Trăim într-o vreme a scepticismului, a materialismului, într-o lume a vidului moral, în care fiecare face ce crede el că este bine, o lume care şi-a pierdut valorile creştine, valori care timp de sute de ani erau legate de Biblie şi de frica de Dumnezeu. Astfel trăim într-o lume în care nu mai există repere morale, nu mai există modele, legi, principii sfinte, fiecare face cum simte, cum crede, de multe ori auzim concepţia potrivit căreia dacă îţi place ceva, fă. Astfel omul a ajuns: „Dumnezeu”, devenind el însuşi, norma pentru ceea ce este bine şi rău, devind el centrul în jurul căruia trebuie să graviteze toate lucrurile!

 

Însă poate stabili omul „binele” şi „răul”? Pot cunoaşte oamenii prin ei înşişi, ce este „bine” şi ce este „rău”? Vedem că în lume, că acelaşi lucru, obicei, practică, în timp ce la unii acel lucru li se pare „bun”, la alţi acelaşi lucru, li se pare „rău”. Atunci cine poate stabili cu siguranţă, ce este „bine” şi ce este „rău”? Cine poate stabili ce este bine sau rău pentru o creatură, dacă nu Însuşi Creatorul? Doar El ştie ce este mai bine pentru creaţia Lui! Prin urmare, Creatorul, adică Dumnezeu ne revelează, voia Sa, prin Cuvântul Său, Sfânta Biblie, care ne ajută să deosebim binele de rău (2Timotei 3:16,2Timotei 3:17; Evrei 5:14)!

 

Sfaturile lui Dumnezeu, exprimate prin Biblie, dovedesc o profundă înţelepciune, o înţelepciune care în general este în contradicţie cu curentul majoritar, Biblia nu ne spune întotdeauna ceea ce le-ar plăcea oamenilor să audă. Chiar asta indică, că ea este deasupra înţelepciuni omeneşti, şi ea diferă de concepţiile umane schimbătoare, care se dovedesc pe zi ce trece tot mai ineficiente şi falimentare!

 

Astfel pentru că Biblia nu este pe gustul oamenilor libertini, a majorităţii, i se aduce acuzaţia că este demodată. De ce? Deoarece, recomandările sale vizează fericirea noastră pe termen lung, şi nu pe a găsi o pseudo-fericire, instant, nu spre a trăi o viaţă axată pe plăceri trecătoare, care au mai devreme sau mai târziu consecinţe dezastroase. Principiile Bibliei aduc fericire, însă aplicarea lor pretinde în general, persevernţă, disciplină şi abnegaţie, calităţi care nu prea sunt pe gustul contemporanilor noştri.

 

Dar să vedem în mod concret cât de benefică şi actuală este această carte.

 

Biblia ne învaţă să iubim pe oameni, Biblia ne invită să ne îngrijim de alţii, să dăm dovadă de iubire faţă de ei şi să le venim în ajutor. Următoarele cuvinte ale lui Isus sînt bine cunoscute: „Tot ceea ce aţi dori deci să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!” (Matei 7:12, Noua Traducere Românească – NTR). Care ar fi situaţia în lumea, dacă fiecare ar respecta această regulă! Conform unui studiu psihologic realizat în Statele Unite, oamenii s-ar simţi mai bine. Cele 1700 de persoane intervievate au declarat că faptul de-a ajuta pe alţii le-a dat un sentiment de linişte şi de eliberare de tulburările legate de stres, cum ar fi durerile de cap, etc. Raportul încheia: „Se pare deci că faptul de a ne ocupa de alţii face parte din natura umană în egală măsură cu faptul de a ne ocupa de noi înşine.” Lucrul acesta ne aminteşte de porunca biblică: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi.” (Matei 22:39 NTR). Iubirea de sine este un lucru natural, fiecare se iubeşte pe sine, totuşi doar respectând învăţătura lui Dumnezeu, se poate creia un echilibrul afectiv, care îmbină iubirea de sine, cu cea de aproapele!

 

Dumnezeu ne porunceşte prin Biblie: să nu minţim (Efeseni 4:25; Apocalipsa 21:8). Cu toate acestea, minciuna este un lucru foarte răspîndit. Oricît de banal s-ar părea, minciuna este păgubitoare atît societăţii cît şi individului. Editorialistul Clifford Longley scrie pe bună dreptate: „Minciuna îl răneşte cît se poate de profund atît pe mincinos, cît şi pe cel minţit, deoarece ea taie legăturile vitale care pun spiritul uman în contact cu realitatea”. Iar în The American Journal of Psychiatry se explică: „Cel minţit poate fi expus unor grave prejudicii psihologice. Uneori, hotărîri importante în viaţă se pot baza pe informaţii false, considerate adevărate. Minciuna poate avea efecte nefaste şi asupra mincinosului însuşi”. Nu ar fi oare de cu mult mai bine să spunem adevărul, aşa cum, în mod înţelept, ne recomandă Biblia?

 

Biblia dă sfaturi folositoare, pentru a putea face faţă şi unei alte dificultăţi: sărăcia. Astfel, beţia, fumatul, consumarea de droguri, sunt obiceiuri care sînt contrare principiilor biblice (Proverbe 23:19–21; 1Corinteni 6:19,1Corinteni 6:20; 2Corinteni 7:1) şi care înghit o parte din veniturile care ar putea fi folosite în alte domenii ale vieţii.

 

De altfel, Biblia recomandă hărnicia, deoarece un om harnic, găseşte mai frecvent posibilitatea de a–şi hrăni familia, decît un leneş sau unul care se lasă pradă disperării (Proverbe 6:6–11; 10:26). Ba mai mult, evitarea faptului de a-i invidia pe cei care practică nedreptatea (Psalm 37:1), ne împiedică să recurgem la infracţiuni  (Proverbe 1:10-19, 25-33) sau la jocuri de noroc (Proverbe 13:11; 28:20), pentru a ne mai uşura sărăcia. Asemenea practici par să ofere o soluţionare imediată a dificultăţilor financiare, dar rodul lor de durată este foarte amar (1Corinteni 6:9,1Corinteni 6:10; Efeseni 5:3-5)!

 

Biblia ne dă soluţia cum să avem pace cu Dumnezeu şi pace cu semenii noştrii, cât şi cu noi înşine. În această lume schimbătoare, nesigură, cu probleme, stres, boli, necazuri, etc. Pacea este un lucru de mare preţ! Omul se naşte păcătos, moştenind păcatul (Romani 3:23; 5:12), chiar greşelile ce le face în viaţă sunt o dovadă de netăgăduit că omul nu este perfect, uneori el face greşeli cu voia, alte ori fără voia lui, din neatenţie sau alte cauze. Pacatul, greşala faţă de semeni sau faţă de Dumnezeu şi legea Lui, aduce întristare, tulburare, o conştinţă care Îl mustră, îl macină pe om (Romasni 2:14,15). Dar mai mult decât atât, pentru păcat pe om Îl aşteaptă judecata dreaptă a lui Dumnezeu şi pedeapsa (Romani 2:2-11,Romani 2:16). Dumnezeu însă prin Cuvântul Său ne spune care este soluţia la păcatele noastre, cum putem obţine pacea cu Dumnezeu, iertarea păcatelor şi o conştiinţă curată!

 

Noi prin păcatul nostru suntem duşmani cu Dumnezeu (Romani 8:5-7; Iacov 4:4), păcatul sau fărădelegea (1Ioan 3:4) este ceva diameteral opus caracterului sfânt a lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iubeşte, însă dacă ne-ar ierta, El nu ar mai fi drept, El nu poate de dragul bunătăţii Lui să ne ierte, pentru că astfel ar înceta să mai fie un Dumnezeu drept (Deut. 32:4). Astfel, pentru a fi satisfăcută dreptatea divină, Dumnezeu din dragoste, l-a trimis pe Fiul Său: Isus Cristos pe pământ, cu scopul ca El să i-a păcatele noastre asupra Lui şi El să fie pedepsit în locul nostru (Isaia :534,Isaia :5; 1Petru 2:24). Dumnezeu l-a înviat pe Isus Cristos şi L-a făcut Domn şi Salvator (Fapte 5:31), prin aceasta arătând că jertfa lui Isus a satisfăcut dreptatea divină (Fapte 2:22-33; Efeseni 5:2), şi prin această jertfă noi putem avea pace cu Dumnezeu şi putem fi iertaţi de păcate (Romani 4,Romani 4:24,Romani 4:25; 5:1) şi să scăpăm de judecata şi pedeapsa veşnică (Ioan 5:24).

 

Atunci când trecem prin greutăţi, probleme, îngrijorări, frământări, Biblia ne dă soluţia cum să avem pace, când ne învaţă: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, prin rugăciune şi cerere, cu mulţumire, faceţi cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu. Iar pacea lui Dumnezeu, care depăşeşte orice înţelegere, vă va păzi inimile şi gândurile în Cristos Isus”. Atunci când avem credinţă în Dumnezeu şi Îi predăm Lui viaţa noastră, problemele, îngrijorările noastre, şi Îl lăsăm pe El să le rezolve, Îl lăsăm pe El la cârma vieţi noastre, aceasta va aduce o pace divină dincolo de orice înţelegere raţională, care ne va păzi inimile şi gândurile în această lume nesigură!

 

Biblia ne dă soluţia în a avea pace cu semenii noştrii, cu vecini, rudele, cunoştinţele şi cu toţi oamenii, când ne învaţă, să iertăm celor ce ne-au greşit (Matei 6:12-15) şi să şi uităm greşala lor (Proverbe 19:11), să ne cerem iertare totdeauna promt când am greşit faţă de alţii (Matei 5:23,Matei 5:24; Efeseni 4:26,Efeseni 4:27), să nu vorbim pe nimeni de rău (Iacov 4:11,12), să nu defăimăm (1Corinteni 6:9,1Corinteni 6:10; Tit 2:3), să căutăm binele tuturor (Galateni 6:10; 1Tesaloniceni 5:15), să nu luăm cu împrumut, să nu fim datori nimănui (Romani 13:8), să nu avem nevoie de nimeni (1Tesaloniceni 4:11,1Tesaloniceni 4:12), să fim buni şi miloşi cu alţii (Efeseni 4:32), să căutăm şi foloasele altora (Filipeni 2:4).

 

Cuvântul lui Dumnezeu ne dă soluţia şi spre a avea pace cu noi înşine, unii oameni nu se pot ierta pe ei înşişi, sunt tulburaţi, deprimaţi, aceaste stări vin dintr-o mândrie mascată, însă atunci când ne vom împăca cu Dumnezeu, vom primi o conştină curată (Evrei 9:14), o inimă curată (Evrei 10:22), o inimă nouă şi un duh nou (Ezechiel  36:26) şi ne vom vedea în lumina lui Dumnezeu, în dragostea Lui (Ieremia 31:3; Tefania 3:17), şi vom avea un respect corespunzător despre noi, vom avea gânduri cumpătate despre noi (Romani 12:3), aceasta este adevărata smerenie care are ca rod: pacea!

 

Ori de cîte ori se urmează sfatul biblic, oamenii trag foloase, cînd îl ignoră, oamenii au de suferit! Nici o altă culegere de sfaturi, antică sau modernă, nu este de un folos atît de permanent şi atît de aplicabil la oamenii tuturor raselor! Asemenea sfaturi înţelepte nu-şi pot avea originea în simpla înţelepciune populară. Faptul că Biblia este un bogat tezaur de înţelepciune, superior înţelepciunii umane, dovedeşte cu putere că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu!

 

Sfaturile psihologilor, gânditorilor, savanţilor se schimbă de la o generaţie la alta sau chiar mai repede, Cuvântul lui Dumnezeu rămâne etern, rămâne neschimbător şi de folos (2Timotei 3:16). Domnul Isus, singurul pe drept numit: „Învăţător” (Matei 23:8-10), a spus: „Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!” (Marcu 13:31 NTR). Care dintre sfătuitori, savanţi sau psihologi moderni pot spune despre căţrile lor, despre învăţătura lor acest lucru?!

 

Iubite cititor, Cuvântul Domnului rămâne pe vecie” (1Petru 1:25, NTR), dacă vei asculta de El, dacă vei rămâne în El, vei trăi şi tu veşnic, căci Biblia spune în 1Ioan 2:17 (NTR): „Iar lumea şi pofta ei trec, însă cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac”!