Papa a făcut afirmaţii necreştine, contra adevărului Biblic, când a afirmat:

"Atunci cand citim despre creatie in Geneza, riscam sa ne imaginam ca Dmnezeu este un magician cu o bagheta magica, cu care poate face orice. Dar nu e asa'', a explicat Papa Francisc.

''El a creat oamenii si i-a lasat sa evolueze conform legilor interne pe care le-a dat fiecaruia, pentru ca acestia sa atinga implinirea. Big Bangul, despre care azi credem ca este originea lumii, nu contrazice interventia divinului creator ci, mai degraba, o cere. Evolutia naturii nu este in contradictie cu notiunea de creatie, pentru ca evolutia presupune crearea unor fiinte care evolueaza'', a mai spus Papa.

Sursa: Stirile ProTV

Această declaraţie, este efectul ereziei, astfel nu este de mirare afirmaţia: "riscam sa ne imaginam ca Dmnezeu este un magician cu o bagheta magica, cu care poate face orice. Dar nu e asa''. Având în vedere erezia declarată de chateismul catolic care declară:

“26. Din ce a făcut Dumnezeu lumea?

Dumnezeu a făcut lumea din nimic.”

Vezi: Catehismul Romano Catolic Despre Simbolul Credintei

 

Ce învaţă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu?

“Prin credinţă, înţelegem că lumea a fost alcătuită prin cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd” - Evrei 11:3, Noul Testament catolic, traducere şi note de pr. Alois Bulai şi pr. Anton Budău, publicat de Editura Sapientia, Iaşi 2002, având sigla: NTC.

Prin urmare, lumea nu a fost făcută din nimic, ci dintr-un material ce nu se vede, din spirit, ce provenea din Dumnezeu!!!

De fapt, însăşi creaţia provine din” (gr. ek) Dumnezeu Tatăl (Romani 11:33; 1Corinteni 8:6; 11:12; 2Corinteni 5:18; Scripturile Calea Creştină), ea nu provine şi nu este creată din nimic; ci, din lucruri care nu se văd (Evrei 11:3), şi a fost creată prin intermediul Cuvântului (Isus) (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17).

Prin urmare şi creaţia are la bază, înainte de modelarea sa, un spirit, provenit din Tatăl prin Fiul şi Spiritul Sfânt; materialul creaţiei provine din Tatăl, pe care apoi Dumnezeu prin Fiul Său şi prin suflarea Sa (Spiritul Său) l-a modelat întocmind astfel universul (Evrei 1:2; Psalm 33:6).

 

Putem să ne încredem în învăţătura Bibliei despre creaţie?

Biblia declară despre sine, că este insuflată sau inspirată de Dumnezeu (2Timotei 3:16), În, se spune în 2Timotei :316,2Timotei :17, NTC: Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi este de folos pentru a învăţa, a convinge, a îndrepta, a educa în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, pe deplin pregătit pentru orice lucrare bună”.

Tot ea mai afirmă, că cei ce au scris-o, au fost conduşi în scrierea Bibliei nu de mintea sau înţelepciunea lor; ci, de Duhul lui Dumnezeu, când spune în 2Petru 1:21 NTC: deoarece profeţia nu a fost dată niciodată din voinţa omului, ci oamenii, conduşi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu.”

Inspiraţia Scripturii putem să o comparăm cu un sufler, care într-o piesă de teatru suflă, le şopteşte actorilor ce trebuie să le spună. Sau ca un patron căruia îi dictează secretarei ce să scrie. Tot aşa, toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu prin intermediul Duhului Sfânt care a vorbit oamenilor sfinţi a lui Dumnezeu (2Samuel 23:2).

Chiar dacă omenirea are multe cărţi numite sfinte, totuşi ele nu afirmă despre sine că sunt inspirate de Dumnezeu, sau că conţin însuşi rostirea, cuvântul lui Dumnezu. Nici o carte sfântă nu conţine legile scrise de Dumnezeu cu degetul Său, aşa cum Moise a primit cele 10 porunci (Exodul 31:18; Deuteronom 5:1-22). Biblia conţine afirmaţii de genul: „Aşa vorbeşte Dumnezeu” (2Cronici 24:20); „Aşa vorbeşte Domnul” (1Samuel 10:18), ea conţine cuvintele rostite de Însuşi Dumnezeu pentru omenire, cuvintele rostite de Fiul lui Dumnezeu şi de mesagerii îngereşti sau umani, trimişi de Dumnezeu (Evrei 1:1,Evrei 1:2; 2:2).

Biblia este exactă din punct de vedere ştiinţific. Ea face referire la realităţi, pe care ştiinţa le-a descoperit doar în zilele noastre sau destul de recent, dovedind astfel originea ei divină, pentru că ea conţine o cunoştinţă şi înţelepciune superioară timpului când a fost scrisă.

În timpurile antice, pe vremea când se scria Biblia, existau multe speculaţii cu privire la modul în care pământul este ţinut în spaţiu. Unii credeau că pământul se sprijină pe patru elefanţi care stăteau pe o broască ţestoasă uriaşă. Aristotel, filozof şi savant grec din secolul al IV-lea î.H.[1] , susţinea că pământul nu va putea niciodată să stea suspendat în spaţiul gol. În schimb, el susţinea că corpurile cereşti sunt fixate de suprafaţa unor sfere transparente şi solide, fiecare sferă fiind aşezată în interiorul unei alte sfere. Conform supoziţiei lui, pământul se afla în sfera cea mai dinăuntru, iar sfera cea mai dinafară cuprindea stelele.

Dar, în loc să reflecte concepţiile neştiinţifice şi fanteziste din perioada în care a fost scrisă, Biblia afirma într-un mod simplu (aproximativ în sec 15 î.H.): [Dumnezeu] atârnă pământul pe nimic” (Iov 26:7, Noua Traducere românească - 2007). În originalul ebraic, cuvântul pentru termenul „nimic”, folosit aici înseamnă „pe nici un lucru”. Imaginea prezentată în acest pasaj, este aceea a unui pământ înconjurat de spaţiu gol, şi această afirmaţie, este considerată de erudiţi, drept o remarcabilă viziune pentru acele vremuri. În Theological Wordbook of the Old Testament se spune: Iov 26:7 descrie în mod remarcabil lumea cunoscută pe atunci ca fiind suspendată în spaţiu, anticipând în felul acesta o descoperire ştiinţifică viitoare”. Biblia a făcut această afirmaţie corectă, cu peste 1000 de ani înainte de Aristotel. Cu toate acestea, concepţiile lui Aristotel au continuat să fie predate ca adevăruri, încă aproximativ 2000 de ani după moartea acestuia! În cele din urmă, în 1687 d.H., Sir Isaac Newton şi-a publicat descoperirile conform cărora pământul este ţinut în spaţiu în raport cu alte corpuri cereşti printr-o atracţie reciprocă, adică prin gravitaţie. Dar acest lucru s-a petrecut la aproape 3200 de ani după ce Biblia afirmase cu o extraordinară simplitate, că pământul este suspensat „pe nimic”!

Un alt exemplu, de exactitate a Bibliei, afirmaţiile ei despre forma pământului. Exista un timp când oamenii credeau că pământul este plat, Biblia nu a fost influenţată de astfel de concepţii, ea  a spus adevărul de la bun început! Înainte cu 2700 de ani, de călătoria omului în spaţiu. În Isaia 40:22, Biblia a spus: „El este Cel care locuieşte deasupra cercului pământului”. Astfel Biblia nu susţinea concepţia că pământul este plat; ci, că el are o formă sferică.

O altă afirmaţie ce concordă cu ştiinţă, este că Biblia afirmă că  „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului”, se spune în Geneza 2:7. În The World Book Encyclopedia se spune: „Toate elementele chimice care intră în compoziţia lucrurilor vii se află şi în materia moartă”. Cu alte cuvinte, toate elementele chimice de bază care intră în compoziţia organismelor vii, inclusiv în a omului, se găsesc şi în pământ. Faptul acesta concordă cu declaraţia biblică ce identifică materialul folosit de Dumnezeu la crearea oamenilor şi a tuturor celorlalte lucruri vii.

Toate celelalte teorii fantastice cu termenul de „ştiinţifice” sunt speculative!!!

„Metoda ştiinţifică” este descrisă astfel: Fenomenul este supus observaţiei; pe baza observaţiilor este formulată o teorie care ar putea fi adevărată; teoria este verificată cu ajutorul altor observaţii şi experimente şi se verifică dacă previziunile bazate pe teorie se confirmă.

Este aplicată această metodă de cei ce cred în învăţătura evoluţionistă şi o predau?

Evoluţionistul Loren Eiseley a recunoscut: „După ce le-a făcut reproşuri teologilor că s-au bazat pe mit şi pe miracol, ştiinţa se vedea pusă în trista situaţie de a trebui să-şi creeze propria mitologie, şi anume să presupună că ceea ce, după eforturi îndelungate, nu s-a putut dovedi că se produce astăzi s-ar fi produs la naşterea lumii”. — The Immense Journey (New York, 1957), p. 199.

Prin urmare, ştiinţă inseamnă „cunoaştere” şi esenţa metodei ştiinţifice este observaţia experimentală.

Nimeni n-a fost prezent să vadă aşa zisa evoluţie, sau explozie: Big bang!!!

Astfel, orice determinare este deci indirectă şi ea va fi în cel mai bun caz nesigură fiind bazată pe diferite presupuneri şi variabile, sau chiar speculaţii subiective!!!

 

În ce priveşte Creaţia, Biblia explică clar:

Singura explicaţie satisfăcătoare este aceasta: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Lumea noastră nu este rezultatul întâmplător al unei gigantice lovituri norocoase! După cum o explozie într-o tipografie nu va aranja foile într-o carte, cu pagini numerotate una după alta!

În schimb, „lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd” (Evrei 11:3). Creaţia a avut un început şi Dumnezeu este Cel ce i-a dat fiinţă. „Căci El zice şi se face; porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalm 33:9).

Fizicianul H. S. Lipson a spus: „Singura explicaţie plauzibilă este creaţia. Ştiu că lucrul acesta le repugnă fizicienilor şi, de altfel, şi mie, dar nu trebuie să respingem o teorie întemeiată pe fapte concrete doar pentru că nu ne place”Physics Bulletin, 1980, vol. XXXI, p. 138.

Sfaturile psihologilor, gânditorilor, savanţilor se schimbă de la o generaţie la alta sau chiar mai repede, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne etern, rămâne neschimbător şi de folos (2Timotei 3:16).

Domnul Isus, singurul pe drept numit: „Învăţător” (Matei 23:8-10), a spus: „Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!” (Marcu 13:31 NTR). Care dintre sfătuitori, savanţi sau psihologi moderni pot spune despre cărţile lor, despre învăţătura lor acest lucru?!

Iubite cititor, Cuvântul Domnului rămâne pe vecie” (1Petru 1:25, NTR), dacă vei asculta de El, dacă vei rămâne în El, vei trăi şi tu veşnic, căci Biblia spune în 1Ioan 2:17 (NTR): „Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”!

În concluzie o dată ce liderul catolic susţine evoluţia el se leapădă de Cuvântul lui Dumnezeu!!!

Dar tu, dragă cititor catolic, ce vei face, vei urma lideri semi-atei, evoluţionişti, sau vei urma Cuvântul lui Dumnezeu!!!

 


[1]  Sigla d.H. se referă: după Hristos; şi î.H. se referă înainte de Hristos.