Scurt istoric:

 

Gruparea religioasă auto-intitulată: „Biserica lui Hristos”, este o grupare apărută în America în la începutul secolului 19. Membrii grupării îsi spun „ucenici”, afirmând că în Noul Testament acest apelativ este folosit mai des în relatie cu urmaşii lui Hristos decât termenul „creştini”.

 

Fondatorii grupării au fost Thomas Campbell şi fiul acestuia, Alexander Campbell, foşti predicatori prezbiterieni. Adeptii lor s-au numit la început campbelisti, deşi preferau să fie numiţi: „Ucenicii lui Hristos”. În 1809 Thomas Campbell a fondat Asociaţia Creştină din ţinutul Washington, statul Pennsylvania, încercând, după spusele lui, o revenire la valorile creştinismului primar. În 1811, fiul său Alexander, i se alătură şi împreunã formeazã o adunare la Brush Run, Pennsylvania, de unde gruparea începe să se întindă în Statelor Unite ale Americii şi apoi în alte ţări. În 1832 predicatorul Barton Stone şi majoritatea adepţilor săi se unesc cu grupul lui Campbell.

 

În a doua jumătate a secolului 19, au apărut unele conflicte în cadrul Ucenicilor, legate în principal de activitatea misionară şi de utilizarea instrumentelor muzicale în timpul adunărilor religioase, o practică considerată de conservatori ca nebiblică. Ucenicii conservatori s-au separat în cele din urmă de secta principală, formând în 1906 o altă structură, cu numele de: „Bisericile lui Hristos”.

 

Denumirea de „ucenici”, a rămas distinctivă pentru ramura iniţială a sectei, iar ramura apãrutã în 1906 foloseste numele de „Bisericile lui Hristos” sau „creştini”.

 

Gruparea este prezentă în România în ambele variante.

 

 

 

Ce îi carcterizează pe grupul auto-intitulat: „Biserica lui Hristos”?

 

În localitatea în care locuiesc există o „biserică a lui Hristos”, personal am fost de câteva ori la programele lor religioase, am discutat cu misionari din USA, am citit din publicaţiile lor religioase.

 

Este un grup care se adună miercurea şi duminica. Duminica se începea cu rugăciune, prima parte a programului era o lecţie spirituală, sub forma unui mesaj, unei predici, iar după care se lua cina cu pâine nedospită, ruptă în prealabil, apoi mustul se dădea în păhăruţe de plastic. Iar partea a doua a programului o predică şi se încheia cu rugăciune. În timpul programului se cântau şi câteva cântări cu gura, fără acompaniament instrumental şi se făcea colecta.

 

În broşura: „Cine sunt ei?” Se dă anumite informaţii despre ei şi se explică anumite concepţii ale acestui grup religios. Câteva informaţii despre ei:

 

„La nivel mondial, există circa 20.000 de congregaţii...însumând 2,5 – 3 milioane de membrii...Cea mai mare concentrare a forţei numerice în bisericile lui Hristos este semnalată în sudul Statelor Unite ale Americii...În alte 109 ţări finţează biserici ale lui Hristos”.

 

În aceiaşi broşură se mai spune: „Denumirea de „Biserica lui Hristos” nu e folosită în sens denominaţional ci, mai degrabă, ca termen descriptiv, menit a sugera că biserica aparţine lui Hristos”.

 

Totuşi ei chiar prin faptul că folosesc o singură denumire pentru grupul lor, cu care se identifică, se deosebesc de alte grupări creştini. Prin urmare, denumirea tocmai că are carcter de identificare a grupului şi este folosită tocmai în sens denominaţional şi nu în sensul sugerat de ei, de „că biserica aparţine lui Hristos”, deoarece în Biblie, mai apar şi alte denumiri a Bisericii, şi anume: biserica lui Dumnezeu (1Corinteni 1:2), biserica care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos (1Tesaloniceni 1:1), biserica lui Dumnezeu în Cristos Isus (1Tesaloniceni 2:14), sau biserica sfinţilor (1 Corinteni 14:33), etc. Faptul că ei şi-au luat o denumire a mişcării religioase, cea din Romani 16:16, tocmai cu scopul de a fi identificaţi într-un mod aparte de alte grupuri religioase. Dar numele în sine, chiar dacă este luat din Biblie, nu garantează că ei sunt cu adevărat biserica lui Cristos!

 

Adunarea (ekklesia) lui Dumnezeu Îl are pe Dumnezeul Bibliei (Ioan 17:3,Ioan 17:17), pe Cristosul Cel Viu şi adevărat (1Corinteni 1:2; 1Tesaloniceni 1:1), şi pe Duhul Sfânt (Fapte 9:31). Ea are Evanghelia Domnului Isus (Fapte 5:42; Romani 15:19), Evanghelia veşnică (Apocalipsa 14:6), ea are învăţătura lui Dumnezeu (Ioan 7:16-18; 2Ioan 1:9), ea păzeşte credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3 - Noua Traducerea Românească 2007 – sigla: NTR).

 

Adunarea lui Dumnezeu a fost născută prin Cuvântul lui Dumnezeu, ea nu se abate de la Cuvântul Evangheliei, ea rămâne la „învăţătura lui Cristos”, nu o i-a înainte (2Ioan 1:9), ea stăruie în „învăţătura apostolilor” (Fapte 2:42).

 

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

 

Creştinul este chemat de Dumnezeu să vegheze şi să păstreze singura credinţă (Efeseni 4:5), cea adevărată (Tit 1:1), învăţătura cea sănătoasă (1Timotei 6:3), căci alt fel, a crezut în zadar (1Corinteni 15:1,1Corinteni 15:2)!

 

Un grup care nu are învăţătura lui Dumnezeu, ci are un amestec, de grâu cu paie (Ieremia 23:28), de erezii şi lucruri luate din Biblie, nu poate fi adunarea lui Dumnezeu! Deoarece este scris: Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? (1Corinteni 5:6 NTR). Iar în altă parte: „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava”Ecleziast 10:1.

 

Să analizăm în continuare, învăţăturile acestei mişcări religioase aşa cum le găsim în broşura: „Cine sunt ei?”, tipărită de Biserica lui Hristos.

 

În broşura: „Cine sunt ei?”, la p.5, se mai spune: „Biserica lui Hristos nu cuprinde nimic din „hamurile” birocraţiei organizatorice din zilele moderne...Fiecare congregaţie e autonomă (autoguvernantă)= şi independentă faţă de altele...nici o persoană sau grup de persoane nu emite politici sau decizii pentru alte congregaţii. Fiecare congregaţie este guvernată local de o pluralitate de aşa-numiţi „bătrâni” aleşi dintre membrii”.

 

În Biblie găsim că în adunarea din primul secol, fiecare membru al adunării participa la anumite decizii, ca cele de excludere (1Corinteni 5:4), reprimire (2Corinteni 2:5-11); alegerea sau recomandarea pentru slujbe (Fapte 6:2,Fapte 6:3).

 

Dar nu găsim în Scripturi că adunarea este autonomă şi independentă faţă de celelalte adunări! Toate sunt una, ele nu pot fi independente!

 

Atunci când a apărut problema dacă neamurile trebuie să se circumcidă şi să păzească legea lui Moise, în adunarea din Antiohia, apostolii Pavel şi Barnaba nu au rezolvat pe plan local, nu au decis ei ce este corect şi biblic şi ce nu este corect! Ci au decis să meargă la Ierusalim, la cei 12 apostoli şi la bătrînii (presbiterii) din adunarea din Ierusalim (vezi: Fapte 15:1-29).

 

Iar hotărârea pe care au luat-o apostolii şi bătrânii, a fost apoi răspândită în toate adunările, ca o circulară. Biblia afirmă clar în Fapte 16:4,Fapte 16:5: Pe cînd trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim. Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi”. Iată că adunările de atunci aveau un grup de fraţi care de la Ierusalim le conducea prin Duhul Sfânt! Hotărârile lor, aveau caracter de lege, iar Dumnezeu binecuvânta adunările pentru ascultarea lor faţă de „hotărîrile apostolilor şi presbiterilor din Ierusalim”, deoarece „Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi”.

 

De fapt, apostolii, aveau slujba de supraveghere peste tot poporul lui Dumnezeu, nu doar peste o adunare locală, după cum se spune în Fapte 1:20 („Slujba lui de supraveghetor” – GBV 2001). Biblia este clară, când afirmă că: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi” (1Corinteni 12:28 Biblia Cornilescu). Iată că nu „bătrânii” sunt cei ce trebuie să conducă în primul rând adunarea (biserica), ci apostolii!

 

Bătrânii, numiţi: supraveghetori şi păstori (comp. Fapte 20:17, cu 20:28), sunt pe locul trei în slujire, alături de învăţători (comp. 1Corinteni 12:28 cu Efeseni 4:11).

 

De fapt, nu pot exista bătrâni dacă nu există apostoli, deoarece în Biblie cei ce rânduiesc pe bătrânii dintr-o adunare erau apostolii (vezi: Fapte 14:14,Fapte 14:21,Fapte 14:23). Nu adunarea alegea pe bătrâni, adunarea putea recomanda, dar apostolii îi rânduiau prin rugăciunea făcută cu punera mâinilor (1Timotei 5:1-17).

 

Biblia este clară: „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui în ordine mai departe cele rămase neorânduite şi să rânduieşti bătrâni în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit” (Tit 1:5 GBV 2001). Cine trebuia să rânduiască bătrâni? Adunarea sau Tit, delegatul apostolului Pavel?

 

Apoi, dacă Fiecare congregaţie e autonomă (autoguvernantă) = şi independentă faţă de altele...nici o persoană sau grup de persoane nu emite politici sau decizii pentru alte congregaţii. Fiecare congregaţie este guvernată local de o pluralitate de aşa-numiţi „bătrâni” aleşi dintre membrii”, atunci cum de Pavel, Petru, Iacov, Ioan, etc. au trimis epistole cu porunci, cu reglementări altor adunări din care nu făceau parte? Chiar apostolul Pavel a exclus oameni din alte adunări (1Corinteni 5:4,1Corinteni 5:5; 1Timotei 1:20).

 

 

 

Învăţătura aceasta este nebiblică, cum că Fiecare congregaţie e autonomă (autoguvernantă) = şi independentă faţă de altele...nici o persoană sau grup de persoane nu emite politici sau decizii pentru alte congregaţii” !!! Prin urmare, pretenţia lor că pentru ei: „Noul Testament este unica regulă de credinţă şi de practică existentă în bisericile lui Hristos”, este falsă!!!

 

Pretenţia lor exprimată în broşura: „Cine sunt ei?”, la p.4,5: „Considerăm diviziunea religioasă ca neavenită. Isus s-a rugat pentru unitate (Ioan 17);...Noi credem că singura cale în a dobândi unitatea o reprezintă întoarcerea la Biblie. Compromisurile nu pot crea unitate...Credem că a subscrie altui crez decât celui al Noului Testament, a refuza supunerea vreunei porunci din Noul Testament sau a urma orice practici nesusţinute de acesta înseamnă a adăuga sau a scoate din învăţăturile lui Dumnezeu. Şi, atât adăugarea cât şi ignorarea cuvântului lui Dumnezeu sunt condamnabile în Biblie (Galateni 1:6-9; Apocalipsa lui Ioan 22:18,Ioan 22:19). Acesta este unicul motiv pentru care Noul Testament este unica regulă de credinţă şi de practică existentă în bisericile lui Hristos”. Este o pretenţie falsă, în ce priveşte convingerle şi practicile lor!

 

Este frumos spus, o întoarcere doar la Noul Testament, dar dacă mergi şi le arăţi cu Noul Testament în mână, anumite adevăruri, ca de exemplu că va exista o mie de ani de domnie a lui Cristos (Vezi: Apocalipsa 20:4,Apocalipsa 20:6), vor accepta ei? NU! Dacă le arăţi că modul lor de organizare a bisericii este greşit, aşa cum am văzut, vor accepta ei şi se vor corecta? Nu!

 

Toate grupările care pretind că sunt creştine, susţin Biblia ca fiind norma şi ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu! Şi mişcarea „Biserica lui Hristos” susţine în teorie că crezul lor este Noul Testament, însă în realitate, adevărul este altul!

 

Faptul că ei nu au un crez tipărit în afara Noului Testament, aşa cum au alte grupuri religioase, nu este o garanţie că ei în realitate urmează cu rigurozitate: Noul Testament! Faptul că ei nu au un crez tipărit, aşa cum au alte grupuri religioase, aceasta nu înseamnă că ei nu au în realitate un crez extra-biblic!

 

Da, nu au un crez tipărit, dar în mintea lor, în practica lor, ei urmează un crez, un tipar de gândire, un ansamblu de convingeri! Doar că ele nu sunt tipărite sub formă de crez! Dar crezul lor, apare în predicile lor, în literatura lor.

 

Ei afirmă că „nici o persoană sau grup de persoane nu emite politici sau decizii pentru alte congregaţii”, dar dacă o congregaţie sau mai multe, ar începe să creadă în învăţătura despre mileniu, să cânte cu instrumente, etc. ceilalţi i-ar mai considera ei ca fiind: „Biserica lui Hristos”? Cu siguranţă, NU!

 

Vedem că ei deja s-au divizat în două grupări, pe bază de doctrine, atunci înseamnă că se aşteaptă de la toate congregaţiile noi care se formează, să creadă la fel ca primele congregaţii. Astfel primii care au înfiinţat mişcarea, aceştia au emis un crez, chiar dacă nu unul oficial, tipărit! Iar acest mod de gândire al pionierilor acestei mişcări, s-a perpetuat prin predici, literatură, astfel afirmaţia „nici o persoană sau grup de persoane nu emite politici sau decizii pentru alte congregaţii”, este o teorie pentru cei naivi!

 

În realitate nu există vreo grupare care să nu aibă un crez, doar dacă ei nu cred nimic, atunci nu au un crez! Nu contează dacă acel crez este tipărit sau nu, orice om sau grup religios are anumite convingeri proprii. Rămâne de analizat dacă ele corespund sau nu cu Biblia.

 

Să vedem mai câteva învăţături ale acestei grupări. În broşura: „Cine sunt ei?”, la p.6, se mai spune: „Cele cinci elemente ale închinării, respectate de biserica secolului întâi, erau: cântarea, predica, rugăciunea, strângerea contribuţiei şi Cina Domnului...noi cântăm fără a folosi instrumente muzicale...instrumentul muzical lipseşte evident din aceste pasaje”

 

În aceea broşură, sunt date textele biblice în care apare cântarea, şi anume: Matei 26:30; Fapte 16:25; Romani 15:9; 1Corinteni 14:15; Efeseni 5:18,Efeseni 5:19; Coloseni 3:16; Evrei 2:12; Iacov 5:13.

 

Din unele pasaje este clar că nu s-a cântat cu instrumente, de pildă, Pavel şi Sila în închisoare este evident că nu aveau instrumente de cântat (Fapte 16:25). Însă nu reiese de nicăieri că ar fi păcat să cânţi laude Domnului cu instrumente!

 

Această doctrină nu este făcută pe baza afirmaţiilor Bibliei că trebuie să cântăm fără instrumente, chiar dacă în anumite pasaje nu apar în mod explicit anumite instrumente, nu însemnă că nu putea să existe. Astfel pasaje ca: Romani 15:9; Evrei 2:12; Iacov 5:13, nu susţin neapărat o cântare fără instrumente.

 

De fapt, conform cu cartea Apocalipsa, sfinţi din cer cântă la instrumente, vezi: Apocalipsa 5:8,Apocalipsa 5:9; 15:2.

 

În cer nu intră nimic necurat, atunci cum se face că creştinii din cer cântă la instrumente (Apocalipsa 15:2), iar pe pământ este greşit să cânte la instrumente?

 

 

 

La p.8 se mai spune: „Simbolurile – pâinea şi fructul viţei reprezintă trupul şi sângele lui Isus. (1Corinteni 10:16)”. De unde reiese din Scripturi că Cina Domnului este un simbol? De nicăieri!

 

Astfel pretenţia că „În materie de religie, trebuie să umblăm prin credinţă. (2Corinteni 5:7). De vreme ce credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu (Romani 10:17), nimic din ceea ce nu este autorizat de Biblie nu poate fi realizat prin credinţă; iar „tot ce nu vine din credinţă, e păcat.” (Romani 14:23).- „Cine sunt ei?”, la p.6.

 

Astfel, ei i-au o cina care în opinia lor este un simbol, însă fără baza Cuvântului lui Dumnezeu, şi deci fără încredinţare. Prin urmare, aceea cină este păcat!

 

Conform Scripturii, pâinea şi rodul viţei este trupul şi sângele Domnului! Domnul Isus a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu“. Şi, luând paharul şi mulţumind, le-a dat, spunând: „Beţi toţi din el; pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor” (Matei 26:26-28 NTR). Domnul Isus nu a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este SIMBOLUL trupul Meu”, nu El a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu”!

 

Iar, apostolul Pavel explică cuvintele Domnului, potrivit căreia, pâinea este o părtăşie (comuniune) cu trupul lui Isus, şi tot la fel rodul viţei este o părtăşie (comuniune) cu sângele Domnului vărsat (1Corinteni 10:16). De ce Pavel care comentează ulterior cuvintele Domnului, nu a spus că pâinea şi vinul este o împărtăşire cu simbolul trupului şi al sângelui, şi de ce spune el în 1Corinteni 10:16 că: Paharul binecuvântării, pe care-l binecuvântăm, nu este el comuniune cu sângele lui Hristos? Pâinea, pe care o frângem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos?(NTR). Astfel prin cină, creştinii au contact cu trupul şi sîngele Domnului.

 

Primii creştinii, cu ocazia Cinei Domnului, mâncau în prima parte a Cinei, o masă compusă din pâine nedospită şi vin, într-un mod asemănător asemănător cu noaptea de paşte în care Isus cu ucenicii au mâncat pâine care au înmuiat-o în bolul cu vin. Apoi, doar la finalul cinei pascale, după plecarea lui Iuda, s-a dat sfânta împărtăşanie care era trupul şi sângele Domnului (Ioan 13:26-30).

 

Consumarea de pâine nedosbită înainte de sfânta împărtăşanie, este numită în Noul Testament în multe pasaje: „frângerea pâinii” (Fapte 242). După frângerea pâinii, avea loc sfânta împărtăşanie, care era partea a doua a acelei mese sfinte. Corintenii din cauza neorânduielii confundau pâinea de la frângerea pâinii cu pâinea binecuvântată de la sfânta împărtăşanie, şi astfel ei nu mai deosebeau care pâine (azimă) era trupul lui Cristos şi astfel luau cina într-un mod nevrednic. De aceea, Pavel îi mustră şi le dă sfatul să nu consume în chip nevrednic, căci cel ce i-a masa Domnului în chip nevrednic, de fapt el nu deosebeşte trupul”, lui Cristos de pâinea de la frângerea pâinii din prima parte a mesei. Observaţi, Pavel nu vorbeşte de simbolul trupului. NU! Ci, el descrie pâinea binecuvântată ca fiind trupul” (1Corinteni 11:27-29).

 

            Apoi, când am fost la întrunirea „Bisericii lui Hristos”, o dată s-a dat cina, cu foaie de napolitană, în loc de azimă! Ceea ce denotă, o desconsiderare a trupului Domnului. A face lucrarea Domnului cu nebăgare de seamă, a lua în mod uşuratic jertfa Lui şi rânduielile date de El, duce la hulă, duce la erezia că cine este doar un simbol!

 

Cu altă ocazie, am văzut personal cum o femeie membră în această grupare, a dat din cină, copilului ei mic de câţi-va anişori, fără ca să fie oprită sau corectată, ceea ce este greşit conform Scripturii! Doar persoanele născute din nou pot lua din Cină, doar cei care sunt din trupul lui Cristos, care au fost introduşi în Isus, prin botezul în Numele Lui (1Corinteni 10:2-4; 12:13).

 

Apoi Cina la „bisericile lui Hristos”, nu este dată cu o singură pâine (azimă), uneori am văzut că se dă ostii, azimă preparată în bucăţi rotunde, o bucată pentru fiecare participant. Alteori azima era ruptă înainte de binecuvântarea pâinii. Iar rodul viţei se dă în păhărele mici, un păhărel pentru fiecare participant. Însă, conform Bibliei, cina Domnului se dă cu un singur pahar, o singură pâine (Vezi: 1Corinteni 10:16,1Corinteni 10:17).

 

Peste tot în Noul Testament se vobeşte de „frângerea pâinii”, nu „frângerea pâinilor” (la plural), de „paharul binecuvântării”, nu „Paharele binecuvântării” (la plural)!

 

A lua cina cu mai multe pâini şi cu mai multe pahare, denotă mai multe trupuri ale lui Cristos, şi sângele a mai multor trupuri, ceea ce ar fi nepotrivit, ar fi o mărturie falsă, ar fi chiar o hulă, o blasfemie la adresa Domnului care nu are decât un singur trup (Efeseni 4:4). Atunci nu ne vom împărtăşi prin cină cu Cristosul biblic, ci cu un Cristos fals, care are mai multe trupuri (comp. cu 2Corinteni 11:4).

 

Mişcarea bisericile lui Cristos nu pot fi cu adevărat biserica Lui, o dată cei ei nu înţeleg rânduiala Cinei Domnului!

 

În aceiaşi broşură: „Cine sunt ei?”, la p.11, se afirmă: „Un copil nu are nici un păcat de care să se căiască şi nu poate fi califcat drept credincios”. Este o altă afirmaţie nebiblică!

 

Conform Bibliei, un copil nou născut a moştenit păcatul de la Adam prin părinţi, aşa cum se spune în Romani 5:12 (GBV 2001): De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit”. Fac parte şi copiii mici din termenul: „lume”? Cu siguranţă da! Deci prin căderea lui Adam, păcatul i-a întinat pe toţi! De fapt, Biblia declară clar: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat? Nu poate să iasă niciunul” (Iov 14:4 Biblia Cornilescu).

 

Chiar şi copiii pot fi deosebiţi după faptele lor, dacă sunt copii buni sau răi, în Proverbe 20:11 (NTR), se spune: „Chiar şi un copil se face cunoscut prin faptele lui, dacă purtarea lui este curată şi dreaptă”. Astfel teorie că „Un copil nu are nici un păcat de care să se căiască”, este falsă potrivit Cuvântului lui Dumnezeu!

 

            Am avut ocazia să discut cu misionari din USA ai grupării „Biserica lui Hristos”, din discuţiile cu ei şi cu alţi membrii, am înţeles că ei nu cred ce afirmă în mod clar Scriptura că va fi o mie de ani de domnie a lui Cristos cu sfinţii (Apocalipsa 20:4,Apocalipsa 20:6). Acest lucru este periculos, deorece oricine va scoate din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieţii şi din Cetatea Sfântă, care sunt descrise în această carte” (Apocalipsa 22:19 NTR).

 

Apoi, ei nu cred în toate darurile Duhului Sfânt pe care Biblia le menţionează, că mai sunt încă actuale, cee ce este tot una cu a susţine că Dumnezeu s-a schimbat!

 

Biblia învaţă că toate darurile vor lucra până Domnul Isus va reveni:

 

În 1Corinteni 13:8-12 (Biblia Cornilescu) se spune: ,,Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. Căci cunoaştem în parte, şi proorocim în parte; dar când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi… Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.”

 

Deci textul spune clar că prorociile care sunt un lucru „în parte” se vor sfârşi. Când? ,,când va veni ce este desăvârşit”, dar la ce se referă termenul: ,,desăvârşit”[1]? Cuvântul desăvârşit, în greacă: ,,teleion”, semnifică ceva pe deplin dezvoltat, perfect, complet.Unii interpretează că se referă la desăvârşirea Bibliei, adică la încheierea canonului Biblic, alţii spun că se referă la starea perfectă şi cunoaşterea desăvârşită de care vor avea parte creştinii odată cu răpirea lor la cer la venirea Domnului. Este clar că prima variantă nu se potriveşte, căci atunci când va înceta prorocia va înceta şi cunoştinţa, ori la încheierea canonului Biblic, la sfârşitul sec. I d.H. cunoştinţa nu s-a încheiat. Ba chiar sunt profeţii biblice că în viitor, la timpul sfârşitului, cunoştinţa va creşte (Daniel 12:4). Deci prorocia va exista până la venirea Domnului pentru că până atunci va exista şi cunoştinţa. Doar atunci la venirea Domnului, vine starea de perfecţiune,când  ,,vom vedea faţă în faţă” şi ,,voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Sau altfel spus, prorociile şi limbile şi cunoştinţa vor exista până va veni ceea ce este perfect, o stare de perfecţiune când nu mai avem nevoie de daruri. Întrebări: A încetat cunoştinţa? Când vom cunoaşte pe deplin lucrurile? Răspunsul corect este : ‘în viitor cunoştiinţa va înceta’, atunci când va veni ce este desăvârşit”, vom cunoaşte deplin.

 

În versetul 13 se spune : „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. ”, mulţi înţeleg acest verset în ideea că credinţa, nădejdea, dragostea vor ramane şi darurile Spiritului vor înceta. Dacă ar fi asa, atunci verbul „rămân” ar trebui sa fie la timpul viitor, „vor rămâne” căci profeţie a existat şi după ce Pavel a scris aceste cuvinte (vezi 1Corinteni 14). În plus, în timpul lui Pavel darurile erau active, cum putea să spună Pavel că rămân doar credinţa, nădejdea şi dragostea?

 

Versetul se întelege în felul urmator: Pavel a vrut să spună că, în timp ce cunoaştem în parte, profeţim în parte, pentru a fi loiali lui Dumnezeu până la capăt, avem nevoie de: dragoste, credinţă, speranţă, darurile nu sunt suficiente să alergăm în cursa vieţii până la capăt. Pavel spune: Acum vedem ca într-o oglindă”, chiar dacă creştinii aveau darurile, ei vedea ca într-o oglindă de metal din timpul acela, de aceea era nevoie ca complectare sau ajutor pe lângă daruri, să rămână şi „credinţa, nădejdea şi dragostea”. Expresia „Acum”, este o expresie de timp, indicând că „acum”, în acest sistem de lucruri avem nevoie de daruri prin care cunoaştem în parte, dar pentru că darurile nu aduc decât o cunoaştere în parte, avem nevoie şi de credinţă, nădejde şi dragoste pentru a rămâne în picioare din punct de vedere spiritual. Deoarece acum nu vedem bine, nu cunoaştem complet lucrurile, avem nevoie de credinţă, de speranţă şi de dragoste. Când vom fi în veşnicie şi vom vedea împlinirea profeţiilor atunci nu mai avem nevoie nici de daruri, căci atunci vom cunoaşte deplin, nici de credinţă în Isus, că Îl vom vedea pe Domnul Isus (1Ioan 3:1,1Ioan 3:2), nici de nădejde, căci atunci nădejdea noastră se va materializa fiind în împărăţia lui Dumnezeu, ci doar de dragoste, dar acum avem nevoie şi de cunoştinţă, şi de profeţie, limbi, dar şi de credinţă, nădejde şi dragoste.

 

Apoi, ei nu acceptă decât două slujbe: „bătrânii” şi „diakonii”, dar Biblia învaţă că sunt mai multe şi că toate aceste slujbe vor exista până la revenirea Domnului! În Efeseni 4:11-13 (Biblia Cornilescu) se afirmă:  ,,Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”.

 

Din acest text reiese clar, că vor fi ,,apostoli… prooroci … până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”, întrebare: au ajuns toţi credincioşii „la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”? Orice creştin sincer va răspunde cu NU la această întrebare (vezi Filipeni 3:12).

 

Textul răspunde la două întrebări: Pentru ce s-au dat aceste slujbe, de apostol, profet, evanghelist, păstor şi învăţător? Răspuns: „pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”. Dar textul mai răspunde la o întrebare: Până când vor exista aceste slujbe? „până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu”. Dacă nu am ajuns încă TOŢI la „unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos”, atunci concluzia care se desprinde, este că avem nevoie de aceste slujbe şi în prezent.

 

Biserica lui Hristos cea biblică, are toate darurile şi toate slujbele rânduite de Domnul, dar cea care pretinde doar că este biserică şi nu este, nu le are, şi încearcă să fabrice tot felul de explicaţii, scuze motive, dar Biblia este clară: Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi, pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor şi vorbirii în felurite limbi”.

 

Este gruparea biserica lui Hristos, cu adevărat biserica lui Hristos? Dacă da, atunci în ea vom găsi oamenii rânduiţi de Dumnezeu: apostoli, profeţi, etc. Dacă nu găsim aceşti oameni, ea nu este biserica lui Dumnezeu, ci o biserică falsă! Biblia nu spune că Dumnezeu a rânduit în „biserica”, ca să înţelegem biserica din primul secol. NU! Biblia spune: Dumnezeu a rânduit în Biserică, referindu-se la biserica Sa din orice vreme!

 

Am discutat cu un misionar despre trinitate, ei susţin aceiaşi învăţătură pe care o susţin şi alte culte, cea a unui Dumnezeu trinitar, care nu provine din Noul Testament! Prin urmare, pretenţia lor că pentru ei: „Noul Testament este unica regulă de credinţă şi de practică existentă în bisericile lui Hristos”, este falsă!!!

 

Căci observaţi ce afirmă The Encyclopædia Britannica: „În Noul Testament nu apare nici cuvântul «trinitate», nici doctrina explicită a Trinităţii. Isus şi continuatorii săi nu au intenţionat nici ei să contrazică Şema [o rugăciune evreiască] din Vechiul Testament: «Ascultă, Israele: DOMNUL Dumnezeul nostru este un singur DOMN» (Deut. 6:4)”.

 

New Catholic Encyclopedia face o afirmaţie similară în legătură cu originea Trinităţii: „Exegeţii şi teologii biblici, inclusiv un număr mereu crescând de romano–catolici, recunosc că nimeni nu ar trebui să vorbească despre Trinitarianism în Noul Testament fără o calificare serioasă. De asemenea, istoricii dogmei şi teologii sistematici recunosc în mod asemănător că atunci când cineva vorbeşte despre un trinitarianism necalificat, s–a deplasat din perioada originilor creştine, ca să zicem aşa, în ultimul pătrar al secolului al 4–lea. Abia atunci, ceea ce s–ar putea numi dogma trinitariană definitivă despre «un Dumnezeu în trei Persoane» a devenit temeinic asimilată în viaţa şi gândirea creştină. . . .Formula însăşi nu reflectă percepţia imediată a perioadei originilor; ea a fost produsul a trei secole de dezvoltare doctrinală.” (New Catholic Encyclopedia, 1967, Volumul XIV, pagina 295).

 

Cu acel misionar am discutat dacă Fiul este creat sau este etern, precum şi dacă Fiul este Atotcunoscător sau nu.

 

Am adus câteva argumente, pe care le redau şi aici, pentru că Sfânta Scriptură este clară şi la acest subiect:

 

În Apocalipsa 3:14, se precizează clar că Isus este Începutul creaţiei lui Dumnezeu”, şi deci prin urmare, El are un început şi El este creat nu există din veşnicie ca Dumnezeu.

 

De asemenea, am discutat despre dacă Fiul este Atotcunoscător sau nu şi i-am pus următoarea întrebare la care nu a ştiut să-mi răspundă: „Dacă Fiul este atotcunoscător, de ce are El nevoie să primească revelaţii de la Altcineva?” Căci în Apocalipsa 1:1, se afirmă: Descoperirea lui Isus Cristos pe care I-a dat-o Dumnezeu”. Iată că Domnul Isus nu este nici Dumnezeu, nici Atotcunoscător ca Tatăl (vezi şi Marcu 13:32). Prin urmare, Dumnezeul grupării ucenicii sau biserica lui Hristos, nu-L au pe Dumnezeul Bibliei!

 

În contrast cu dogma trinităţii, Biblia învaţă altceva despre Dumnezeu:

 

 

 

Biblia învaţă de un singur Dumnezeu adevărat

 

Biblia de la un capăt la altul învaţă că există un singur Dumnezeu adevărat şi real, şi acest lucru reiese din zeci de pasaje biblice, atât din Vechiul Testaent precum şi din Noul Testament ca de pildă:

 

Deuteronom: 4:35,39: …ca să cunoşti că DOMNUL El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El... Să ştii, deci, în ziua aceasta şi pune-ţi în inimă că numai Domnul este Dumnezeu, sus în cer şi jos pe pământ şi că nu este alt Dumnezeu în afară de El.”

 

Isaia 45:21: „Spuneţi-le şi aduceţi-i încoace, ca să se sfătuiască unii cu alţii! Cine a prorocit aceste lucruri de la început şi le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept şi mântuitor, alt Dumnezeu în afară de Mine nu este.”

 

1Timotei 1:17:„A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.”

 

Galateni 3:20: „Dumnezeu, este unul singur” (vezi şi Romani 3:30; Iacob 2:19).

 

Afirmaţiile Scripturii sunt clare, există un singur Dumnezeu, El este Dumnezeul Bibliei. Atunci când El vorbeşte în Biblie, peste tot se exprimă despre Sine la singular (Eu, Mie, al Meu, etc. - Geneza 6:17; 9:9,15; 15:14; Levitic 26:23,Levitic 26:27; Exod 6:7; 13:2), şi nu vorbeşte nicăieri despre Sine la plural (Noi, nostru, etc.).

 

Numai atunci când vorbeşte cu alţii, El spune: „nostru”, „noi” (Geneza 1:26; 3:22). Astfel acest argument ar fi suficient, pentru a arăta că Dumnezeu NU este o pluralitate de persoane (două sau trei persoane).

 

În plus, Biblia nu numai că ne spune că „Dumnezeu, este unul singur” (Romani 3:30; Galateni 3:20), dar ne spune şi cine este Acel unul singur.

 

 

 

Dumnezeu este doar Tatăl!

 

Învăţătura clară a Domnului Isus, Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind doar Tatăl.

 

În Ioan 6:27, El afirmă: „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.” Cine este Dumnezeu? Conform afirmaţiei lui Isus: Tatăl este  „însuşi Dumnezeu”!

 

Tot la fel în Ioan 6:45, Domnul Isus învaţă: „În proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui, vine la Mine”. Domnul Isus Îl identifică pe Dumnezeu care Îi învaţă pe toţi, cu „Tatăl”, iar cine a primit învăţătura Lui, vine la Mine. Expresiile: „Lui” şi „Mine”, desemnează două persoane distincte. Astfel Dumnezeu nu se arată când ca Tată, când ca Fiu; ci, Tatăl şi Fiul sunt două persoane diferite, şi doar Tatăl este descris de Isus ca Dumnezeu!

 

În Ioan 8:54: „Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru. Domnul Isus descoperă cine este Tatăl Lui, El nu este Altul decât Dumnezeul vostru, al evreilor cu care vorbea Isus, despre care în lege era scris: ca să cunoşti că DOMNUL El este Dumnezeu şi nu este alt Dumnezeu afară de El” - Deuteronom: 4:35. Iar Acest Dumnezeu era un altul decât Isus, căci Isus precizează că dacă El Însuşi se slăveşte, slava Lui este nimic, doar dacă Altul, adică Dumnezeu (Tatăl Lui) Îl slăveşte, El este trimisul Lui cu adevărat (vezi Ioan 8:42), căci El nu a venit în Numele Lui propriu (Ioan 5:43,Ioan 5:44)!

 

Domnul Isus, declară în Ioan 17:1,Ioan 17:3, ceva ce contrazice flagrant trinitatea, dualismul şi modalismul: „…Tată, a sosit ceasul!…Şi viaţa veşnică este aceasta: să te cunoască pe tine SINGURUL DUMNEZEU ADEVĂRAT, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:1,Ioan 17:3). Iată! Domnul Isus, declară că Singurul Dumnezeu Adevărat este Tatăl, la care El se ruga. De fapt poate Dumnezeu să se roage la Dumnezeu? Are nevoie Dumnezeu de ceva sau cineva (Fapte 17:24,Fapte 17:25)? Domnul Isus nu a spus că Adevăratul Dumnezeu este El, sau că este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; nici că este: Tatăl şi Fiul; ci, El a afirmat că Dumnezeul adevărat este doar Tatăl.

 

Tot la fel, apostolii au înţeles că Dumnezeu este doar Tatăl, ei învăţau:

 

1Corinteni 8:5,1Corinteni 8:6: „Deci, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic şi că nu este decât un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi „dumnezei” fie în cer, fie pe pământ (cum şi sunt într-adevăr mulţi „dumnezei” şi mulţi „domni”), totuşi pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.”

 

Textul acesta spune clar şi fără echivoc, că pentru creştini nu există decât un singur Dumnezeu; şi că Acesta este: „Tatăl”, iar Tatăl este o altă persoană diferită de Isus, pentru că „de la” El vin toate lucrurile; pe când Isus, are rolul de agent, fiindcă: „prin El …sunt toate lucrurile”. Cel „de la” care vin toate lucrurile, este  diferit de Cel „prin care” vin toate lucrurile!

 

1Petru 1:2,1Petru 1:3: „după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfinţirea lucrată de Duhul, spre ascultarea şi stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul şi pacea să vă fie înmulţite! Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos!” Iată că şi apostolul Petru, învăţa ca şi Pavel, că Dumnezeu este Tatăl, şi că Acesta este distinct de Isus Cristos şi de Duhul Sfânt!

 

De fapt, daca citim introducerile de la toate epistolele Noului Testament, vom găsi aproape în toate, această distincţie, între Dumnezeu care este prezentat ca fiind: Tatăl, de Isus Cristos (prezentat ca Fiu sau ca Domn), şi de Duhul Sfânt, dar să prezint în continuare câteva exemple în acest sens.

 

 

 

Dumnezeu este distinct de Isus Cristos şi De Duhul Sfânt

 

Dacă Scripturile Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind distinct de Fiul şi de Duhul Sfânt, aceasta ar fi fatal doctrinei trinităţii, doctrinei dualiste, cât şi cea a modalismului, care Îl include şi pe Fiul alături de Tatăl în Fiinţa lui Dumnezeu. Să vedem câteva exemple:

 

1Timotei 5:21: „Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte şi să nu faci nimic cu părtinire.”

 

Observăm din acest text, că Biblia face o distincţie între Dumnezeu (Tatăl), şi Cristos Isus; după cum în text  se face o distincţie între Cristos şi îngeri. Dacă Isus este Dumnezeu, de ce Biblia face această distincţie ?

 

Romani 15:30: „Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine” (Noua Traducere românească 2007).

 

În acest pasaj se face aluzie la Domnul Isus, la Duhul Sfânt şi la Tatăl, însă nu este vorba de o triadă de persoane într-un Dumnezeu. Nu, Dumnezeu este prezentat distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, „prin”  care ne luptăm în rugăciuni către Dumnezeu. Prin urmare, Romani 15:30, nu susţine că Dumnezeu este o treime de persoane, nici că este o dualitate de persoane, nici nu susţine că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, ar fi arătările aceleiaşi persoane aşa cum susţine modalismul; ci, susţine că există un singur Dumnezeu, şi alte două persoane intermediare, prin care omul se roagă la Dumnezeu.

 

1Corinteni 12:4-6: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; Sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; Sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi”.

 

Expresia: „Duh”, din text, se referă la Duhul Sfânt, şi expresia „Domn”, se referă la Domnul Isus (vezi v.3). Astfel, în acest text, suntem învăţaţi că Duhul (Sfânt) dă darurile, Domnul (Isus) dă slujbele, iar Dumnezeu (Tatăl) face lucrările. Ne dăm seama în mod evident, că acest pasaj nu susţine un Dumnezeu trinitar, ba chiar este un argument contra trinităţii, dualismului şi modalismului, deoarece Dumnezeu este descris ca fiind distinct de Domnul Isus şi de Duhul Sfânt, astfel mai degrabă acest text susţine că Isus şi Duhul Sfânt nu ar face parte din Fiinţa lui Dumnezeu.

 

2Corinteni 13:14„Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toţi! Amin.”

 

Chiar dacă şi acest text face referire la Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, nu spune că ei sunt o singură persoană aşa cum susţine modalismul, nici că sunt egali sau deo-Fiinţă aşa cum susţine trinitarismul, ba mai mult, se arată că Fiinţa lui Dumnezeu este separată şi distinctă de Fiul şi de Duhul Sfânt!

 

În Efeseni 2:18, se precizează clar intermediarii prin care ne putem apropia de Dumnezeu: „Căci prin El [Cristos, v.12] şi unii [evreii] şi alţii [neamurile] avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh [Duhul Sfânt]. Iată, la Tatăl avem acces prin intermediul Fiului şi a Duhului Sfânt. Iată că Fiul şi Duhul Sfânt sunt intermediari la Dumnezeu, ei nu fac parte din Fiinţa lui Dumnezeu. Cei trei sunt distincţi şi ca persoane şi ca funcţie! Tatăl fiind Dumnezeu şi ascultătorul final al rugăciunii, iar Fiul şi Duhul Sfânt mijlocitori!

 

Efeseni 4:6: „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”

 

Iată crezul primilor creştini exprimat simplu, şi studiindu-l în contextul Noului Testament, ne putem da seama că expresia: un singur Duh”, nu se poate referi decât la Duhul Sfânt, mijlocitor în rugăciune (Efeseni 2:18; 6:18), şi deci diferit de „un singur Domn”, care nu este altul decât Isus (1Corinteni 1:3; 2Corinteni 1:2; etc.) şi diferit de „un singur Dumnezeu”. Căci acest singur Dumnezeu, este descris ca fiind: „Tată al tuturor”, şi deci şi Tată al Domnului nostru Isus (Ioan 20:17; Efeseni 1:17).

 

Iar tot în epistola către Efeseni (6:23), se arată din nou această distincţie între Dumnezeu şi Domnul Isus, când se spune: „Pace, fraţilor, dragoste şi credinţă de la Dumnezeu şi de la Domnul Isus Cristos!” (Noua Traducere românească 2007).

 

Iuda :20,Iuda :21,Iuda :25: „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră Preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru viaţa veşnică...singurului Dumnezeu, mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci. Amin.”

 

Acesta este un alt text care surprinde diferenţa dintre: Duhul Sfânt prin care ne rugăm, Dumnezeu, şi Isus Cristos. Astfel, persoana „singurului Dumnezeu”, este distinctă de ce a lui Isus Cristos, şi a Duhului Sfânt prin care ne rugăm. Este interesant că această situaţie a unui ‘singur Dumnezeu’, care este altul decât Isus, exista încă înainte de naşterea lui Isus din Maria; căci Dumnezeu nu se schimbă, este acelaşi, mai înainte de epoci, acum şi pentru totdeauna. Întrebarea care se ridică pentru tine iubite cititor, este următoarea: Dumnezeul Tău, este Acelaşi, Unicul, Singurul, diferit de Isus, şi Duhul Sfânt, prin intermediul cărora Îi dăm lui Dumnezeu:slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii şi acum şi în veci.” ???

 

Fie ca fiecare cititor să-şi răspundă personal la această întrebare, pentru a se asigura că îl recunoaşte ca Dumnezeu pe Tatăl, Dumnezeu Bibliei, Dumnezeul lui Isus, Dumnezeul apostolilor, şi nu pe alt Dumnezeu inventat de mintea omenească.

 

Biserica lui Hristos, cea biblică se închină la Dumnezeul Adevărat revelat în Sfintele Scripturi, gruparea care pretinde că este „Biserica lui Hristos”, se închină la un Dumnezeu fals, un Dumnezeu inventat de creştinătatea apostată din sec IV d.H. la conciliu de la Niceea şi la alte Concilii ulterioare!

 

În mod asemănător, botezul grupării: „Biserica lui Hristos”, în Numele Sfintei Treimi se bazează pe un text falsificat, şi astfel botezul lor nu produce învierea cu Cristos, regenerarea, naşterea din nou! Ei prin urmare, nu sunt mântuiţi şi iertaţi de păcate!

 

Şi ei, ca alte grupuri religioase, botează pe oamenii având ca formulă de botez cea din Matei 28:19,Matei 28:20, unde se spune: „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

 

Însă legat de acest text din Matei 28:19,Matei 28:20, se ridică o întrebare: apostolii care în primul rând au primit porunca de a boteza pe oameni, au ascultat ei de această poruncă? Cu siguranţă că ei, care erau temelia biserici (Efeseni 2:20), nu puteau să greşească, uitând formula atât de simplă de botez: ,,în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh”.

 

Însă cum se face că ei nu au botezat pe nimeni în Numele a trei persoane; ci, ei au botezat întotdeauna ,,în numele lui Isus Cristos”, care este o singură persoană (Fapte 2:38; 8:16; 10:48; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,1Corinteni 1:13; Galateni 3:27)?

 

Astfel se ridică următoarele întrebări: de ce apostolii nu au ascultat de porunca Domnului Isus? De ce ei nu au botezat potrivit poruncii dată de Isus în Evanghelii? De ce, textul din Matei 28:19,Matei 28:20, spune una, iar celelalte texte despre botez susţine o altă formulă de botez?

 

Aceasta este într-adevăr o problema şi trebuie sa ne întrebam în mod onest cum este posibil aşa ceva? Cum se poate, ca o formula aşa de uşor de reţinut, cu un conţinut aşa de deosebit, să nu fie folosită ca atare? Erau ucenicii lui Isus uituci de felul lor? Cu siguranţă nu! Ei au urmat cu fidelitate porunca Domnului, ei au călcat fidel pe urmele Lui (1Corinteni 11:1). Şi atunci care este explicaţia? Este foarte posibil, să se fi strecurat vreo greşeală în raportul biblic. Adică, cei ce au copiat manuscrisele, au făcut o modificare asupra textului potrivit cu concepţia lor personală. Uneori scribii, la textul care îl copiau dintr-un manuscris, mai adăugau cuvinte sau fraze pentru ca cititorului să fie uşurată înţelgerea textului, alteori pentru a susţine doctrina scribului, sau pentru a atenua anumite texte mai şocante. În Biblia Ierusalim, din 1966, un romano-catolic, prezintă la nota de subsol de la Matei 28:19, următoarea opinie: „Se poate ca această formulă ... este o reflectare a folosirii liturgice stabilită mai târziu în comunitatea primitivă. Acesta va fi amintit faptul că Faptele vorbeşte despre botezul în numele lui Isus”. Adică cu alte cuvinte, nu Domnul Isus a spus aceste cuvinte; ci, scribi trinitarieni au adăugat această frază, când au copiat Evanghelia după Matei, şi au înserat-o în text, ca o reflecţie asupra textului, fără ca Domnul Isus să fi rostit acele cuvinte.

 

Probabil acestă modificare a avut loc în sec. II d.H. Conform cu unii cercetători:

 

Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”...până pe vremea lui Iustian Martirul[2] [Iustian a trăit între anii 100-160 d.H.]. Ei susţin că iniţial formula de botez a fost „în Numele lui Isus”, dar ulterior odată cu introducerea doctrinei trinităţii, şi formula de botez s-a schimbat, inserându-se fraza: „botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

 

Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt”[3]  în secolul al-II-lea d.H. Deci după moartea apostolilor.

 

A History of Christian Thought; Otto Hieck; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.”[4]

 

Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol.I, pag. 351: „Dovezile... Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”.

 

Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez...a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”.

 

 Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian ... a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”

 

Canney's Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” ... Sau „în numele Domnului Isus”... După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”.

 

Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.

 

 

 

Alte dovezi interne ale Scripturii care susţin modificarea textului din Matei 28:19:

 

Fraza trinitară din Matei 28:19, are o problemă de gramatică a textului. Astfel, dacă se va studia textul grecesc al acestui pasaj, observăm că nici cuvintele ‚botezându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous) şi ‚învăţându-i’ (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu ‚naţiunile’ (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta; vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă  - 2008, şi traducerea Noul Testament 1993 (CLV) care spune: „Cuvântul „botezându-i” nu se acordă în gramatical cu naţiunile (în gr. Neutru), ci cu cei care au devenit ucenici (botezându-i – în gr. Masculin)...”

 

Prin urmare, acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh”, deoarece nicăieri în Scripturi nu mai apare fraza: în numele Tatălui, al Fiului, şi al Sfântului Duh”!

 

Nici o doctrină sau nici un verset din Biblie în afară de Matei 28:19, nu susţine un botez sau vreo lucrare pe baza a trei Nume. Nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările în vechiul legământ au fost făcute: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39 NW; SS 1874), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,Fapte 3:16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1).

 

Toate versetele din Faptele Apostolilor sunt foarte clare şi nu se contrazic între ele. Totusi cum se poate explica contradicţia evidentă dintre Matei :28,Matei :19 şi versetele din Faptele Apostolilor?

 

Posibilitatea, ca atât Petru, cât şi Filip şi Pavel să fi făcut vreo greseala, nu este plauzibilă, pentru că nu există nici un text în Cuvântul lui Dumnezeu, care sa ne spună, sau să indice ca botezul practicat de apostoli ar fi fost în dezacord cu Adevarul învăţat de Isus sau că Dumnezeu i-a dezaprobat.

 

Ba mai mult, apostolul Petru, a fost de faţă în timpul vieţii pământeşti a lui Isus, când Isus a poruncit botezul, El le explicat modul în care se face botezul şi în Numele cui (Ioan 3:22-Ioan 4:2). În timpul serviciului Său pământesc, ucenicii şi alţi oamenii au utilizat Numele lui Isus, pentru a scoate draci şi a face vindecări şi pentru alte lucrări (Marcu 9:37,Marcu 9:39,Marcu 9:41; Luca 9:49; 10:17). Ei nu au utilizat trei nume sau un Nume pentru trei persoane. Apoi apostolul Pavel a primit Evanghelia prin revelaţie de la Domnul Isus (Galateni 1:11,Galateni 1:12), independent de Evanghelia primită de cei 12 direct de la omul Isus. Iar Evanghelia primită de Pavel, şi Evanghelia primită de cei 12, coincide, acelaşi botez în Numele lui Isus este învăţat de ambele Evanghelii (comp. Fapte 2:38 cu 19:5).

 

Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,Romani 6:4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui...”. Astfel, prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10).

 

În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,Galateni 3:28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt; ci, doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor?

 

În 1Petru 3:21, Sfânta Scriptură de la 1874, redă cel mai bine acest verset: „A cărei antitip, botezul şi acuma ne mântuie, (nu lepădarea necurăţiri corpului ci răspunsul unei bune conştiinţe către Dumnezeu prin învierea lui Iisus Christos”. Din acest text observăm şi învăţăm că botezul are loc prin învierea lui Isus, dar botezul este adresat către Dumnezeu. Dacă facem însă botezul În Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, nu putem adresa acest botez Tatălui, căci Tatăl nu poate fi şi intermediar (mijlocitor) şi Dumnezeu în acelaşi timp şi la aceiaşi lucrare. Biblia spune clar: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1Timotei 2:5). De aceea botezul se face doar în Numele lui Isus Mijlocitorul, către Dumnezeu Tatăl, El este Cel ce acceptă răspunsul nostru prin botez la dragostea Lui şi ne dă Duhul Sfânt în botez.

 

Deci botezul în Numele Sfintei Treimi nu poate primi un răspuns din partea lui Dumnezeu, aşa cum o rugăciune făcută în Numele, Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh nu poate primi un răspuns, decât cea făcută în Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu!

 

În primul secol d.H. conform cu relatările din Biblie, botezul s-a efectuat în Numele Domnului Isus, aşa cum este consemnat în Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,1Corinteni 1:13; 6:11; Galateni 3:27.

 

Formula ‚în Numele lui Isus’, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 238); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,1Corinteni 1:13; 6:11); Provincia Galatia (Galateni 3:27); Roma (Romani 6:3,Romani 6:4).

 

Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3:27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).

 

Noul Testament nu pomeneşte nicaieri, ca cineva să fi fost botezat dupa formula din Matei :28,Matei :19.

 

Lucrători ca: Petru (Fapte 2:38), Filip (Fapte 8:12-15), Pavel (Fapte 19:5; Romani 6:3; Galateni 3:27-29) şi alţii (Fapte 10:45,Fapte 10:48), au predicat botezul în Numele lui Isus Hristos şi nu au botezat niciodata în Numele Tatalui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

 

De fapt orice lucrare creştină trebuie să o facem în Numele Domnului Isus, Scriptura este clară în această privinţă şi ea precizează: „Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl” (Coloseni 3:17). Iată! Dacă noi vom boteza în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, cum vom împlini Cuvântul care spune: „să faceţi totul în Numele Domnului Isus”? Numai dacă botezăm în Numele lui Isus, vom împlini acest principiu Scriptural şi numai aşa Dumnezeu ne va aproba!

 

 

 

 

 

Ce este de făcut dacă eşti un membru sau simpatizant al grupării: „Biserica lui Hristos”?

 

În contrast cu această grupare religioasă, care pretinde că este „Biserica lui Hristos”, biserica sau adunarea (ekklesia) lui Cristos, Îl are pe Dumnezeul Bibliei (Fapte 20:28), pe Cristosul Cel Viu şi adevărat (1Corinteni 1:2; 1Tesaloniceni 1:1), şi pe Duhul Sfânt (Fapte 9:31). Ea are Evanghelia Domnului Isus (Fapte 5:42; Romani 15:19), Evanghelia veşnică (Apocalipsa 14:6), ea are învăţătura lui Dumnezeu (Ioan 7:16-18; 2Ioan 1:9), ea păzeşte credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 1:3 - citatele biblice sunt luate din Noua Traducerea Românească 2007).

 

Orice om poate deosebi adunarea lui Dumnezeu, cea biblică, de o grupare religioasă, cercetând învăţătura acelei grupări, dacă ea corespunde cu ceea ce este scris în Biblie sau nu?

 

Se poate cerceta: roada, comportamentul, faptele unei grupări, dacă corespund sau nu cu comportamentul învăţat de Cristos, căci Însuşi Domnul a spus: Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune”Matei 7:16-18.

 

Cu o altă ocazie Domnul a spus: Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sînteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţiiIoan 13:34,Ioan 13:35.

 

Însă dacă învăţătura sau doctrina unei grupări, nu corespunde cu Biblia, atunci şi roadele şi lucrările spirituale sunt de la alte duhuri, nu de la Duhul Sfânt. Este imposibil ca un izvor de apă să producă şi apă amară şi apă dulce (comp. cu Iacov 3:11).

 

Apostolul Petru, le scrie creştinilor următorul avertisment: Însă, în popor, s-au şi ridicat profeţi falşi, cum şi între voi vor fi învăţători falşi, care vor strecura erezii distrugătoare şi-L vor nega pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, aducând astfel asupra lor o distrugere năprasnică. Mulţi îi vor urma în depravările lor; din cauza lor calea adevărului va fi batjocorită. În lăcomia lor, vor încerca să profite de voi prin cuvântări născocite...”. Apostolul Petru avertizează că vor exista „învăţători falşi”, care vor strecura erezii, şi învăţând ceea ce Domnul nu a învăţat, implicit ei se vor lepăda de Domnul Adevărului!

 

Creştinul este chemat de Dumnezeu să vegheze şi să păstreze singura credinţă (Efeseni 4:5), cea adevărată (Tit 1:1), învăţătura cea sănătoasă (1Timotei 6:3), căci alt fel, a crezut în zadar (1Corinteni 15:1,1Corinteni 15:2)!

 

Un grup care nu are învăţătura lui Dumnezeu, ci are un amestec, de grâu cu paie (Ieremia 23:28), de erezii şi lucruri luate din Biblie, nu poate fi adunarea lui Dumnezeu! Deoarece este scris: Nu ştiţi că puţină drojdie dospeşte tot aluatul? (1Corinteni 5:6 NTR). Iar în altă parte: „Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului, tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava”Ecleziast 10:1.

 

Apoi, adunarea lui Dumnezeu este născută din Cuvântul adevărului (Iacov 1:18), dintr-o sămânţă bună, nu dintr-o sămânţă impură (corcită), ea, este curăţită de Cristos prin Cuvânt (Efeseni 5:26,Efeseni 5:27). Ea trebuie să ajungă în final la  cunoaşterea Fiului lui Dumnezeu, la omul matur şi la măsura maturităţii plinătăţii lui Cristos”Efeseni 4:13. Este aceasta ţinta adunării tale? Desăvârşirea în cunoştinţă şi în toate!

 

Chiar dacă vine şi amăgirea, duhuri de înşelare, ea primeşte mustrarea, se pocăieşte, se îndreaptă (Apocalipsa 2:14-16; 3:1-3). Iubite cititor, acceptă corectarea adunarea unde mergi? Dacă li se arată cu Biblia că au învăţături greşite, se corectează ei, îşi revizuiesc crezul? Se pocăiesc?

 

Dacă gruparea auto-intitulată: „biserica lui Hristos”, ar fi cu adevărat a lui Cristos, ea s-ar pocăi de ereziile ei, de pretenţiile ei false, de lucrările ei amăgitoare, de păcatul din mijlocul ei!

 

Iubite cititor, du-te la izvor la Cuvântul lui Dumnezeu şi compară biserica lui Cristos din Noul Testament cu această grupare şi roagă-te pentru lumină şi Domnul te va lumina.


 


[1] Cuvântul desăvârşit, în greacă: ,,teleion” semnifică ceva pe deplin dezvoltat, perfect, complet.

[2] Vezi : http://www.alvorada.us/0008.htm

[3] Vezi: http://www.prime.org/harlot.html

[4] Vezi: http://www.landmarkchurch.com/apostolic/baptism.html