Adevărul despre fenomenul OZN şi extratereştri ?

Cine sunt ei în realitate ?

 

 La ora actuală mai mult ca oricând auzim ştiri despre apariţii ale unor obiecte zburătoare neidentificate, despre „lumini pe cer”, nave, farfuri zburătoare, extratereştri, iar cultura oamenilor este influenţată mai mult ca oricând de acest fenomen!

Aflând răspunsul la întrebările: care este adevărul? De unde îl putem afla? Cum am apărut, care este scopul nostru pe pământ? Am fost creaţi? De cine? Cu ce scop? Există duşmani ai omului? Fiinţe care doresc să înşele omul? Apoi ulterior putem afla şi răspunsul la întrebările: Cine sunt extratereştri? Ce sunt OZN-urile? Care este scopul lor?

 

Deci să vedem în continuare:

 

Cum a apărut omul?

 

Există unii care susţin evoluţia, alţii susţin intervenţia „extraterestră” în aranjarea evoluţiei, sau venirea vieţii de pe altă planetă! Însă creştinii susţin potrivit Bibliei: creaţia de către un Dumnezeu inteligent.

 

Care este adevărul?

Pentru cei ce nu cred Biblia, şi spun că cred doar ce văd, vom apela ca martor la „Metoda ştiinţifică”, ea este descrisă astfel: Fenomenul este supus observaţiei; pe baza observaţiilor este formulată o teorie care ar putea fi adevărată; teoria este verificată cu ajutorul altor observaţii şi experimente şi se verifică dacă previziunile bazate pe teorie se confirmă.

Este aplicată această metodă de cei ce cred în învăţătura evoluţionistă şi o predau? Este aplicată această metodă de cei ce susţin venirea vieţii de pe altă planetă!

Nu! De ce, deoarece nu există viaţă fizică inteligentă pe alte planete! Viaţa aşa cum o ştim pe pământ nu poate exista pe alte planete, astronomii care au călătorit în afara pământului au trebuit să-şi creieze un întreg sistem artificial de susţinere vieţii! Viaţa de pe Terra nu poate vieţui pe alte planete şi prin urmare ea nu poate veni de pe alte planete!!!

Teoria că ar putea fi locuri prielnice...este o teorie fantezistă, o închipuire, nebazată pe nimic dovedit!!!

 

În ziarul The New York Times, se spunea: „Căutarea unor forme de viaţă inteligentă în alte locuri din univers ... a început în urmă cu 25 de ani ... Până acum, această sarcină copleşitoare, care pretinde explorarea a sute de miliarde de stele, n-a oferit niciun indiciu clar cu privire la existenţa vieţii în afara Terrei”. — The New York Times, 2 iulie 1984, p. A1.

Deci presupunerea intervenţia „extraterestre” sau venirea vieţii de pe altă planetă nu poate fi confirmată ştinţific, ori cât de mult poate le-ar plăcea unora să o susţină!

Multe teorii sunt susţinute datorită subiectivismului, visurilor fanteziste, nu datorită unor probe!

Dar ce putem spune despre teoria evoluţiei?

Nici ea nu trece de metoda ştiinţifică descrisă mai sus!

O revistă britanică făcea observaţia că „tot mai mulţi oameni de ştiinţă, în special evoluţionişti, ... susţin că teoria evoluţionistă a lui Darwin nu este o teorie cu adevărat ştiinţifică ... Mulţi dintre aceşti critici au cele mai înalte titluri academice“. — New Scientist, 25 iunie 1981, p. 828.

Ba mai mult, savanţii au eşuat în încercarea lor de a produce viaţă din materia nevie!

În acest sens, Astronomul Robert Jastrow a spus: „Spre regretul lor, [savanţii] nu pot da niciun răspuns clar, deoarece chimiştii au eşuat în toate încercările lor de a reproduce experimentele naturii în ce priveşte crearea vieţii din materie nevie. Oamenii de ştiinţă nu ştiu cum s-a petrecut lucrul acesta“. — The Enchanted Loom: Mind in the Universe (New York, 1981), p. 19.

Evoluţionistul Loren Eiseley a recunoscut: „După ce le-a făcut reproşuri teologilor că s-au bazat pe mit şi pe miracol, ştiinţa se vedea pusă în trista situaţie de a trebui să-şi creeze propria mitologie, şi anume să presupună că ceea ce, după eforturi îndelungate, nu s-a putut dovedi că se produce astăzi s-ar fi produs la naşterea lumii“. — The Immense Journey (New York, 1957), p. 199.

Fizicianul H. S. Lipson a spus: „Singura explicaţie plauzibilă este creaţia. Ştiu că lucrul acesta le repugnă fizicienilor şi, de altfel, şi mie, dar nu trebuie să respingem o teorie întemeiată pe fapte concrete doar pentru că nu ne place“ (sublinierea noastră). — Physics Bulletin, 1980, vol. XXXI, p. 138.

Orice om sincer şi iubitor de adevăr, va citi şi varianta despre creaţie!

 

Atunci să credem într-un singur Zeu? Să credem că El a creat toate aşa cum învaţă o carte străveche?

 

Este normal şi logic să existe un singur Stăpân! Un singur Creator? Un singur zeu! De ce? Deoarece nici un popor nu poate fi condus bine de doi sau mai mulţi conducători egali, nici o familie nu poate trăi bine cu doi conducători, nici o maşină nu poate funcţiona cu două volane!

Este exact ce a spus Învăţătorul din Israel în antichitate: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu va dăinui” (Matei 12:25). Sau: Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; pentru că, sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi va dispreţui pe celălalt” (Matei 6:24). A avea mai mulţi zei însemnă o inimă împărţită!

Prin urmare, doar la un singur Zeu poţi să-i dai toată inima, aşa cum a fost scris cu câteva mii de ani în urmă:  „Să iubeşti pe Iehova, Zeul Tău în întreagă inimă a ta, şi în întreg sufletul tău, şi în întreagă mintea ta. Acesta este cel mai mare şi cea dintâi poruncă. Iar al doilea este asemănător lui: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22:37,Matei 22:38 SCC).

Omul care este unic pe pământ, deasupra animalelor, având raţiune, sentimente, voinţă, reflectă pe unicul Creator! Acest Zeu: Iehova, descrie creierea omului în cartea Sa prin Cuvintele: „a creat omul după chipul său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu” (Geneza 1:27).

Omul este înzestrat cu raţiune, inteligenţă, dovedeşte un Creator înteligent (Iov 12:13; Romani 11:33-36), nu doar o forţă oarbă!

Omul este înzestrat cu sentimente, emoţii, denotă un Creator sensibil (1Petru 4:8), nu doar o forţă  impersonală!

Omul este înzestrat cu voinţă, ceea ce înseamnă că Creatorul omului are un scop, plan o voie a Sa pentru creaturile Sale! – Efeseni 1:9; 3:11.

Firea morală a omului dovedeşte existenţa unui Legiutor şi a unui Judecător Înţelept. Scriptura spune: Pentru că Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Împăratul nostru; El ne va salva”Isaia 33:22.

Isac Newton care a descoperit legea atracţiei universale, a dat o dată unui mecanic iscusit să-i confecţioneze o mică reproducere a sistemului nostru solar, care consta din globuri care erau legate unele de altele prin roţi dinţate şi curele aşa că ele se mişcau armonios, dacă se învârtea o manivelă. Într-o zi, Newton a fost vizitat de un ateist. Când acesta a văzut modelul l-a pus imediat în mişcare şi a exclamat mirându-se: „Cine l-a făcut”? Newton i-a răspuns: „Nimeni”. Ateistul i-a replicat „Tu crezi probabil că aş fi un nebun! Natural că l-a făcut cineva şi acela care l-a făcut este un geniu”. După aceea Newton a zis ateistului: „Ceea ce ai tu aici înaintea ta, este doar o imitaţie neînsemnată a unui sistem cu mult mai măreţ...totuşi tu susţii că nu crezi că originalul cel mare după care a fost imitat acest mecanism ar avea un constructor şi un creator”.

Iubite cititor, gândeşte-te la existenţa universului. A considera că este rezultatul unui „accident”, ridică multe întrebări - şi nici un răspuns. Acelaşi lucru este adevărat cu „teoria exploziei”. De unde, de exemplu, vine materia? Nici chiar o „explozie” nu poate face ceva din nimic. Ideea evoluţiei este foarte răspândită, dar tot la fel de slabă; cum poate „nimic” să evolueze în „ceva” şi viaţa uimitor de complexă a pământului să se formeze singură?

Toate celelalte teorii sunt la fel de fragile. Singura explicaţie satisfăcătoare este aceasta: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Lumea noastră nu este rezultatul întâmplător al unei gigantice lovituri norocoase! După cum o explozie într-o tipografie nu va aranja foile într-o carte, cu pagini numerotate una după alta!

În schimb, „lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3). Creaţia a avut un început şi Dumnezeu este Cel ce i-a dat fiinţă. „Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalm 33:9).

Astfel, existenţa lui Dumnezeu este dovedită de existenţa univerului, căci în univers orice lucru, substanţă, fenomen are o cauză. Iar cauza trebuie să fie cel puţin egală cu produsul sau mai mare. Mărimea univerului ne dă o ideie despre mărimea şi puterea Creatorului!

Expresia „Zeu”, înseamnă „mare” sau „puternic” derivând de la o rădăcină care înseamnă: „puternic”. De aceea Biblia ne spune despre El: „Nu umplu Eu cerurile şi pământul?“ zice Domnul” (Ieremia 23:24).

Această explicaţie a creaţiei, este întărită de ordinea şi de proiectul uimitor văzute pretutindeni, ca şi de legile universale care ţin toate lucrurile împreună, de la imensitatea spaţiului înconjurător, până la organismele microscopice. Dar un proiect cere un proiectant şi legile un dătător de legi - şi Dumnezeu însumează ambele! „Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului” (Fapte 17:24-28). Astfel, totul în acest univers funcţionează după nişte legi, în el există o ordine, o armonie, un echilibru între anumite forţe implicate în creaţie. Toate acestea indică un Legiutor, un Creator, un Dumnezeu al ordinii, o inteligenţă deosebită care a plănuit şi apoi a creat această: frumuseţe, ordine, armonie a universului material! Frumuseţea şi ordinea univerului ne dă o ideie despre personalitatea Creatorului! Sfintele Scripturi Îl numesc pe Dumnezeu: „Dumnezeul măsurii” (2Corinteni 10:13) şi despre El se mai spune: pentru că Dumnezeu nu este al dezordinii” (1Corinteni 14:33).

Dacă aţi găsi un ceas de mare precizie, aţi trage concluzia că el s-a format în urma combinaţiilor întâmplătoare ale unor particule de praf? Evident, o persoană inteligentă l-a făcut. Există însă un „ceas” şi mai uimitor. Planetele din sistemul nostru solar, precum şi stelele din întregul univers se mişcă cu o precizie mult mai mare decât toate ceasurile proiectate şi fabricate de om. Galaxia din care face parte sistemul nostru solar conţine peste 100 de miliarde de stele şi, potrivit estimărilor astronomilor, în univers există 100 de miliarde de astfel de galaxii. Dacă un ceas este dovada unui proiect inteligent, cu cât mai mult stau lucrurile aşa cu universul, care este mult mai vast şi mai complex! Biblia vorbeşte despre Proiectantul acestuia, numindu-l „adevăratul Dumnezeu, Iehova, Creatorul cerurilor şi Dumnezeul cel Mare care le-a întins”. — Isaia 42:5; 40:26; Psalm 19:1.

Imaginaţi-vă că treceţi printr-un deşert arid şi daţi pe neaşteptate peste o casă superbă, dotată cu tot confortul şi bine aprovizionată cu alimente. Aţi trage concluzia că ea s-a format în urma unei explozii întâmplătoare? Nicidecum. V-aţi gândi că a fost construită de cineva care are multă înţelepciune. Ei bine, oamenii de ştiinţă n-au găsit încă viaţă pe niciuna dintre planetele sistemului nostru solar, cu excepţia pământului. Dovezile pe care le deţinem arată că ele sunt pustii. În schimb, aşa cum se spune într-o lucrare, planeta noastră „este minunea universului, o sferă extraordinară“ (The Earth, de Arthur Beiser, New York, 1963, p. 10). Pământul se află la distanţa optimă de Soare, fapt ce permite existenţa vieţii umane, şi se deplasează cu viteza optimă, fapt ce-i permite să rămână pe orbită. Atmosfera unică din jurul pământului se compune dintr-un amestec de gaze în proporţii optime menţinerii vieţii. Lumina solară, dioxidul de carbon din aer, apa şi mineralele din solul fertil se combină în mod uimitor pentru a produce hrană pentru locuitorii pământului. Ar putea fi toate acestea rezultatul unei explozii necontrolate care s-ar fi produs în spaţiu? Un periodic ştiinţific spune: „Cu greu s-ar putea crede că aceste condiţii speciale şi precise au apărut din întâmplare” (Science News, 24 şi 31 august 1974, p. 124). Concluzia Bibliei este, fără îndoială, raţională: „Orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu”. — Evrei 3:4.

Creierul uman: Calculatoarele moderne sunt rodul unor cercetări îndelungate şi al unei tehnici sofisticate. Ele nu au apărut din întâmplare. Dar ce se poate spune despre creierul uman? Spre deosebire de creierul animalelor, dimensiunile creierului unui copil se triplează în primul an de viaţă. Modul de funcţionare al creierului rămâne, în mare parte, un mister pentru oamenii de ştiinţă. Omul are capacitatea înnăscută de a învăţa limbi complexe, de a aprecia frumosul, de a compune muzică, de a medita la originea şi sensul vieţii. Neurochirurgul Robert White a spus: „În faţa incredibilei relaţii care există între creier şi minte şi care depăşeşte cu mult capacitatea de înţelegere a omului, sunt obligat să recunosc existenţa unei Inteligenţe Superioare, răspunzătoare de proiectarea şi realizarea ei“ (The Reader’s Digest, septembrie 1978, p. 99). Dezvoltarea acestei minunăţii începe în uterul matern de la o minusculă celulă fecundată. Cu o remarcabilă înţelepciune, scriitorul biblic David i-a spus lui Iehova: „Te voi lăuda pentru că sunt făcut într-un mod înfricoşător şi minunat. Minunate sunt lucrările tale şi cât de bine ştie sufletul meu lucrul acesta!”Psalm 139:14.

Celula vie: Se spune adesea că o celulă este o formă de viaţă „simplă“. Totuşi, un organism unicelular este în măsură să-şi procure hrana, s-o digere, să elimine reziduurile, să-şi construiască o casă şi să aibă viaţă sexuală. Fiecare celulă a corpului uman este asemenea unui oraş înconjurat de ziduri, având un guvern care menţine ordinea, o centrală electrică ce generează energie, fabrici care produc proteine, un sistem de transport complex şi gărzi care controlează tot ce intră. Corpul uman se compune din peste 100.000 de miliarde de celule. Cât sunt de potrivite cuvintele din Psalmul 104:24: „Cât de multe sunt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune”!

Să vedem în continuare:

 
 

De unde putem afla adevărul?

Chiar dacă la ora actuală există multe cărţi religioase, sau ştiinţifice, sau de morală, de etică, de îndrumare, doar una afirmă despre sine că este insuflată de Dumnezeul Creator, sau că conţin însuşi rostirea, cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă există un singur: Zeu, un singur: Stăpân absolut, aşa cum este logic, există o singură carte care Îl reprezintă pe El şi voinţa Lui!

Biblia declară despre ea că este inspirată de Dumnezeu (2Timotei 3:16,2Timotei 3:17), cuvântul grecesc theópneustos”, înseamnă literalmente „insuflată de Dumnezeu”. Tot ea mai afirmă, că scriitori umani ai cărţilor Bibliei, au fost conduşi în scrierea Bibliei nu de mintea sau înţelepciunea lor, ci de Spiritul Sfânt (2Petru 1:21). Insuflarea divină a Scripturii putem să o comparăm cu un sufler, care într-o piesă de teatru suflă, le şopteşte actorilor ce trebuie să spună. Sau ca un patron căruia îi dictează secretarei ce să scrie.

Chiar dacă omenirea are multe cărţi numite: „sfinte”, totuşi ele nu afirmă despre sine că sunt insuflate de Dumnezeu, sau că conţin însuşi rostirea, cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte sfântă nu conţine legile scrise de Dumnezeu cu degetul Său, aşa cum Moise a primit cele 10 porunci (Exod 31:18; Deuteronom 5:1-22).

În Biblie de foarte multe ori găsim afirmaţii de genul: Aşa vorbeşte Domnul” (Exod 4:22), „Aşa vorbeşte Dumnezeu” (2Cronici 24:20); Aşa zice Domnul” (Ezechiel 11:5); Cuvântul Domnului a venit” (Iona 1:1); „Cuvântul lui Dumnezeu a venit” (1Cronici 17:3). Oamenii care au scris Scriptura au declarat: Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea (2Samuel 23:2).

Sfânta Scriptură conţine cuvintele rostite de Însuşi Dumnezeu pentru omenire, cuvintele rostite de Fiul lui Dumnezeu şi de mesagerii îngereşti sau umani, trimişi de Dumnezeu (Evrei 1:1,Evrei 1:2; 2:2).

Biblia este o carte unică, deoarece a fost tradusă în mai multe limbi decât orice altă carte, având acces la ea populaţia globului, fiind tipărită în miliarde de exemplare, mai mult decât oricare carte a omenirii. Este logic ca mesajul Creatorului pentru omenire să fie răspândit la nivel global!

Ea a fost scrisă pe parcursul a 16 secole, adică a peste 60 de generaţii, de către peste 40 de scriitori diferiţi, proveniţi din diferitele medii sociale şi totuşi ea este în armonie pe tot parcursul ei, având un singur autor: Tatăl ceresc (2Timotei 3:16), având o tema principală: persoana Fiului lui Dumnezeu: Isus Cristos care are un rol cheie în scopurile lui Dumnezeu (Luca 24:25-27,Luca 24:44,Luca 24:45; Ioan 5:39,Ioan 5:46).

Sfânta Scriptură a supravieţuit perioadelor când mulţi conducători au vrut să o distrugă, ea a rezistat peste secole la diferite opoziţii şi critici înverşunate, influenţând mai mult ca orice carte: istoria, convingerile religioase, cultura şi viaţa oamenilor.

 

Biblia nu este o carte de ştiinţă, ea este o carte pentru zidirea spirituală a omului, dar ea dezvăluie lucruri pe care ştiinţa le-a descoperit doar în zilele noastre sau destul de recent, dovedind astfel originea ei divină, pentru că ea conţine o cunoştinţă şi înţelepciune superioară timpului când a fost scrisă.

De pildă, Biblia afirmă că  „...Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului...”, se spune în Geneza 2:7. În The World Book Encyclopedia se spune: „Toate elementele chimice care intră în compoziţia lucrurilor vii se află şi în materia moartă”. Cu alte cuvinte, toate elementele chimice de bază care intră în compoziţia organismelor vii, inclusiv în a omului, se găsesc şi în pământ. Faptul acesta concordă cu declaraţia biblică ce identifică materialul folosit de Dumnezeu la crearea oamenilor şi a tuturor celorlalte lucruri vii.

Conform cu Geneza 17:12, Dumnezeu cu câteva mii de ani în urmă, i-a poruncit lui Avraam circumcizia (tăierea împrejur), este interesant că aceasta trebuia făcută în a 8 zi a băiatului nou născut! (Levitic 12:3) De ce? Ştiinţa a descoperit în zilele noastre că vitamina K, pentru coagularea sângelui nu este formată în cantitate suficientă decât din ziua a cincea până la a şaptea, dar ziua cea mai prielnică pentru executarea circumciziunii ar fi în ziua a opta, când băiatul are o canitate de 110 % vitamina K în sînge

Un alt exemplu ar fi: exista un timp când oamenii credeau că pământul este plat, Biblia nu a fost influenţată de astfel de concepţii, susţinând contrariul şi anume că are forma sferică (rotundă), după cum spune profetul Isaia, acum mai bine de 2700 de ani (Isaia 40:22).

Apoi, Biblia a arătat acum aproximativ 3500 de ani, că pământul este suspendat pe neant (nimic), adică fără un suport vizibil (Iov 26:7). În originalul ebraic, cuvântul pentru termenul „nimic”, folosit aici înseamnă „pe nici un lucru”. Imaginea prezentată în acest pasaj, este aceea a unui pământ înconjurat de spaţiu gol, şi această afirmaţie, este considerată de erudiţi, drept o remarcabilă viziune pentru acele vremuri. În Theological Wordbook of the Old Testament se spune: Iov 26:7 descrie în mod remarcabil lumea cunoscută pe atunci ca fiind suspendată în spaţiu, anticipând în felul acesta o descoperire ştiinţifică viitoare”. Doar în 1687 d.C., Isaac Newton şi-a publicat descoperirile conform cărora pământul este ţinut în spaţiu în raport cu alte corpuri cereşti printr-o atracţie reciprocă, adică prin gravitaţie. Dar acest lucru s-a petrecut la aproape 3200 de ani după ce Biblia afirmase cu o extraordinară simplitate, că pământul este suspensat „pe nimic”!

 

De unde au ştiut aceşti scriitori aceste lucruri pe care ştiinţa le-a demonstrat la mii de ani după scrierea lor?

Această carte este exactă şi din punct de vedere istoric şi geografic. Cu toate că pe parcursul timpului mai multe oraşe şi persoane au fost puse la îndoială ca existenţă, descoperirile arheologice au confirmat relatările biblice reducând la tăcere pe critici.

Să luăm un exemplu. Conform cărţii lui Daniel, înainte de a cădea în mîna perşilor, Babilonul îl avea ca ultim suveran pe Belşaţar (Daniel 5:1–30). Deoarece nici un alt document în afară de Biblie nu amintea despre acest monarh, se afirma că ea se înşela şi că Belşaţar nici n-ar fi existat vreodată. Apoi, în cursul secolului al XIX-lea, s-au descoperit sub ruine, în sudul Iraqului, mai mulţi cilindri mici acoperiţi de scriere cuneiformă, care confirmă pe regele Belşaţar.

Apoi, stilul de reportaj din ea, ne întăreşte încrederea în această carte veche. De pildă, în contrast cu miturile şi legendele, evenimentele din Biblie sunt puse în legătură cu anumiţi oameni şi date (Luca 3:1-2). Mai mult decât atât, în timp ce istoricii antici au exagerat victoriile şi realizările conducătorilor lor, ne-dezvăluind înfrângerile şi greşelile, scriitorii biblici au fost sinceri chiar şi atunci când a fost vorba despre propriile lor greşeli (Numeri 20:7-13; Galateni 1:13).

 

Profeţiile împlinite atestă din plin că această carte a fost inspirată de Dumnezeu, deoarece oamenii nu au capacitatea de a cunoaşte viitorul (2Petru 1:20,2Petru 1:21). Biblia conţine sute de profeţii care s-au împlinit cu exactitate.

Să prezentăm câteva exemple: Biblia a prezis cu 200 de ani mai înainte, căderea puternicului imperiu Babilonean şi chiar a declarat numele cuceritorului înainte ca acesta să se nască, şi anume „Cirus” care avea să elibereze poporul Israel din captivitatea babiloniană, istoria a confirmat aceste preziceri (Isaia 14:3,Isaia 14:4; 44:26-45:2).

Tot legat de Babilon, există profeţii din secolul 8 î.C. care preziceau distrugerea lui completă (Isaia 13:19-22; 14:22,23), în secolul 1 d.C., oraşul mai avea câţiva locuitori (1Petru 5:13). În anul 363 d.C. împăratul lulian a distrus ceea ce a mai rămas din oraş, împlinind profeţia din Isaia după 1200 de ani.

Cele mai importante profeţii privesc persoana: Fiului lui Dumnezeu. De fapt, mesajul despre El este tema principală a Bibliei (Luca 24:44; Fapte 10:43).

Există peste 300 de referiri profetice despre El în Scripturile ebraice, unele cu aproape 1500 de ani înainte ca Isus să se nască din Maria, iar unele din acestea nu depindeau de El ca să se împlinească.

Dar să vedem în continuare din această carte:

 

Care este scopul nostru pe pământ?

Creatorul ne-a revelat scopul Său în cartea Sa: Biblia. Din Sfintele Scripturi aflăm, cum Dumnezeu i-a creat pe oameni perfecţi, pentru că toate lucrările Lui sunt perfecte (Deut. 32:4). Scopul lui Dumnezeu nu a fost ca oamenii să sufere sau să moară! Atunci când s-a sfârşit creaţia, ea a fost descrisă astfel: Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte buneGeneza 1:31 NTR.

Dumnezeu i-a pus în Grădina Edenului, care era un parc, un paradis, o grădină a farmecului a desfătării (vezi: Geneza 2:8,Geneza 2:15 n.s. BCR) şi le-a dat stăpânirea peste pământ şi peste toate vieţuitoarele (Geneza 1:28), dar le-a dat porunca de a nu mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului (Geneza 2:16,Geneza 2:17). Aceasta era singura interdicţie din grădină!

Scopul lui Dumnezeu cu ei a fost: „Şi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării şi peste păsările cerurilor şi peste orice vietate care se mişcă pe pământ”Geneza 1:28 GBV.

Acest scop a lui Dumnezeu avea trei aspecte: 1) înmulţirea oamenilor şi umplerea pământului; 2) supunerea pământului, adică transformarea acestuia într-un paradis ca Edenul (vezi şi Geneza 2:15); 3) stăpânirea peste toate tipurile de vieţuitoare.

 

Însă ce s-a întâmplat?

 

Dumnezeu a creat cerul şi creraturi spirituale înainte de a crea pământul şi pe om (Geneza 1:1; Iov 38:4-7), rolul acestor creaturi spirituale este de a supraveghea lucrurile create. O astfel de fiinţă a fost: „Lucifer”, el a căzut din cauza mândriei şi a dorinţei lui de a fi egal cu Dumnezeu (vezi: Isaia 14:12-14; Ezechiel cap. 28). El a devenit prin neascultare: Satan, adică: împotrivitor, şi Diavol: calomniator. Ulterior el a atras şi alte fiinţe spirituale de partea lui, care sunt numiţi: îngerii lui” (Apocalipsa 11:7).

Ispitiţi de satan care printr-un şarpe le-a vorbit, şi în primii oameni s-a aprins dorinţa de a fi: „dumnezei” (Geneza 3:5, GBV 2001 n.s.), de nu mai stabili Iehova ce este bine şi rău pentru ei, ci ca ei să fie proprii lor stăpânii, astfel ei au mâncat din pomul interzis (Geneza 3:1-7). Pomul cunoştinţei binelui şi răului era opus pomului vieţii, prin consumarea din pomul vieţii se primea nemurirea, se primea cunoaşterea lui Dumnezeu (Ioan 17:3), cunoaşterea binelui şi răului din perspectiva lui Dumnezeu.

Din consumarea pomului cunoştinţei binelui şi răului, omul îşi rupea legătura cu Dumnezeu, devenea el însuşi: „dumnezeu”, şi începea să vadă binele şi răul dintr-o perspectivă: egoistă, de aceea, Adam şi Eva s-au ruşinat că sunt goi, în ei s-au aprins pofte datorită centrării pe ei şi nu mai pe Dumnezeu (Geneza 3:1-11).

Diavolul i-a minţit pe Adam şi Eva, promiţându-le că vor fi dumnezei” (Geneza 3:5, GBV 2001 n.s.), nimeni nu poate fi Dumnezeu prin natura lui, decât Cel care are viaţă în El însuşi şi nu are nevoie de nimeni ca să existe (comp. Galateni 3:8 cu Fapte 17:25).

De fapt, satan ştia că fiecare este rob celui de care ascultă (Romani 6:16)! Satan dorea în realitate să îi subjuge pe primii oamenii şi pe copiii lor, dar şi pe stăpânirea primită de ei de la Dumnezeu: pământul şi animalele. Aceasta a fost dorinţa reală a lui satan! Adam şi Eva au introdus pe pământ: păcatul, suferinţa moartea, datorită neascultării lor faţă de Dumnezeu şi ascultării lor de satan (Geneza, capitolul 3; Romani 5:12).

Dumnezeu îşi va îndeplini scopul Său, El a profeţit chiar din Eden, despre o persoană care va zdrobi capul şarpelui (Geneza 3:15), este vorba despre Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (Evrei 2:14), care a câştigat biruinţa asupra Diavolului (Ioan 12:31; 14:30; 16:11; Coloseni 2:15; 1Ioan 3:8).

De la înălţarea Lui la cer, Isus fiind pus deasupra oricărei stăpâniri, El domneşte peste toţi, chiar dacă încă nu toţi şi toate i se supun (Evrei 2:8). El aşteaptă ca duşmanii Lui să fie făcuţi aşternut al picioarelor Sale (Evrei 10:12,Evrei 10:13), adică nimiciţi (comp. cu 1Împăraţi 5:3; cu Psalmul 110:2,5).

În acest timp, El îşi adună adunarea Sa, care este corpul Său, împreună cu care va domnii şi va pune capăt răului (Daniel 7:18,Daniel 7:22,Daniel 7:27; 1 Corinteni 4:8; 2Timotei 2:10-12).

În viitor, creştinii vor fi regi împreună cu Cristos şi vor domni cu El: 1000 de ani peste pământ şi oamenii de pe el (Daniel 7:18,Daniel 7:27; 2 Timotei 2:12; Apocalipsa 20:6), ei vor fi: preoţi, cu rol de mijlocire, vindecare (Apocalipsa 1:6; 5:9,10; 22:2), şi judecători, adică vor judeca naţiunile la sfârşit şi vor executa judecata dreaptă asupra lor (1Corinteni 6:2; Apocalipsa 2:26,Apocalipsa 2:27), dar vor participa şi la judecarea îngerilor răi (1Corinteni 6:3).

Biblia descrie cerul ca un paradis, adică un loc al farmecului, al desfătării. De fapt, paradisul pământesc este o umbră a celui ceresc, cu toate că cuvântul rai sau paradis se referă la grădină, el se aplică atât la pământ (Geneza 2:8-15), cât şi la cer (2Corinteni 12:1-4; Apocalipsa 2:7).

Dar în viitor se va împlini scopul lui Dumnezeu: pământesc-material! În primul rând, parţial pe acest pământ, şi apoi final pe noul pământ!

Astfel, la revenirea Domnului Isus, scopul lui Dumnezeu se va împlini parţial pe acest pâmânt, pământul va fi eliberat de oamenii răi care Îl poluează şi distrug şi le fac rău semenilor lor (Psalmul 37:9-11; Apocalipsa 11:18). Oamenii drepţi se vor înmulţi pe pământ (Isaia 65:20-22), pământul va fi supus unei lucrări de regenerare, începând cu venirea lui Isus, oamenii îl vor lucra transformându-l treptat într-un paradis (Matei 19:28; Isaia 32:15-17; 35:1,2,7).

Astfel în mileniu, nu vor mai fi: războaie (Psalm 46:8-9; Isaia 2:4), foamete, va fi hrană din abundenţă (Psalm 72:16; Isaia 65:22), bolile, bătrâneţea şi moartea datorită păcatului adamic vor fi înlăturate (Isaia 33:24; 35:5,6; 25:8; Iov 33:25). Va fi pace şi locuinţe pentru toţi (Isaia 32:17-18; 65:21-22; Mica 4:3,Mica 4:4).

Iar toate vieţuitoarele vor fi supuse omului, nu vor exista pericole din partea animalelor, cele sălbatice nu vor mai fi feroce, vor fi relaţii armonioase între om şi animale (Isaia 11:6-9; Isaia 65:25; Osea 2:18).

Cu toate că Adam şi Eva au păcătuit şi astfel pământul nu a devenit un paradis (Geneza cap.3), totuşi scopul lui Dumnezeu nu s-a schimbat, doar amânat din cauza păcatului introdus în lume, astfel, această decădere a omului şi a planetei nu este decât pentru un timp (Romani 8:19-22).

În viitor acest plan se va împlini parţial în mileniu (Isaia 65:7-25; Apocalipsa 20:1-7), iar apoi acest plan se va materializa pe deplin şi pentru eternitate pe pământul cel nou care va fi veşnic (Isaia 65:17; Isaia 66:22; Apocalipsa 21:1-4).

După cum am văzut din cartea lui Dumnezeu, există: Dumnezeu şi îngerii Săi, dar există şi satan şi îngerii lui numiţi demoni sau draci, însă: ce doresc aceştia?

 

Ce doresc duşmani omului? Fiinţele care doresc să înşele omul?

 

Datorită faptului că îngerii ca orice altă fiinţă au capacitate de alegere, unii în vechime, prinşi în aceiaşi capcană, a mândriei, de a fi ei înşişi „dumnezei” (comp. cu Geneza 3:5 GBV 2001 n.s.), independenţi, de a stabili ei ce este bine şi rău, de a se conduce şi de a conduce fără Iehova (Geneza 6:1-4; Iuda 1:6), s-au rupt prin neascultare de izvorul vieţii şi al luminii: Iehova.

Astfel ei au trecut de partea lui Satan, devenind îngerii lui (Apocalipsa 12:7; Matei 25:41).

Unii dintre demonii (dracii), sunt liberi lucrând în lume (Matei 12:43-45; Matei 15:22), alţi sunt legaţi doar temporar (Apocalipsa 9:14-19); iar îngerii care au venit pe pământ şi s-au unit cu femei, dând naştere la uriaşi, sunt legaţi în adânc până la judecată finală (Geneza 6:1-4; 2Petru 2:4; Iuda 1:6).

Numărul lor este de sute de milioane ca armată (comp. cu Apocalipsa 9:16), dar pe lângă aceştia, fiecare om are pus lângă el cel puţin un drac spre al corupe (comp. cu Matei 12:43-45).

Din Scripturi aflăm că ei şi-au creat o proprie: împărăţie, numită: stăpînirea întunericului (Coloseni 1:13), puterea satanei (Fapte 26:17-18; Efeseni 2:1-6).

Oamenii chiar cei care nu sunt oamenii lui Dumnezeu primesc dovezi ale bunătăţii Lui, Dumnezeu le umple inimile de bucurie prin anotimpuri roditoare şi bucurii ale vieţii (Fapte 14:16,Fapte 14:17), suflare de viaţă (Fapte 17:24-25,Fapte 17:28), ei primesc suflarea (spirit) de viaţă prin aerul care îl respiră, prin apa şi hrana pe care o consumă în care se află suflarea divină ce susţine viaţa!

În contrst demonii (dracii) sunt despărţiţi de Iehova (Isaia 59:2), ei nu au viaţă prin ei înşişi (1Timotei 6:16), ei nu au harul pe care îl primesc oamenii, deoarece ei L-au văzut pe Dumnezeu, şi nu au ascultat, şi de aceea ei nu mai primesc har (îngăduinţă), nu mai primesc suflare de viaţă, sau hrană ce conţine suflarea de viaţă.

Prin urmare ei doresc să subjuge omul, să-l stăpânească, şi să i-a de la el: energiile de viaţă, căldură sufletească, antenţia omului, recunoaşterea lui, ca demonii să domnie, şi să schimbe legatura omului, ca aceştia să nu mai o aibă cu Dumnezeu, ci cu ei!!!

Bolile omului şi moartea vin de la demoni, şi de la setea lor după viaţă, după putere, ei sunt ca nişte lipitori ce doresc să sugă tot ce este viaţă şi bunătate de la oameni.

Neascultarea omului le dă autoritate demonilor, iar ascultarea omului faţă de Creator îi pune pe fugă (Iacob 4:7).

Una din metodele lor de înşelare este lucrarea de amăgire cu extratereştii şi navele lor!!!

De aceea să vedem în continuare:

 

Cine sunt extratereştri şi ce sunt OZN-urile?

 

Vorbeşte Biblia de extratereştri, lumini, străluciri pe cer, fiinţe care vin pe pământ fără a fi de pe pământ? Cu siguranţă da!!! Ea nu ne lasă în confuzie! Ea conţine tot ceea ce omul are nevoie spre a nu fi rătăcit, ci spre a creşte în înţelepciunea divină (2Timotei 3:16,2Timotei 3:17).

Găsim în ea cel puţin două exemple pe care le vom analiza în continuare:

 

Geneza 6:1-8 (GBV 2001): „Şi a fost aşa: când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu au văzut că fiicele oamenilor erau frumoase şi şi-au luat soţii din toate pe care le-au ales. Şi Domnul a zis: „Duhul Meu nu Se va lupta întotdeauna cu omul, pentru că, în adevăr, el este carne; dar zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani“. Uriaşii erau pe pământ în acele zile şi chiar după aceea, când fiii lui Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor şi ele le-au născut copii; aceştia au fost vitejii care erau oameni cu renume în vechime. Şi Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că orice imaginaţie a gândurilor inimii lui era numai rău toată ziua. Şi Domnului I-a părut rău că făcuse pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Sa. Şi Domnul a zis: „Voi şterge de pe faţa pământului pe omul pe care l-am creat, de la om până la animal, şi târâtoare şi păsări ale cerurilor, pentru că Îmi pare rău că i-am făcut“. Dar Noe a căpătat favoare în ochii Domnului.”

 

Iată nişte fiinţe dintr-o altă lume care vin pe pământ!!!

Vedem în acest episod cum anumiţi fiii ai lui Dumnezeu care sunt în realitate îngerii (vezi Iov 1:6), şi-au părăsit starea de îngeri de lumină, au părăsit locuinţa cerească (Iuda 6), şi au venit din cer pe pământ, materializându-se în formă de bărbaţi uriaşi.

Ce istorie asemănare cu aşa zişi extratereştri veniţi din cer (spaţiu) în zilele noastre!

Ulterior aceşti „bărbaţi” (extratereştri), sau împerechiat cu fete (căutând căldura sufletească pe care nu o mai aveau în mod natural), au dat naştere la uriaşi! Astfel atât îngerii căzuţi erau uriaşi, cât şi progeniturile lor (viteji) erau uriaşi, şi împreună au adus un mod de viaţă violent, au umplut pământul cu răutate!

Creatorul a decretat că suflarea de viaţă nu va fi îngăduită să rămână în ei mai mult de 120 de ani, astfel El a pregătit pedepsirea prin potop a îngerilor căzuţi, a copiilor lor, şi a omenilor răi, care erau răi fără a proveni din demoni. El a găsit un singur om drept: Noe, prin care a salvat rasa umană, şi animală, dăndu-i porunca să construiască o arcă prin care să supravieţuiască potopului (Ganeza cap. 6-8).

 

Să vedem un alt exemplu în continuare:

Matei 2:1-13: „Iar după ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudeea, în zilele împăratului Irod, iată, nişte magi de la răsărit au venit la Ierusalim, spunând: „Unde este Împăratul iudeilor care tocmai S-a născut? pentru că I-am văzut steaua în răsărit şi am venit să ne închinăm Lui“. Dar Irod, împăratul, auzind, s-a tulburat, şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi, adunând pe toţi preoţii de seamă şi pe cărturarii poporului, a căutat să afle de la ei unde urma să Se nască Hristosul. Şi ei i-au spus: „În Betleemul din Iudeea, pentru că aşa este scris prin profetul: «Şi tu, Betleeme, ţară a lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; pentru că din tine va ieşi un Conducător care va păstori pe poporul Meu, Israel»“. Atunci Irod, chemând pe magi în ascuns, a aflat întocmai de la ei timpul când se arătase steaua. Şi, trimiţându-i la Betleem, a spus: „Mergeţi, cercetaţi exact despre Copilaş; şi, când Îl veţi găsi, daţi-mi de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui“. Şi ei, ascultând pe împăratul, au plecat; şi, iată, steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până când a venit şi a stat deasupra, unde era Copilaşul. Şi, când au văzut steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare. Şi, intrând în casă, au văzut Copilaşul cu Maria, mama Lui, şi, căzând la pământ, I s-au închinat; şi, deschizându-şi comorile, I-au adus daruri: aur şi tămâie şi smirnă. Şi, fiind divin înştiinţaţi în vis să nu se întoarcă la Irod, au plecat în ţara lor pe alt drum. Iar după ce au plecat ei, iată, un înger al Domnului se arată în vis lui Iosif, spunând: „Ridică-te, ia Copilaşul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi rămâi acolo până când îţi voi spune; pentru că Irod va căuta Copilaşul ca să-L omoare”.

 

Iată vedem un episod de la naşterea Fiului lui Dumnezeu, când anumite persoane oculte ce se ocupau cu citirea stelelor, fiind astrologi, au văzut o stea. Ulterior mergând în Ierusalim s-au dus la Irod, care nu dorea un alt rege şi a dorit uciderea pruncului Isus. Ei au ieşit de la Irod, şi au văzut din nou „steaua”, este interesant că această lumină ce semăna cu o stea, i-a călăuzit de la Ierusalim de la palatul lui Irod până la Betleem, deasupra casei unde era pruncul!!! De unde era această arătare luminoasă ?

 

I. De la Dumnezeu nu putea fi, pentru că: 1) Dumnezeu este împotriva astrologilor şi a citirii în stele (Deut. 18:9-12); 2) magii erau slujitorii lui satan nu a lui Iehova; 3) steaua a condus la punerea în pericol a vieţii Fiului lui Dumnezeu.

II. Steaua nu putea fi o stea naturală, o dată ce ea se deplasa şi i-a călăuzit din Ierusalim în Betleem, apărând deasupra casei unde era pruncul, nici un om nu poate găsi o casă urmând pur şi simplu o stea, un astru de pe cer!

III. Aceea lumină călăuzitoare pentru magi, pentru oamenii satanei care prin citirea în stele călcau legea divină, nu putea fi decât de la satan (2Corinteni 11:14). Astfel un demon i-a călăuzit pe magi spre pruncul Isus, cu scopul ca Irod să-l omoare. Chiar dacă pruncul Isus a scăpat, Iosif fiind călăuzit de un înger al lui Iehova să plece, ceilalţi copii din Betleem sub doi ani au murit, aceasta a fost lucrarea lui satan prin magi şi prin Irod!!!

 

Concluzie, Biblia consemnează în Geneza 6, venirea în trecut a unor extratereştri sub formă umanoidă pe pământ, apoi în Matei 2, se descrie o lumină zburătoare, ce călăuzea pe magi. Ambele lucrări ne indică că sursa lor este satan şi îngerii lui.

Şi în prezent multe din apariţiile OZN au loc lângă casele persoanelor ce se ocupă cu ocultismul. De ce o concentraţie mare de apariţi: OZN au loc deasupra locuinţei unui spiritist din America de sus (Cartea: Ruleta Psihică p. 139). Deoarece toţi care se ocupă cu vrăjitoria, ghicirea, magia, etc, sunt mult mai expuşi de a avea parte de o întâlnire cu un OZN sau cu un „extraterestru”! De ce, deoarece există acelaşi fond comun: demonii!!!

Legătura dintre fenomenul OZN şi spiritismul este subliniat de mulţi care se ocupă cu această chestiune. În lucrarea lui Lynn Catoe se spune: „Multe din rapoartele OZN publicate acum îm presa accesibilă maselor relatează aşa zise incidente care sunt izbitor de asemănătoare cu posesiunea demonică...”!!!

Iar în lucrarea „Mesageri ai Înşelăciunii” de Dr. Vallee, unul dintre cercetătorii cei mai de seamă ai fenomenului, se afirmă: „se poate face o paralelă impresionantă între ocupanţii OZN-urilor şi concepţiile populare despre demoni”. Kenneth Ring şi alţii afirmă că experineţele OZN sunt asemănătoare cu multe experienţe oculte!

Aşa zisele dovezi cum ar fi: nave, bucăţi de navă, corpuri decedate umanoide, nu sunt decât anumite experienţe demonice făcute asupra lumii materială dar eşuate şi abandonate ca oamenii să le i-a drept „probe” a existenţei civilizaţiilor extraterestre. Probabil guvernele unor ţări care au studiat în amănunt fenomenul şi care au pus mâna pe anumite probe fizice îşi dau seama că în spatele lui sunt spirite, nu fiinţe ce locuiesc vreo planetă, dar îl loc să-l demaşte, îl muşamalizează lăsând în continuare spiritele să-şi bată joc de minţile oamenilor creduli!!!

Este de ştiut că aşa zisele nave, nu vin de pe vreo planetă din cosmos; ci, apar şi dispar în zona pământului, nu există o deplasare la mii de ani lumină!!!

O declaraţie oficială în anul 1992 a revistei britanice Flaying Saucer Review, înfiinţată în 1955, recunoscută de cei mai mulţi ca fiind cea mai importantă publicaţie OZN din lume, susţinută de 50 de experţi şi specialişti din întreaga lume afirmă: „Nu pare să existe încă nici o dovadă că vreuna din aceste nave sau fiinţe îşi au originea în spaţiul extraterestru”. 

Recunscutul Arthur Clarke, scriitor de science-fiction a declarat: „o teorie care nu mai poate fi luată foarte în serios este că OZN-urile sunt nave spaţiale interstelare”.

Satan prin demoni a creat multe minuni false de lungul timpului, ce împleteau lumea spirituală cu lumea materială, de la piramide la „minuni religioase” false, de la cicanul lui Thor la piatra soarelui, etc. El s-a implicat activ în omenire spre a-şi împlini scopurile sale rele, construind construcţi megalomanice ca Turnul Babel (Geneza cap. 11), piramidele, temple, vrăjitoare ce zboară pe cozi de mătură, covor zburător, iar pentru epoca noastră: „nave zburătoare”, nu putea oamenii în prezent să mai fie seduşi cu elementele magice folosite în trecut, lumea s-a modernizat, lucrările lui sunt în pas cu moda.

Este demn de ştiut însă, că Satan nu poate face nici o lucrare care să nu aibă un corespondent, în lucrarea divină, chiar dacă lucrarea lui este negativă, şi cea a Creatorului pozitivă.

De pildă, Dumnezeu prin Fiul Său: Cristos face: semne, minuni şi lucrări de putere (Fapte 2:22).

Satan prin Anticrist, face: semne, minuni şi felurite puteri dar care sunt false de la cel rău (2Tesalonuiceni 2:9).

Dumnezeu a răpit oameni şi i-a purtat prin văzduh (Fapte 8:39; 2Împăraţi cap. 2) şi satan înceracă să facă la fel!!!

Noi trebuie să înţelegem că orice lucrare a Creatorului, este cumva copiată dar în sens negativ de Vrăşmaş, el nu poate face ceva dacă în aceea direcţie prima dată Zeul nu a făcut ceva.

Doar că lucrurile se diferenţează în scop şi în calitate!

De pildă, Creatorul trimite îngeri sub forma unor bărbaţi pe pământ cu diferite misiuni, trimite  cu mesaje ce trebuiau date oamenilor, sau cu intervenţi de salvare a oamenilor – Geneza cap. 18,19.

În mod asemănător, vrăşmaşul trimite demoni sub forma unor bărbaţi ce fac fapte rele (Geneza cap. 6).

În tabelul de mai jos am dat prin antiteză patru aspecte în acest sens:

 

               Lucrările Zeului                               Lucrările Diavolului

Creatorul s-a folosit de îngeri care s-au materializat şi au venit pe pământ ca mesageri, învăţându-i pe oameni planul divin.

Satan se foloseşte de demoni, care se materializeză şi  i-au forma de nave, fiinţe, extratereştri de diferite mărimi, care le transmit mesaje rătăcite oamenilor.

Zeul a creat un car ceresc (Ezechiel cap. 1), chiar îngerii au anumite care zburătoare, care de foc, ce pot răpi oamenii cu acordul lor şi îi pot transporta prin aer (2Împăraţi cap. 2).

Şi satan şi demonii au creat obiecte zburătoare de diferite dimensiuni şi forme, ce răpesc oamenii împotriva voinţei lor, şi care apar şi dispar în diferite zone ale pământului.

Dumnezeu a deschis pântecele unor femei sterpe (Geneza 29:31) sau care erau prea bătrâne pentru a naşte ca de pildă: Sara (Geneza 18:10-14) pentru a-şi împlini planurile Sale sfinte dând naştere la copii sfinţi, la o sămânţă sfântă.

Creatorul a avut oameni drepţi care s-au născut normal fără o intervenţie cerească, supranaturală, dar şi oameni drepţi care s-au născut printr-un miracol, din fecioară (Isaia 7:14), din pântece sterpe, sau din femei care nu mai puteau naşte copii.

Diavolul a făcut ca unii demoni să se culce cu femei dând naştere la uriaşi în trecut.

În prezent, el răpeşte oameni şi uneori cercetătile din aşa zisele „nave spaţiale” au în vedere organele de reproducere a omului, cu scopul ca cel rău să-şi facă pe pământ o rasă de oameni răi, demonizaţi, o sămânţă diavolească prin care să-şi împlinească planurile lui rele mai mult decât şi le poate împlini prin oamenii răi dar care s-au născut în mod normal.

Tatăl ceresc a trimis pe pământ pe Fiul Său, care venind sub forma unei seminţe s-a născut prin fecioara Maria (Galateni 4:4).

Apoi El a făcut lucrarea lui Iehova, a predicat adevărul a făcut: semne, minuni, şi a avut felurite puteri (Fapte 2:22).

Tatăl minciunii: satan, diavolul, va ridica un om, a cărei sămânţă venită din iad, acel om, este numit în Biblie: Anti-crist (1Ioan 2:18), care va face prin puteri mincinoase: semne, minuni şi felurite puteri şi va rătăci omenirea cu învăţături false (2Tes. 2:1-9).

 

 

 

Dar să vedem în continuare:

Care este scopul lor?

 

Scopul lor este ca pe de o parte oamenii să-şi piardă credinţa în Dumnezeu şi în Biblie, şi să-şi de-a mintea unor învăţături demonice (1Timotei 4:1), să-şi pună încrederea că salvarea pentru om şi planetă, vine de la aşa zişii extratereştri!!!

Pe de altă parte satan doreşte să-şi intensifice lucrarea pe pământ, şi chiar să o facă fără perdea, pe faţă, pentru aceasta el creiază o generaţie de oameni intoxicată de cultura OZN prin filme, seriale, desene animate, reviste, poze, etc. ca atunci când lucrările demonii vor fi publice şi vizibile în timpul lui Anti-crist, oamenii să nu mai fie şocaţi să-i accepte pe ei şi lucrările lor, ba chiar să le dorească.

Mii de oameni aleagă într-o goană nebună după senzaţii, după locurile unde au avut loc întâlniri de diferite grade, aleargă după extratereştri, şi Satan le înmulţeşte experinţele ducându-i şi mai mult în această vâltoare nebunatică!!! Dacă extratereştri sunt buni, de cei ei nu se lasă public găsiţi şi să aibă un dialog cu oamenii!!!

Deoarece în scurt timp ar fi demascaţi ca fiind demoni sau lucrări demonice, satan nu se poate ascunde, lucrarea lui nu poate rezista nici măcar la analiza unor oameni lumeşti, fireşti!!!

De aceea demonii aleg calea de a apărea şi a dispărea ca să nu se de-a de gol!!!

Dar oamenii lui Dumnezeu nu pot fi păcăliţi de acest spectacol grotesc ce omoară şi răneşte oameni, fizic, spiritual sau emoţional, şi care este ocult (ascuns), în contrast cu lucrarea publică a Fiului lui Dumnezeu care a spus: Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit deschis lumii; Eu întotdeauna i-am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună întotdeauna iudeii, şi n-am vorbit nimic în ascuns” (Ioan 18:20).

Iubite cititor fenomenul OZN nu este nou, ci vechi de când există lumea înstrăinantă de Dumnezeu, problema este ce alegi tu? Alegi să crezi în Creator şi în Cuvântul Său: Sfânta Scriptură, în Fiul Său Isus Cristos care a fost o personă istorică dovedită, şi care a făcut o lucrare publică, a făcut public: vindecări, semne, minuni în faţa a mii de oameni, sau alegi lucrarea ascunsă a lui satan, care apare şi dispare, care nu are în vedere decât scopul său egoist şi nu salvarea ta ?!?

Există doar două variante: 1) fie ascultăm de Creator şi de Cuvântul Său; 2) fie ascultăm de conducătorului autorităţii aerului, a spiritului cel lucrând acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:2, SCC) ??? Ce alegi?