„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! nu în Numele Tău am profeţit şi nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări de putere?» Şi atunci le voi spune deschis: «Niciodată nu v-am cunoscut; plecaţi de la Mine, lucrători ai fărădelegii».Matei 7:22,Matei 7:23 GBV.

 

În zilele noastre mulţi se laudă că fac lucrări supranaturale, auzim tot felul de nebunii, cum că unii au legat pe satan, anumiţi lideri carismatici se lăudau ani trecuţi că au legat căpetenia ţării noastre, vedem tot felul de lideri care pretind că au mari puteri, dar care sunt robiţi de materialism, curvie, mândrie, lux, etc.

 

Din păcate, lumea este tot mai stricată, ţările, oraşele, în care chipurile carismaticii şi alţii au legat „căpetenia”, nu se vede nici o schimbare, ba mai rău!!!

 

Toţi aceştia leagă în chip uşuratic rana oamenilor, spun că va fi mai bine, că ei l-au învins pe satan, că ei sunt stăpâni din locurile cereşti, dar ei în viaţa lor sunt pământeşti, stricaţi la minte, mândri, trăind în lux, făcând lucruri urâcioase.

 

Dar lucrul acesta a fost profeţi că se vor ridica proroci mincinoşi care vor ademeni pe mulţi, şi din cauza aceasta calea adevărului va fi hulită (2Petru 2:1). Calea adevărului este a călca pe urmele smeritului Miel, care nu şi-a deschis gura înaintea celor ce L-au batjocorit, care nu a răspuns la insulte, ci s-a încredinţat dreptului Creator (1Petru 2:21-23). Al cărui glas nu s-a auzit pe străzi, nu s-a certat (Matei 1219), nu a proclmat cu mândrie lucrările lui Dumnezeu care se făceau prin El! Atunci când vindeca spunea: du-te de te arată preotului, sau nu spune la nimeni această minune. Domnul nu s-a lăudat, nu s-a lăsat prins în cursa diavolului, aşa cum fac lucrători falşi!

 

El nu şi-a făcut reclamă, nici Lui, nici grupării de ucenici întemeiate de El! El nu a făcut spectacol aşa cum fac „liderii spirituali” din zilele noastre!

 

Toţi care au Duhul lui Isus, se comportă ca El! Dar cei care au duhul lui satan se comportă ca el, plini de mândrie, crezând că stăpânesc toate, şi când colo ei sunt robi ai rătăcirii, lăudând un Dumnezeu fals, un Dumnezeu triunic, nebiblic, închinându-se la „Sfântul Duh”, dar Mângâietorul, Duhul Adevărului nu primeşte închinare, chiar El Însuşi Îl premăreşte pe Cristos, El fiind doar un Mijlocitor între oameni şi Cristos, nu un obiect al închinării! – Ioan 16:13-15.

 

Dar aceşti lucrători vicleni, care chipurile  scot demoni şi îi eliberează pe oameni, nu le dau oamenilor decât nişte nădejdi închipuite. Domnul şi apostolii nu au învăţat că scăpăm de păcate, vicii, slăbiciuni carnale, prin expulzarea demonilor, ci prin cruce, prin ascultare, prin lepădarea de sine.

 

Cel mai important mijloc de eliberare al oamenilor este ascultarea! Nu expulzarea este mijlocul principal al eliberării, ci ascultarea, supunerea, credinţa, renegarea (2Corinteni 7:1; Coloseni 3:5; Efeseni 4:20-24)!

 

Dar multora le este mai comod să fie „eliberaţi”, dar în realitate să devină mai îndrăciţi decât sunt. Pentru că dacă un demon nu iasă în mod natural prin supunurea faţă de cuvântul lui Dumnezeu, acesta dacă este scos aduce alţi şapte draci pentru că el nu a fost înlocuit prin ascultare, prin calea divină. Căci Dumnezeu dă Duhul Sfânt celor ce ascultă de El (Fapte 5:32), nu celor care nu se silesc la ascultare, dar aleargă la exorcizare!

 

Orice expulzare care nu are în spate ascultarea de Cuvânt, produce o demonizare mai mare! De fapt satan se foloseşte de religia falsă, de aşa zişi „slujitori” ca să-i demonizeze mai tare pe oameni şi să-i înrobească!

 

Aparent se produce o „eliberare”, dracul pleacă, dar pleacă ca să aducă alţi şapte cu el şi starea omului, ulterior este mai rea decât la început! – Mat. 12:45.

 

Această lucrare satanică „propăşeşte” deoarece oamenii aleargă la apele otrăvite ale lucrătorilor mincinoşi, fiind mult mai comod să te laşi „slujit”, „exorcizat”, decât să te pocăieşti, să dai morţi mădularele din tine!

Nicăieri nu citim în epistole că apostolii prin Duhul Sfânt au practicat exorcizarea creştinilor fireşti! Epistolele conţin sfaturi, mustrări, îndemnuri la ascultare ca prin ele creştinul să se sfinţească, elibereze (Romani 12:1,Romani 12:2; Coloseni cap. 3; Efeseni cap. 5; 1Tes. cap. 4; 2Petru 1:5-11).