Martorii lui Iehova până în 1962, au interpretat că ‚înaltele stăpâniri’ din Romani 13:1, sunt Iehova şi Isus, şi nu autorităţile guvernamentale ale acestei lumi, aşa cum interpretează toţi creştinii acest pasaj.

Un scurt istoric asupra învăţăturii:

Russell, primul preşedinte al WTS[1], explică corect pasajul din Romani 13:1-7, că se aplică la autorităţile guvernamentale umane (JV[2] p.147), dar vine al doilea preşedinte al Turnului de Veghe şi dă o altă explicaţie, şi anume că aceste autorităţi nu sunt cele guvernamentale umane; ci, Iehova şi Isus care-şi exercita autoritatea prin Organizaţie (W 1/6; 15/6 1929), această învăţătură a fost promovată în rândurile Martorilor din anul 1929 până în anul 1962 (JV p.147).

Această schimbare a avut efecte catastrofale mai ales în Europa de Est, unde o parte minoritară din martori au rămas la vechea explicaţie, şi s-au desprins de organizaţie (Anuarul 2000 p.191,192). Motivul? După ce zeci de ani au fost învăţaţi prin revista Turnul de Veghe, că ‚înaltele stăpâniri’ sunt Iehova şi Isus, şi trăind în ţări comuniste, le era greu să accepte că dictatori şi guverne ateiste, comuniste, ar putea fi ‚înaltele stăpâniri’ rânduite de Dumnezeu!

Pentru cei de la Brooklyn, era mult mai simplu, ei trăiau în SUA, într-o ţară liberă, este chiar de mirare, cum de nu şi-au dat seama mai repede că al doilea preşedinte Rutherford a dat o interpretare greşită!

Totuşi două grupări din România: AMIR [Asociaţia Martorii lui Iehova, cu literatura WTS până în 1948]; şi CAMI [Credinţa Adevărată Martorii lui Iehova, cu literatura WTS până în 1962], susţin vechea interpretare a lui Rutherford.

Ei reeditează vechea literatură, sau o traduc din engleză şi editează vechea literatură în română. Astfel în cartea: „Aceasta este viaţa veşnică!” din 1997, în română, iar în engleză: „This Means Everlasting Life!” - din 1950. La capitolul: „Supunere in fata Stapinirilor Inalte”, afirmă:

„10. "Stapinirile Inalte existente" sunt Iehova Dumnezeu, Cel Prea Inalt si Isus Christos, Fiul Sau Slavit. Dupa ordinea pe care a stabilit-o, Suveranul universului si Imparatul Sau Mesia ocupa prima, respectiv a doua pozitie”.

„11. ...In primul secol, cei doisprezece apostoli ai Mielului au fost stabiliti de catre Dumnezeu pentru fratii lor, pentru a administra bine organizatia vizibila. Exact despre aceste stapiniri apostolice era vorba atunci cind s-a spus fratilor: " sa priviti bine pe cei ce se ostenesc intre voi, care va cirmuiesc in Domnul si care va sfatuiesc. Sa-i pretuiti foarte mult, in dragoste, din pricina lucrarii lor". - 1 Tesaloniceni 5:12, 13.

     12. Trebuie sa ne temem de Stapinirile Inalte si sa o aratam straduindu-ne sa nu Le displacem. Daca facem binele, adica vointa divina, nu vom avea nici un motiv de teama, pentu ca aceste Stapiniri sunt dusmane doar acelor ce fac raul. Orice stapinire ce vine de la Dumnezeu, prin mijlocirea lui Christos, se exercita pentru binele crestinului care urmeaza dreptatea. Este scris: "Ea este trimisul lui Dumnezeu pentru tine", pentru vointa Lui Iehova. Ea nu persecuta, ea nici nu exileaza, nu inchide si nici nu ucide. Dar daca facem raul, rezistind vointei divine, avem un motiv de a ne teme de pedeapsa, pentru ca Sapinirile Inalte au puterea de a executa sentinta. Puterea lor e simbolizata prin "sabie". Imparatul imparatilor si Domnul domnilor e reprezentat astfel: "Din gura lui iesea o sabie ascutita, ca sa loveasca Neamurile cu ea, pe care le va cirmui cu un toiag de fier". (Apocalipsa 19:15-16). Iata cum stapinirea divina, care se exercita dupa dreptate, "este in slujba lui Dumnezeu, ca sa-L razbune si sa pedepseasca pe cel ce face rau". - Romani 13:3-4.
     13. De teama sanctiunilor, oamenii acestei lumi se conformeaza adesea, in aparenta, legilor tarilor lor. Dar cel ce iubeste dreptatea nu se supune Stapinirilor Inalte doar pentru a scapa de minia divina. El Li se supune pentru ca acest lucru este drept si ii aduce pacea inimii. Constiinta noastra, spune apostolul, ar trebui sa fie o forta superioara fricii pentru a ne indemna sa facem binele. Pavel spune, intr-adevar: "De aceea trebuie sa fiti supusi nu numai de frica pedepsei, ci si din indemnul cugetului". Constiinta noastra ar trebui, de asemenea, sa ne dicteze comportamentul atunci cind este vorba de a plati impozitele. Sa nu uitam ca apostolul se adresa sfintilor Romei, una din marile puteri care luau impozite. (Daniel 11:20). Crestinii romani isi plateau impozitele, avind o buna constiinta. "Tot pentru aceasta sa platiti si birurile". (Romani 13:5-6). Pavel stia ca in epoca in care Isus trebuia sa se nasca iesise "o porunca de la Cezar August  sa se inscrie toata lumea... toti se duceau sa se inscrie fiecare in cetatea lui." Si Luca, insotitorul lui Pavel, povesteste ca Iosif, tatal adoptiv al Lui Isus, si Maria, mama sa, s-au supus poruncii lui Cezar si s-au inscris la recensamint. - Luca 2:1-5.
     14. A-ti plati impozitele, este conform felului de a actiona al Lui Christos; putem deci sa o facem cu constiinta curata in fata Lui Dumnezeu. Isus a transat pentru noi problema de a stii daca e bine in ochii Lui Dumnezeu sa-ti platesti impozitele. Intr-o zi dusmanii Lui l-au intrebat: "Se cade sa platim bir Cezarului sau nu?" Isus le-a cerut sa-i arate un dinar si, vazind efigia si inscrisul, a spus: "Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si Lui Dumnezeu ce este al Lui Dumnezeu". (Matei 22:17-21). Cezar batea moneda proprie si nu accepta pentru impozite moneda evreiasca. De aceea trebuie sa-i dam Cezarului, adica guvernantilor acestei lumi, moneda fabricata de catre ei si ceruta in parte sub forma de impozit. Prin organisme de stat, "Cezar" ne face numeroase servicii. Sa ne platim, deci, impozitele in siguranta de constiinta, deoarece beneficiem de servicii publice precum scolile, P.T.T.R.-ul, protectia contra incendiului, politia, intretinerea drumurilor etc. Dar nici unul din aceste servicii nu cere sa il adoram pe Cezar si nici un Cezar nu este demn de adorat. El nu poate avea adoratia noastra prin asemenea binefaceri, si nici sa ne procure viata vesnica. El nu merita, deci, ca noi sa-i dam viata noastra, aparind o cauza oarecare. Existenta noastra actuala si viitoare depinde de Marele Datator de viata. Este scris: "Caci la Tine este izvorul vietii". "La Iehova este scaparea". (Psalm 36:9; 3:9). "Fiinca atit de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica". - Ioan 3:16.
     15. Iehova este Stapinirea Suprema. Isus, care este Stapinire Superioara, a spus ucenicilor Sai sa dea Lui Dumnezeu ceea ce este al Lui Dumnezeu...”
.

[sublinierile îmi aparţin, textul este scris fără diacritice fiind luat de pe internet, l-am reprodus aşa cum era pus pe internet].

Dacă suntem atenţi la afirmaţiile pe care le-a făcut WTS înainte de 1962, preluate în prezent de AMIR şi CAMI, înţelegem că WTS nici înainte de 1962, nu a fost contra autorităţilor guvernamentale, fiind de acord cu afirmaţia lui Isus: „...Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu![3] (Matei 22:21). Doar că WTS atunci a interpretat bine unele texte despre autorităţile umane, şi greşit cel din Romani cap. 13!

WTS este inconsecvent, chiar în cartea mai sus menţionată din care am citat un fragment, deoarece Romani 13:1-7, trebuie înţeles şi interpretat în context, adică toate versetele de la 1-7, fie se referă la Iehova şi Isus, şi cei rânduiţi de Ei, fie la autorităţile acestei lumi.

WTS interpretează v.1 astfel: "Stapinirile Inalte existente" sunt Iehova Dumnezeu, Cel Prea Inalt si Isus Christos, Fiul Sau Slavit.”

Iar v.6, astfel: Crestinii romani isi plateau impozitele, avind o buna constiinta. "Tot pentru aceasta sa platiti si birurile". (Romani 13:5-6).”

Să nu uităm când a scris Pavel scrisoarea către Romani, textul nu era împărţit pe versete şi nu avea nici măcar semne de punctuaţie, orice cercetător sincer, citind cap. 13 din Romani, va înţelege că v.1-7, sunt în legătură între ele.

În plus, în timp ce WTS interpretează v.5, la creştini cu autoritate apostolică, care au o sabie simbolică, v.6 îl aplică la autorităţile lumeşti! Cu toate că este clar că v.6 este o continuare a v.5, şi că nu poate fi vorba de două tipuri de autoritate în aceste versete. Una spirituală, şi alta lumească.

Observaţi cuvintele de legătură: v. 5 De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. V.6  Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile...”. Adică Pavel voia să continue ideea, de aceea foloseşte fraza: „Tot pentru aceasta”, pentru care „aceasta”? Datorită conştiinţei, astfel Pavel spune cu alte cuvinte nu numai că trebuie să fie supuşi acestor înalte stăpâniri, datorită conştinţei,  ci şi să plătească birurile, tot datorită conştiinţei.

În concluzie, despărţirea v.1-5, referindu-se la autoritatea din congregaţie numită de Iehova prin Isus, de v.6,7, ca fiind autoritatea laică, lumească, este greşită, acest pasaj: v.1-7, trebuie interpretat împreună, nu pe bucăţi. Întreg pasajul se referă la autorităţile din această lume, rânduite de Dumnezeu, să analizăm pasajul în întregimea lui:

Romani 13:1:  Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

Cum este posibil ca „stăpânirilor celor mai înalte”, traducerea literală din greacă: „autorităţilor superioare” (NTTF – 2008[4]), din greacă: huperecho = superioare; exousia = autorităţi, să fie Iehova şi Isus, pentru că asta ar însemna că Dumnezeu la rânduit pe Dumnezeu în funcţia de autoritate superioară? Dumnezeu nu s-a rânduit pe Sine, astfel aceste autorităţi trebuie să fie altcineva.

Acelaşi cuvânt grec: huperecho = superioare, apare şi în 1Petru 2:13, ce spune acest texte biblic? „Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor [huperecho]. Cine este în textul din 1Petru 2:13: Înaltul stăpânitor? Textul răspunde clar: ‚împăratul’. Spiritul Sfânt l-a inspirat pe Petru prin acelaşi cuvânt ca şi Pavel în pasajul lui despre autorităţi. Astfel ‚înalta stăpânire’ din Romani 13, nu este alta decât cea din 1Petru 2:13, şi anume: ‚împăratul’ şi ‚stăpânirile omeneşti’. Textele sunt foarte asemănătoare, stăpânirile la care trebuie să fim supuşi pe lângă stăpânirea lui Dumnezeu, este cea umană a guvernării rânduite tot de El.

Chiar textul din Romani 13:1, spune clar „stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.” Dumnezeu este Stăpân absolut din eternitate, astfel nu a existat un moment în timp, în care El să se rânduie pe sine ca autoritate, autoritatea Lui derivă din natura Lui veşnică de Dumnezeu (comp. cu Galateni 4:8). Tocmai această frază indică că aceste stăpâniri sau autorităţi superioare, sunt oameni rânduiţi de Dumnezeu, nu Însuşi Dumnezeu. Dumnezeu nu s-a rânduit pe Sine ca autoritate, El este prin Sine autoritate!

Romani 13:2: „De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda”.

Dacă Dumnezeu este stăpânirea, era un non sens ca Pavel să spună: „cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu”. Ca să înţelegem mai bine non sensul, voi parafraza înlocuind termenul stăpânire cu Dumnezeu, dacă WTS susţine că stăpânirea este Dumnezeu.

Parafrazarea: „cine se împotriveşte lui Dumnezeu, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu”. Cum sună iubite cititor? Nu-i aşa că este un non sens?

Romani 13:3-6: Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea.  El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.  De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.  Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta”.

Deoarece acest pasaj se leagă împreună îl analizez împreună, nu-l despart după bunul meu plac aşa cum a făcut WTS.

WTS în trecut şi CAMI şi AMIR în prezent, interpretează că demnitarii sunt slujitorii lui Dumnezeu în sensul că sunt servii, sau conducătorii aleşi de Dumnezeu în poporul Lui creştin.

Însă această interpretare este forţată şi scoasă din context. Deoarece aceiaşi dregători fac slujba necurmată de a colecta birurile şi taxele, observaţi: „Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta”.

Numai în cazul în care servii din AMIR şi CAMI pun taxe şi biruri peste martorii din asociaţia lor, am putea interpreta astfel acest pasaj!

Ei mai interpretează, că sabia este simbolică. O dată am discutat cu un bărbat de la CAMI, care îmi spunea că sabia este Cuvântul lui Dumnezeu, argumentând cu Evrei 4:12. Numai că în Evrei 4:12, Cuvântul nu este sabie, ci este comparat cu o sabie. În plus, cine ne dă dreptul că corelăm texte după bunul nostru plac? Textul cu sabia trebuie pus în contextul lui. Care este contextul lui? „El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău”. Ne întrebăm: servii creştinii se răzbună? Păi atunci ar încălca versetele anteriare a lui Pavel, din Romani 12:19-21, unde se spune: Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti” zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine”.

Dacă servii lui Dumnezeu nu se răzbună, atunci sabia este literală nu simbolică, şi cum AMIR şi CAMI nu pun mâna pe sabia literară, cu scopul lovirii în alte persoane, ei nu pot fi autoritatea rânduită de Dumnezeu din Romani 13.

Da, Biblia vorbeşte în alte psaje de autoritatea din adunarea creştină, cum ar fi Evrei 13:17, însă nu în acest pasaj din Romani 13. Dumnezeu are o autoritate în poporul Său, şi un alt fel de autoritate în lumea care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu. Pentru a conduce această lume, este nevoie de sabie, dar pentru a conduce poporul lui Dumnezeu nu este nevoie nici de sabie fizică, nici de răzbunare.

Apostolul Pavel, concluzionează la acest subiect în Romani 13:7: „Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea”.

Cu siguranţă că nu conducerii din poporul lui Dumnezeu, trebuie să dea creştinii: birul, vama, frica!

Învăţătura din Romani 13:1-7, nu diferă de cea din Tit 3:1: „Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun”.

Dacă în Romani 13:1, stăpânirile în greacă sunt: „exousia” = „autorităţile”, tot la fel în Tit 3:1, expresia: „dregătorilor” este de fapt „autorităţilor” (NTTF – 2008), în greacă acelaşi: „exousia”.

 Iată acelaşi Spirit Sfânt a inspirat, acelaşi om a scris: apostolul Pavel, şi tot despre aceleaşi autorităţi umane din această lume este vorba în ambele texte.

Tot la fel despre acelaşi lucru este vorba şi în pasajul din 1Petru 2:13-17: Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul: atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât şi dregătorilor, ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine. Căci voia lui Dumnezeu este, ca, făcând ce este bine, să astupaţi gura oamenilor neştiutori şi proşti. Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu. Cinstiţi pe toţi oamenii, iubiţi pe fraţi; temeţi-vă de Dumnezeu; daţi cinste împăratului!”

Asemănările sunt izbitoare pentru orice cititor sincer, care citeşte Biblia fără ochelarii WTS.

Observaţi:

Romani 13:1:  „Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu”.

1Petru 2:13: Fiţi supuşi oricărei stăpâniri omeneşti, pentru Domnul.

În Romani 13:1, trebuie să fim supuşi deoarece au fost rânduite de Dumnezeu, în 1Petru 2:13, trebuie să fim supuşi pentru Domnul, în sensul fie ca pentru Domnul Isus (comp. cu Efeseni 6:5-7; Coloseni 3:23), fie datorită că Domnul le-a rânduit. În ambele cazuri interpretarea WTS, are o problemă.

Dacă trebuie să fim supuşi stăpânirilor ca pentru Domnul, atunci martorii nu mai pot susţine că aceste stăpâniri vin de la cel rău şi nu de la Dumnezeu. Nu pot să mă supun cuiva ca Domnului Isus, decât dacă aceea autoritate este acceptată de Domnul Isus.

Sau în cazul în care Domnul sau prin Domnul Isus s-au rânduit, atunci de ce mai mă împiedic în textul din Romani 13:1, care spune aproximativ acelaşi lucru?!

Romani 13:3-6: „Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău...”.   

1Petru 2:14: „...ca unii care sunt trimeşi de el să pedepsească pe făcătorii de rele şi să laude pe cei ce fac bine”.

Aceiaşi stăpânire, deoarece reacţia este aceiaşi, cei ce fac binele sunt lăudaţi, cei ce fac răul sunt pedepsiţi.

Dar se ridică o întrebare: Au fost dictatorii, regii sau preşedinţii răi, rânduiţi de Dumnezeu?

Biblia spune că Dumnezeu rânduieşte autorităţile superioare, El nu doar sunt îngăduite de Dumnezeu, ci sunt rânduite, în greacă: „tetagmenai” = aranjate, stabilite, ordonate.

Chiar dacă nu înţelegem pe deplin o anumită afirmaţie a Scripturii, sau nu ni se pare logică, trebuie să înţelegem că Cuvântul este necuprins (Psalm 119:96), dincolo de raţiunea noastră. Noi trebuie să-l acceptăm ca fiind adevărul (Ioan 17:17), chiar dacă nu-l înţelegem.

În Vechiul Testament, Dumnezeu s-a folosit de regi şi regate păgâne, pentru a-şi disciplina poporul, fiind chiar instrumente ale pedespsirii Lui, ca de pildă: egiptenii, asirienii, babilonienii, romanii (comp. cu Isaia 10:5,Isaia 10:24).

În mod asemămător, când o naţiune se abate de la calea lui Dumnezeu, alege o cale idolatră, căpetenia spirituală care conduce din lumea spirituală peste aceea ţară, este o căpetenie demonică. De pildă, căpetenia împărăţiei Persiei sau Greciei nu a fost un împărat uman, ci un conducător spiritual de a putut să se opună îngerului trimis de Iehova Dumnezeu (Daniel 10:12-13,Daniel 10:20).

În mod asemănător, datorită păcatului, sau a idolatriei Dumnezeu poate rândui prin cel rău, sau prin căpetenia demonică o conducere, rea tiranică, cu scopul de a pedepsi acel popor care s-a abătut de la căile lui Dumnezeu.

Pe de altă parte dacă poporul se teme de Dumnezeu, El poate stabili un îngerul bun conducător şi păzitor ale celei naţiuni, un conducător cu frică de Dumnezeu.

Dar binenţeles, că Dumnezeu este suveran, şi pentru a-şi înfăptui planurile neînţelese şi neştiute de noi, El este suveran pentru a pune pe cine vrea dintre oameni ca autoritate superioară.

Când evreii au cerut ca Dumnezeu să le pună un rege, Iehova le-a spus în: 1Samuel 8:9-18:

„Ascultă-le glasul deci; dar înştiinţează-i şi fă-le cunoscut dreptul împăratului care va domni peste ei.” Samuel a spus toate cuvintele Domnului poporului care-i cerea un împărat. El a zis: „Iată care va fi dreptul împăratului care va domni peste voi. El va lua pe fiii voştri, îi va pune la carele sale şi între călăreţii lui, ca să alerge înaintea carului lui; îi va pune căpetenii peste o mie şi căpetenii peste cinzeci, şi-i va întrebuinţa la aratul pământurilor lui, la seceratul bucatelor lui, la facerea armelor lui de război şi a uneltelor carelor lui. Va lua pe fetele voastre să-i facă miresme, de mâncare şi pâine. Va lua cea mai bună parte din câmpiile voastre, din viile voastre şi din măslinii voştri şi o va da slujitorilor lui. Va lua zeciuială din rodul seminţelor şi viilor voastre şi o va da famenilor şi slujitorilor lui. Va lua pe robii şi roabele voastre, cei mai buni boi şi măgari ai voştri, şi-i va întrebuinţa la lucrările lui. Va lua zeciuială din oile voastre şi voi înşivă veţi fi slugile lui. Şi atunci veţi striga împotriva împăratului vostru pe care-l veţi alege, dar Domnul nu vă va asculta.”

Iată regii puşi de Iehova în Israel puteau pretinde multe lucruri inconvenabile pentru popor, cu atât mai mult regii păgânii puşi de Iehova ca pedeapsă!

Arătând că Dumnezeu este suveran, El l-a pus pe Saul, primul rege a lui Israel, din seminţia lui Beniamin (1Samuel 9:1-2), nu din cea a lui Iuda, din care se trag regii. De ce? Dumnezeu este suveran şi face ce Îi place Lui, în Psalm 115:3, se spune: „Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea”.

Cine la rânduit pe regele Babilonului peste multe ţări, oare nu Iehova? Ce se spune în Ieremia 25:11: „Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani”. Sau în Ieremia 27:8: „Dar dacă un popor sau o împărăţie nu se va supune lui Nebucadneţar, împăratul Babilonului şi nu-şi va pleca grumazul sub jugul împăratului Babilonului, voi pedepsi pe poporul acela cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, zice Domnul, până îl voi nimici prin mâna lui”. Cine la rânduit pe acest rege? În Ieremia 27:13, se spune: „Pentru ce să muriţi, tu şi poporul tău, de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a hotărât Domnul [„Iehova” SS 1874[5]] asupra poporului care nu se va supune împăratului Babilonului? Deci cine a hotărât? Însuşi Iehova!

Se implică Dumnezeu în a da regi jos şi a rândui regi peste un popor, în afara poporului Lui? Da, cine l-a dat Jos pe Nebucadneţat şi l-a pus iarăşi? Oare nu Iehova Dumnezeu! Iată El rânduieşte conducătorii, şi doar El îi poate da jos, chiar în popoarele păgne. Observaţi, în Daniel 4:20-25: „Copacul pe care l-ai văzut...eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic, a cărui mărime a crescut şi s-a înălţat până la ceruri şi a cărui stăpânire se întinde până la marginile pământului. Împăratul a văzut pe un străjer Sfânt pogorându-se şi zicând: „Tăiaţi copacul şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ şi legaţi-l cu lanţuri din fier şi din aramă, în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua cerului şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el”. Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu împăratul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului şi îţi vor da să mănânci iarbă ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremuri vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. Cine dă împărăţia, şi la cine? „Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea”. Slăvit să fie El!

Cine pune preşedinţii, regii, guvernatorii, dregătorii, autorităţile, din zilele noastre? DUMNEZEU.

De ce pune El uneori oameni răi, alteori oameni buni, asta numai El cunoaşte în mod deplin, dar deoarece toate căile sale sunt drepte, El nu poate face vreo greşală (Deuteronom 32:4).

Rutherford s-a poticnit în Romani 13:1, deoarece a analizat diferite tipuri de guvernări de pe întreg pământul din vremea lui şi a văzut că fiecare rege sau preşedinte a dat legi diferite de celălalt. Şi s-a întrebat el cum au putut toţi aceştia cu gândiri diferite, să fie rânduiţi de acelaşi Dumnezeu?

Însă, legile pot fi şi în funcţie de specificul ţării, precum pot fi şi legi bune, mai bune sau greşite, fiecare autoritate va da socoteală în faţa lui Dumnezeu de cum a guvernat (Romani 14:10), problema noastră este să acceptăm ce afirmă Biblia, chiar dacă nu înţelegem pe deplin totul.

Nu pot să închei, decât spunând că autorităţiile superioare din Romani 13:1, sunt autorităţi umane, laice, puse de Dumnezeu pentru a conduce această lume temporară, cărora noi trebuie să le fim supuşi, însă fără a le da lor, lucrurile lui Dumnezeu, cum ar fi de pildă: închinarea.

De aceea, spun ca Ecclezisatul în Ecleziast 5:8: „Când vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare [autoritaţiile laice] veghează altul mai mare [căpetenia îngerească] şi peste ei toţi Cel Prea Înalt”.

În concluzie, pasajul din Romani 13:1-7, se referă în mod clar la autorităţile superioare, laice ale acestei lumi, rânduite de Dumnezeu. Atât textul în sine, contextul, legăturile din acest pasaj, legătura cu alte pasaje din Biblie care vorbesc despre acelaşi lucru, etimologia cuvintelor din limba greacă, toate converg spre înţelesul că aceste autorităţi nu sunt Iehova şi Isus, ci sunt rânduite de Iehova prin Isus, în această lume, pentru a răzbuna şi pedepsi pe cei ce fac răul, şi a lăuda pe cei ce fac binele.

 



[1] WTS, prescurtarea la Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania.

[2] JV - este simbolul pentru cartea: „Martorii lui Iehova proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu”.

[3] Dacă nu este vreo menţiune, citatele biblice, sunt luate din Biblia Cornilescu.

[4] Sigla NTTF – 2008, se referă la Noul Testament Traducerea Fidelă din anul 2008.

[5] Sigla SS 1874, se referă la Sfânta Scriptură de la 1874.