă temeți de Dumnezeu, pe lângă acest mod prescris de Pavel: atenienilor, prin meditarea cu inima la creație și la Marele Dumnezeu Creator, noi mai avem și Biblia (2Timotei 3:16-17), și Spiritul Sfânt care ne vorbește și ne călăuzește (Romani 8:14), dar același lucru rămâne să ne deschidem inima la Dumnezeu, să Îl dorim să Îl căutăm până când El se lasă găsit de noi, căci El nu este departe de fiecare din noi!

Acesta ar trebui să fie scopul vieți fiecărui om pentru că viața lui, depinde de Dumnezeu, și dacă El a creat-o cu un scop, numai El ne poate cumunica scopul și planul pe care îl are cu noi, care suntem o parte din universul creat de El. Și după ce Îl găsim pe Dumnezeu, și El ne comunică planul pe care Îl are cu noi, tot rămânând în comuniune cu El primim putere, viață, dragoste și înțelepciune, ca să Îl putem pune în practică și să fim bucuria Lui și El bucuria noastră. Amen.