Acest articol doreşte să dea un mesaj scriptural şi în dragoste, membrilor din Asociaţia Credinţa adevărată Martorii lui Iehova la subiectul: darurile Duhului Sfânt.

 

În România sunt în jur la vreo 8 grupări de Martori ai lui Iehova, (după unii chiar 11 grupări), menţionez pe cele mai importante: Studenţii în Biblie, ce s-a desprins de Societatea Turnul de Veghe, în 1917, după moartea primului preşedinte al Turnului de veghe: Russell, şi sunt cu literatura până în 1916; Cultul religios: Martorii lui Iehova cu conducerea din Broklin, care este trunchiul principal de martori; apoi asociaţia: Credinţa adevărată Martorii lui Iehova [prescurtat CAMI], cu literatura până în 1962, apoi: Asociaţia Creştină Martorii lui Iehova, asemănători în principiu cu CAMI, şi apoi Asociaţia Martorii lui Iehova [prescurtat AMIR], cu literatura până în 1948, şi alte grupuri mici dizidente rupte din organizaţia martorilor, unele după revoluţia din anul 1989.

 

Am primit un mesaj audio (mp3), intitualat: „Duhul Sfânt şi darurile sale”, care conţine învăţătura CAMI, despre darurile spirituale, care se găsesc în Biblie, în special în următoarele pasaje: Romani 12:6-8; 1Corinteni 12:6-11,1Corinteni 12:28-30; 1Corinteni 14:1-5; Efeseni 4:11-13; 1Petru 4:10-11.

 

Această mică predică, exprimă crezul actual despre darurile Duhului Sfânt, al Asociaţiei Credinţa adevărată Martorii lui Iehova.
În acea învăţătură audio, se spunea că darurile Duhului Sfânt nu mai sunt actuale, ci că ele au încetat să mai existe imediat după moartea apostolilor cei 12, aleşi de Isus.
Din păcate, pentru afirmaţiile lor, nu au dovezi Biblice sau istorice, pentru a se susţine o astfel de interpretare, şi de fapt toate afirmaţiile lor, despre încetarea darurilor, trecute printr-un studiu atent se dovedesc a fi false.
În continuare, le vom analiza, doresc ca cititorul să se debaraseze, de orice prejudecată, pentru a fi corecţi cu Dumnezeu şi cu ei înşişi şi pentru că vom intra pe terenul sacru a Sfintelor Scripturi, şi noi nu vrem să le sucim spre pierzarea noastră (2Petru 3:16).
Voi reda îngroşat ideiile lor din materialul audio despre darurile Duhului Sfânt, apoi voi da răspunsul biblic.

 

1) Apostolii după ce au înţeles profeţiile în mod desăvârşit, atunci darurile au încetat
- FALS - Apostolii nu au înţeles tot, căci ei au spus: „cunoaştem în parte”, iar acest în parte se va sfârşi când vor vedea faţă în faţă, adică când profeţiile se vor împlini (1Corinteni 13:9-12).
Iar profetul Daniel spune clar: Daniel 12:4: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte.”
Apostoli nu puteau să cunoască desăvârşit, căci nu a fost în sec. I d.C. vremea sfârşitului despre care vorbeşte profetul Daniel.
Apoi, Biblia spune că darurile vor exista, până când TOŢI vom ajunge la cunoştinţa deplină, nu doar apostolii (Efeseni 4:11-13).

 

2) După moartea apostolilor, darurile au încetat, căci se dădeau prin punerea mâinilor apostolilor.
- FALS - Nu există nici un text clar care să precizeze că miracolele şi darurile spirituale este obligatoriu să se manifeste doar în prezenţa celor 12 apostoli sau prin punerea mâinilor lor.
De exemplu, Filip fără a fi apostol a făcut miracole, şi fără ca apostolii să fie de faţă (Fapte 8:5-8); tot la fel Anania (Fapte 9:10-18). Darurile sunt legate de voia Suverană a lui Dumnezeu şi nu de prezenţa unor oameni (Evrei 2:4), şi de credinţa individuală (Ioan 14:12).
În, Vechiul Testament se semnalează daruri ca profeţia de pildă, fără a fi prezent Domnul Isus sau apostolii, deci darurile se pot manifesta fără ca Isus şi apostolii, să fie neapărat prezenţi. Un alt exemplu este adunarea din Corint, în care s-au manifestat toate darurile Spiritului Sfânt, fără ca apostolul Pavel să fie prezent (1Corinteni 1:4-7).

 

3) Dacă limbile nu au încetat, când se va manifesta: credinţa, nădejdea şi dragostea?
- Tot în perioada când se manifestă darurile. Să nu uităm, că atunci când Pavel a scris scrisoarea lui către adunarea din oraşul Corint, nu era împărţită pe capitole şi versete, cum sunt împărţite Bibliile noastre, împărţire care a avut loc după sute de ani după ce a scris Pavel.
În 1Corinteni 13:13-14:1-4, se spune: Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi. În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege, şi, cu duhul, el spune taine. Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi mângâiere”.
Când era credinţa, nădejdea şi dragostea, funcţiona: prorocia şi limbile. Pavel a îndemat „Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti. Deci dragostea + darurile spirituale, funcţionau în acelaşi timp.
În timp ce apostolul Pavel spune: „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”. El vorbeşte în cap. 12 şi 14 despre daruri, astfel: credinţa, nădejdea şi dragostea, nu trebuiau să funcţiuneze într-un alt timp, când nu funcţionau darurile, ci tocmai atunci când funcţionau şi darurile (cap. 12 şi 14).
Pavel spune: Acum vedem ca într-o oglindă”, chiar dacă creştinii aveau darurile, ei vedea ca într-o oglindă de metal din timpul acela, de aceea era nevoie ca complectare sau ajutor pe lângă daruri, să rămână şi „credinţa, nădejdea şi dragostea”.
Expresia „Acum”, este o expresie de timp, indicând că „acum”, în acest sistem de lucruri avem nevoie de daruri prin care cunoaştem în parte, dar pentru că darurile nu aduc decât o cunoaştere în parte, avem nevoie şi de credinţă, nădejde şi dragoste pentru a rămâne în picioare din punct de vedere spiritual. Deoarece acum nu vedem bine, nu cunoaştem complet lucrurile, avem nevoie de credinţă, de speranţă şi de dragoste. Când vom fi în veşnicie şi vom vedea împlinirea profeţiilor atunci nu mai avem nevoie nici de daruri, căci atunci vom cunoaşte deplin, nici de credinţă în Isus, că vom vedea pe Domnul Isus (1Ioan 3:1-2), nici de nădejde, căci atunci nădejdea noastră se va materializa fiind în împărăţia lui Dumnezeu, ci doar de dragoste, dar acum avem nevoie şi de cunoştinţă, şi de profeţie, limbi, dar şi de credinţă, nădejde şi dragoste.

 

4) A luat sfârşit cunoştinţa, profeţiile şi limbile la puţin timp după moartea apostolilor.
- FALS - Conform Bibliei ele vor fi, până la desăvârşirea tuturor creştinilor.
1Corinteni 13:8-12 se spune: ,,Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”
Ne punem întrebarea: A luat sfârşit cunoştinţa? Nu, conform cu concepţia Martorilor lui Iehova, cunoştinţa creşte încontinuu (Proverbe 4:18), mai ales acum în timpul sfârşitului, început în anul 1914, după teoria martorilor. Conform Bibliei cunoştinţa se va sfârşi când „vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4:13).
Însă dacă cunoştinţa nu s-a sfârşit, nici profeţiile nu s-au sfârşit, „Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi”.
Apostolul Pavel, ilustrează cunoştinţa în parte cu gândirea şi vorbirea de copil, din copilărie, şi cu o vedere în oglindă, într-un chip întunecos, iar în contrast cu această stare, starea desăvârşită, sau sfârşitul cunoştinţei este atunci când „vom vedea faţă în faţă” atunci când „voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Oare membrii CAMI au ajuns să vadă realităţile cereşti: „faţă în faţă”, sau au ajuns să cunoască deplin aşa cum sunt şi ei cunoscuţi pe deplin de Dumnezeu?
Cu siguranţă că nu, şi atunci, ei trebuie să recunoască că dacă cunoştinţa nu s-a sfârşit, căci şi actualmente cunoaştem în parte, atunci nici prorociile nu s-a sfârşit.
Deci textul spune clar că prorociile care sunt un lucru „în parte”, se vor sfârşi ,,când va veni ce este desăvârşit”, dar la ce se referă termenul: ,,desăvârşit”? Unii interpretează că se referă la desăvârşirea Bibliei, adică la încheierea canonului Biblic, alţii spun că se referă la starea perfectă şi cunoaşterea desăvârşită de care vor avea parte, creştinii odată cu schimbarea trupului lor la venirea Domnului Isus (Filipeni 3:20-21).
Este clar că prima variantă nu se potriveşte, căci atunci când va înceta prorocia va înceta şi cunoştinţa, ori la încheierea canonului Biblic cunoştinţa nu s-a încheiat, ba chiar sunt profeţii biblice că cunoştinţa va creşte (Daniel 12:4). Deci prorocia va exista până la venirea Domnului, căci doar atunci ,,vom vedea faţă în faţă” şi ,,voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Sau altfel spus, prorociile şi limbile şi cunoştinţa vor exista până va veni ceea ce este desăvârşit (perfect), adică starea de perfecţiune adusă de Fiul lui Dumnezeu prin Împărăţia lui Dumnezeu. Cuvântul desăvârşit, în greacă: ,,teleion”, semnifică ceva pe deplin dezvoltat, perfect, complet.
Întrebări: A încetat cunoştinţa? Când vom cunoaşte pe deplin lucrurile? Răspunsul corect este: ‘în viitor cunoştiinţa va înceta’, atunci când va veni „ce este desăvârşit”. Tot la fel şi profeţiile şi limbile şi celelalte daruri, vor înceta în viitor, numai interpretând aşa vom fi corecţi şi consecvenţi.

 

5) Dacă darurile ar funcţiona, atunci ar muri mulţi în biserici ca Anania şi Safira.
- Fals – Din păcate doctrina CAMI se contrazice singură, dacă ei pe de o parte spun: darurile au luat sfârşit la puţin timp după moartea apostolilor, iar pe de altă parte spun: dacă darurile ar funcţiona, atunci ar muri mulţi în biserici ca Anania şi Safira, păi de la Anania şi Safira, până la apostolul Ioan au fost zeci de ani, cu oameni corpuţi în adunare (2Petru 2:10-22; Iuda 1:17-19; etc.) şi nu a mai murit nimeni în felul acesta. Dumnezeu este suveran şi El ştie când să pedepsească în adunare ]n felul acesta şi când nu. Această dovadă deci nu arată că darurile au încetat după moartea apostolilor.
De pildă Moise a ucis cu pietre pe cel ce a strâns lemne în sabat, dar Neemia, pe cei ce au călcat  sabatul doar i-a mustrat din cauză că împrejurarea era alt fel, Israelul era într-o situaţie grea, nu s-a impus o pedeapsă aspră (comp. Numeri 15:32-36; cu Neemia 13:15-22).

 

 
6) Dacă darurile au funcţionat şi după moartea apostolilor, atunci ar fi trebuit să fie învieri din morţi?
- Pe parcursul secolelor, au existat învieri din morţi la rugăciunile credincioşilor. Faptul că CAMI nu are cunoştinţă de lucrarea darurilor suprnaturale sau de intervenţile miraculoase a lui Dumnezeu, datorită bunătăţii Lui, nu însemnă că Dumnezeu nu a făcut minuni.
Problema este că CAMI ca şi unele grupări ale martorilor, stau în ignoranţă şi nu cunosc altceva din punct de vedere spiritual, decât ce le spune literatura Turnul de Veghe.
Şi cum cei ce au editat Turnul de Veghe nu admit că Dumnezeu mai face şi azi minuni, ei ascund sau nu doresc să ştie minunile lui Dumnezeu. Cu toate acestea Dumnezeu nu se schimbă, El este acelaşi (Maleahi 3:6; Iacob 1:17), şi tot la fel sunt şi darurile, El nu regretă ce a dat, ca să retragă darurile miraculoase (Romani 11:29).
Acum după ce am analizat în lumina Bibliei acele afirmaţii promovate de CAMI în acel material audio, doresc să aduc argumente biblice şi istorice că minunile nu au încetat cu moartea apostolilor.

 

Argumente biblice că minunile nu au încetat o dată cu moartea apostolilor:
Fapte 2:17-18: În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi vor proroci.” Această profeţie a început să se împlinească în primul secol cu ocazia Penticostei, însă ea este valabilă pentru toată perioadă de timp numită: „zilele din urmă”, până în viitor, la venirea zilei de mânie a lui Dumnezeu (vezi Ioel 2:31-32). Căci ea mai precizează în continuare: „Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” Deci în această perioadă de la Penticosta până la venirea zilei lui Dumnezeu, orice credincios poate cere (Luca 11:13), şi primi Duhul Sfânt, care să lucreze prin aceste daruri împlinind astfel profeţia din Ioel cap. 2
În Evrei 2:2-4, se arată, că Dumnezeu se foloseşte de daruri pentru a întări mărturia oamenilor Lui, de ce astăzi ar fi altfel? De ce ar proceda Dumnezeu altfel astăzi? Având în vedere că El nu se schimbă (Iacob 1:17 comp. cu Romani 11:29)? Având în vedere că Isus este acelaşi şi ieri, şi azi şi în veci? – Evrei 13:8. Oare astăzi când este atâta necredinţă, nu este nevoie ca mesajul evangheliei să fie întărit prin semne şi minuni?
Până când va fi valabil darul Spiritului Sfânt, adică vorbirea în alte limbi? În Fapte 2:39, se răspunde: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Noi acum încă suntem în ziua de har, în ziua salvării, în anul de îndurare a lui Dumnezeu (2Corinteni 6:2; Luca 4:18-19), deci darul Duhului Sfânt este valabil şi pentru noi, căci el este pentru TOŢI „în oricât de mare număr”.
Un alt argument este ce se spune la 1Corinteni 1:5-7, unde se arata ca Pavel credea ca darurile vor fi până la aratarea (venirea) Domnului: „Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. În felul acesta mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; aşa că nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos.” Argumentul cheie este: „nu duceţi lipsă de nici un fel de dar [gr. charismati – lit. „dar al harului”], în aşteptarea arătării Domnului” deci gândirea lui Pavel inspirată de Duhul Sfânt, nu prevedea o întrerupere a darurilor, a kharismelor, până la arătarea Domnului Isus şi venirea sfârşitului acestui sistem de lucruri.
Ioan 14:12: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu mă duc la Tatăl”. Întrebare: cum vom putea face lucrările (la plural, deci nu se referă doar la lucrarea de predicare) Domnului nostru, dacă noi nu vom avea darurile Lui? Însă Domnul a promis că El va fi cu noi şi ne va însoţi cu prezenţa Lui, prin manifestarea darurilor, şi acestea vor fi semnul că noi avem credinţă în Numele Lui (Fapte 1:8).
Dar ce putem spune despre serviciile de apostol, profet, etc.? Până când vor fi ele? Să lăsăm ca Sfânta Scriptură să ne răspundă la această întrebare, astfel citim următoarele în Efeseni 4:11-13,,Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos” Din acest text reiese clar că vor fi ,,apostoli… prooroci … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”, întrebare: au ajuns toţi credincioşii „la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”? Orice creştin sincer va răspunde cu NU la această întrebare (vezi: Filipeni 3:12).
Textul răspunde la două întrebări: Pentru ce s-au dat aceste servicii, de apostol, profet, evanghelist, păstor şi învăţător? Răspuns: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”. Dar textul mai răspunde la o întrebare: Până când vor exista aceste daruri? „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”. Dacă nu am ajuns toţi la „unirea credinţei”, atunci concluzia care se desprinde este că avem nevoie de aceste servicii şi să lăsăm ca Dumnezeu să ridice astfel de daruri şi oameni în adunările noastre.
Profeţiile Biblice indică că acest dar va se va manifesta din abundenţă în viitorul apropiat (Apocalipsa 11:3-6). Este timpul ca şi noi să acceptăm aceste daruri spre zidire şi să le exercităm într-un mod iubitor şi biblic spre edificare, mângâiere şi încurajare.
 
Argumente istorice că minunile nu au încetat o dată cu moartea apostolilor:
Istoria creştină de după apostoli, consemnată de creştini din sec.II-III d.C. au consemnat în cărţile lor, despre minuni, despre profeţi în plină activitate chiar după moartea apostolilor.
Despre existenţa profeţilor în sec. II d.H.: Didahia 10:7: „Dar însărcinaţi-i pe profeţi să aducă mulţumiri, daca vor sa facă acest lucru.” 11:3-10: „În ce priveşte apostolii şi profeţii, faceţi aşa cum vă învaţă evanghelia. Pe fiecare apostol care vine la voi să-l primiţi ca pe Domnul însuşi. El va sta cu voi o zi, poate doua, daca este nevoie, dar, daca va rămâne cu voi trei zile, este un profet mincinos. La plecare, apostolul să nu ia cu el decât pâine ca să-i ajungă până la locul de odihnă; daca va cere bani, este un profet mincinos. Să nu ispitiţi sau să vă certaţi cu vreun profet vorbeşte în duhul; căci orice păcat vă va fi iertat, în afara de acesta. Nu oricine vorbeşte în duhul este însă profet; ci profet este cel care are inima Domnului, căci după inimă îi veţi cunoaşte pe profeţii adevăraţi si pe cei mincinoşi. Nici un profet care porunceşte în duhul să se aştearnă masa nu va manca el însuşi la ea, căci atunci ar fi un profet mincinos; şi orice profet care propovăduieşte adevărul, dar nu îl trăieşte, este un profet mincinos...”

 

Tot la fel Iustian Martirul (anul cca. 150 d.H.), declară în lucrarea a II Apologie, la CAPITOLUL VI: Semnificaţia şi puterea Numelui lui Dumnezeu şi al lui Cristos

 

„Dar „Isus”, numele Lui ca om şi Mântuitor, are şi el o semnificaţie. Căci El a devenit om, după cum am spus înainte, fiind conceput potrivit voii lui Dumnezeu, Tatăl, de dragul oamenilor credincioşi şi pentru distrugerea demonilor. Şi puteţi afla aceasta pe baza lucrurilor pe care le puteţi observa. Căci mulţi creştini au exorcizat nenumăraţi demonizaţi în întreaga lume şi în oraşul vostru. Ei au făcut-o în numele lui Isus Cristos, care a fost răstignit în timpul lui Pilat din Pont, vindecându-i în trecut şi acum, lăsându-i fără putere şi scoţându-i afară pe aceşti demoni care îi posedau, deşi toţi ceilalţi exorcişti şi cei ce foloseau incantaţii şi leacuri nu i-au putut vindeca”.

 

În Dialogul cu Tryfon - CAPITOLUL LXXXII – DARURILE PROFETICE ALE IUDEILOR AU FOST TRANSFERATE CREŞTINILOR: „Darurile profetice rămân cu noi şi în ziua de astăzi. De aceea, ar trebui să înţelegeţi că [darurile] care existau înainte în poporul vostru ne-au fost transferate nouă.” În CAPITOLUL LXXXVIII – CRISTOS NU DIN PRICINA SĂRĂCIEI A PRIMIT DUHUL SFÂNT: „Acum putem vedea printre noi femei şi bărbaţi care au daruri ale Duhului lui Dumnezeu.” Iustian chiar face o listă cu daruri spirituale, asemănătoare cu cea a lui Pavel, şi despre care spunea că erau active în timpul lui (sec. II d.H.). Astfel în Dialogul cu Iudeul Tryfon, la cap. XXXIX, se spune: „...cunoscând că sunt unii care, veniţi zi de zi la cunoştinţa numelui Hristosului Său, părăsesc calea rătăcirii, căpătându-şi, în felul acesta, fiecare darurile lui, după vrednicia lor şi luminându-se prin numele acestui Hristos; căci unul ia duhul înţelepciunii, altul pe acela al tăriei, altul al vindecării, altul al cunoaşterii de mai înainte, altul al învăţăturii, iar altul al temerii de Dumnezeu.” Cu toate că Iustian nu vorbeşte aici direct de darul profeţiei, totuşi este clar că darul „cunoaşterii de mai înainte”, este sinonim cu profeţia, şi vorbeşte şi de darul vindecării.

 

Ireneu sau Irineu (115-190 d.H.) spunea: „Cei ce sunt într-adevăr ucenici ai lui Hristos, primind de la El harul Său, săvârşesc minuni în Numele Său...Unii dintre ei izgonesc cu adevărat şi realmente demoni...Alţii vindecă pe bolnavi punându-şi mâinile peste ei, şi bolnavii sunt restabiliţi...”. (Adv. Haer. 2:32).

 

Această interpretare greşită că darurile nu mai lucrează, plecă de la faptul că mulţi au o credinţă superficială, aproape o necredinţă într-un Dumnezeu supranatural, le este mai comod să nu rişte, să nu-şi tocească genunchi, să nu slăbească prin post, să nu creadă, de ce să păşească ca Petru pe ape, dacă pot sta comod în barcă, dacă Petru cade, să ne şi batem joc de el, însă doar cei ca Petru care păşesc prin CREDINŢĂ, vor experimenta puterea lui Dumnezeu!