Conform cu învăţătura lor: „Scrierile Bahá'í îndeamnă către rugăciunea zilnică și comuniunea intimă cu Dumnezeu, ca fundație a unei vieți devotate progresului spiritual și serviciului către umanitate”.

 

 

Întrebările care se ridică este: La care Dumnezeu? Cum Îl cheamă pe acest Dumnezeu? Şi cum intră ei în legătură cu El, având în vedere că ei sunt păcătoşi, ca toţi oamenii?

 

Bahá'íi cred că există: un singur Dumnezeu, Creatorul universului, însă „în diferite limbi Dumnezeu poate avea diferite nume – fie Yahve, Allah, Brahma sau Dumnezeu – de fapt, aceste nume se referă toate la una și aceeași forță”.

 

Însă mai multe nume desemează mai multe divinităţi, căci de pildă: Alah Dumnezeul musulmanilor, nu este Tatăl Domnului Isus Cristos, Dumnezeul Bibliei!

Apoi, Alah nu are nici un Fiu, aceasta ar fi o blasfemie la adresa lui Alah!!! Atunci este clar că Alah nu este totuna cu Dumnezeul Bibliei şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos (Efeseni 1:17).

 

Realitatea este că Creatorul, Adevăratul Dumnezeu, are un nume unic, acest Nume, apare în Biblie de aproape 7000 de ori.

Numele: „Iehova”, este Numele celui Prea Înalt (Psalm 83:18), Numele revelat de la creaţie (Geneza 2:4), este Numele lui Dumnezeu invocat din Geneza (Geneza 4:26; 12:8; 13:4), folosit de sfinţi (Psalm 98:6), vestit de Isus (Ioan 17:6,Ioan 17:26; Evrei 2:12), glorificat în cer şi pe pământ (Apocalipsa 15:3,Apocalipsa 15:4).

Numele: Iehova,  înseamnă: „El va fi”. Prin Numele: Iehova, se dezvăluie că Dumnezeu va fi tot ceea ce este necesar pentru a-şi împlini scopurile Sale (comp. cu Ezechiel 38:23; Isaia 43:11-13).

În plus, pentru a-L putea înţelege pe Iehova, Biblia ne oferă diferite comparaţii utile, de pildă, Dumnezeu este comparat cu un: tată îndurător (Psalm 103:13), păstor (Psalm 23), o mamă plină de milă (Isaia 49:15), un olar (Isaia 64:8), un vier (Ioan 15:1).

Dumnezeu mai este descris în Sfintele Scripturi ca fiind: darnic (Matei 7:11), prieten şi călăuzitor (Ieremia 3:4; Psalm 73:24), răscumpărător (Psalm 103:8,Psalm 103:12,Psalm 103:13), apărător şi eliberator (Psalm 91:1-3), Tatăl orfanilor (Psalm 68:5,Psalm 68:6), răbdător (Psalm 78:35-39), bogat în milă (Psalm 145:8,Psalm 145:9; Efeseni 2:7), sursa oricărei mângâieri (2Corinteni 1:3), sensibil şi prompt (Plângeri 3:55-58), preocupat pentru oameni (Ieremia 16:17), plin de afecţiune (Ioan 16:27 n.s BCR; Ieremia 31:3), dătătorul oricărui dar bun (Iacob 1:17), vindecător (Psalm 107:19,Psalm 107:20), doritor de bine nu de rău (Plângeri 3:33).

Reflectând la aceste comparaţii putem ajunge să-L cunoaştem mai bine pe Dumnezeu!

Iubite cititor, întreabă-te: Oare nu unui astfel de Dumnezeu doreşti să i te închini? Unui Dumnezeu personal, cu Nume, cu calităţi minunate!

 

Se pot apropia oamenii direct de Dumnezeu?

Biblia afirmă următoarele despre oameni: „Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt sub păcat, după cum este scris: „Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar. Nu este nici unul care să aibă pricepere. Nu este nici unul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar...căci toţi au păcătuit şi n-au ajuns la slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:9-12,Romani 3:23 BC).

Sfânta Scriptură îl descrie pe om ca fiind: păcătos, nelegiuit, nedrept, viclean (Romani 3:9-12,Romani 8:7; 1Petru 3:18)! Datorită acesti stări a omenirii, omul este duşman cu Dumnezeu, prin gândirea lui carnală, ne-sfântă, prin prietenia lui cu lumea condusă de satan, omul este vrăşmaş cu Dumnezeu (Iacob 4:4; Romani 8:7)!

Omul îşi închipuie că anumite fapte, ce i se par lui bune, ar putea câştiga aprobarea lui Dumnezeu!?! Însă omul este întunecat la minte, el nu poate deosebi binele de rău, în măsura cerută de Dumnezeu (Efeseni 4:17-19). Omul este mort în greşeli şi în păcate, condus de pofte, de draci, de prinţul văzduhului: satan (Efeseni 2:1-3), prin urmare omul nu are putere să facă binele (Romani 7:13-24).

Apoi omul prin natura lui, se naşte corupt, în Iov 14:4; 15:14,16, se precizează: „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat ? Nici unul măcar!…cu cât mai puţin fiinţă urâcioasă şi coruptă-omul, care bea nelegiuirea ca apa!” Astfel omul este o fiinţă coruptă, deoarece a moştenit natura păcătoasă de la părinţi noştri: Adam şi Eva, dar si mai mult decât atât, omul putea de multe ori sa se stăpânească, dar a dat curs păcatului, arătând cât de nelegiuit este! – comp. cu Geneza 3:6-8.

Dumnezeu prin Cuvântul Lui, îţi declară pe faţă că păcatele tale au creat o despărţitură între tine, o fiinţă păcătoasă, şi Dumnezeu care este sfânt şi neprihănit. Păcatul, ca o prăpastie te desparte de Dumnezeul luminii, gloriei şi al dreptăţii (Isaia 6:3; 59:2; Deuteronom 32:4; 1Ioan 1:5)!

Poate crezi că termeni ca: păcătos, necurat, corupt, duşman cu Dumnezeu sunt o exagerare pentru a caracteriza natura umană, dar Biblia nu minte! De asemenea, gândeşte-te la faptele şi atitudinile pe care ea, le descrie ca fiind păcat, după cum urmează: uciderea, adulterul, desfrânare, minciuna, furtul, înşelăciunea, lăcomia de bani, zgârcenia, mânia, vorbirea injurioasă, invidia, certurile, vrăjitoria, beţia, petreceri dezmăţate, etc., toate acestea sunt păcate de moarte. (1Corinteni 6:9,1Corinteni 6:10; Galateni 5:19-21; Romani 1:29-32)!

Este vreun om care să nu fi făcut nici unul din aceste păcate? Iar dacă a făcut cel puţin unul, atunci a încălcat toată legea, căci este scris: „Căci, cine va păzi toată legea, şi va greşi într-o singură poruncă, se face vinovat de toate” (Iacob 2:10).

 

 

 

Ce a făcut Dumnezeu pentru salvarea oamenirii şi de ce?

Având în vedere situaţia fără ieşire a omenirii, care era moartă în păcate, fiind în întuneric (Efeseni 2:1-3; 3:17-19), pe care o aştepta moartea veşnică (Romani 6:23), şi având în vedere că omul nu se putea răscumpăra pe sine sau pe aproapele, nimeni nu putea să plătească o viaţă perfectă ca preţ de răscumpărare (comp. cu 1Petru 1:18,1Petru 1:19).

Dumnezeu a trimis pe singurul Lui Fiu, ca să plătească preţul de răscumpărare, un preţ atât de mare! (comp. cu Evrei 2:3). Dumnezeu a dat tot ce avea mai scump pentru noi (1Petru 1:18,1Petru 1:19).

De ce Dumnezeu nu a iertat pur şi simplu păcatul lui Adam şi al oamenilor? Deoarece atunci Dumnezeu ar fi fost nedrept! Dacă călcarea legii lui Dumnezeu ar rămâne nepedepsită, atunci nu ar mai exista justiţie! Dumnezeu este judecătorul întregului pământ, tronul Său se bazează pe dreptate (Psalm 89:14), călcarea legii, cere pedeapsă! Adam, Eva şi copii lor au călcat legea divină!

Consecinţele păcatului au fost: în primul rând, despărţirea de Dumnezeu, Tatăl ceresc, care nu poate fi prieten sau în legătură cu cei nelegiuiţi (Isaia 59:1,Isaia 59:2). În al doilea rând, omul şi-a pierdut natura desăvîrşită, sfântă şi prin păcat a primit o natură păcătoasă, înclinată spre rău (Geneza 6:5); în al treilea rând: intrarea sub stăpânirea satanei (Romani 6:16; 1Ioan 5:19), în al patrulea rând: moartea, căci plata păcatului este moartea (Romani 6:23).

Dumnezeu care este întruchiparea dragostei, iubind creatura mâinii Lui, a trecut la acţiune, în primul rând, El le-a dat oamenilor, rânduiala jertfelor (Geneza 3:21; 4:3-5), prin care păcatul era acoperit sau ispăşit provizoriu (animalul fiind pedepsit în locul omului), până când urma să vină jertfa perfectă a lui Isus, ce va răscumpăra păcatul definitiv (Evrei 9:13,Evrei 9:14,Evrei 9:21; 10:1-14; Ioan 1:29).

Mai târziu Dumnezeu a instituit un sistem de închinare, un cort, cu preoţi, jertfe, după modelul ceresc, s-a dat o lege ce conţinea 613 porunci, tocmai pentru a-i conştientiza pe om de păcătoşenia lui şi de nevoie unui salvator (Romani 7:7,Romani 7:12-14; Evrei 9:1-15).

Apoi Dumnezeu l-a însărcinat pe Solomon să construiască un templu, o casă a lui Dumnezeu (1Regi cap. 6-8; 2Cronici cap. 3-7), unde se aduceau jertfe pentru vină, pentru păcat, de mulţumire, jertfe de toate tipurile potrivit legii lui Moise (Levitic cap. 1-7).

În final, Dumnezeu l-a trimis pe Însuşi Fiul Său, pe pământ pentru a plăti preţul de răscumpărare pentru noi oamenii (Marcu 10:45; 1Timotei 2:5,1Timotei 2:6).

Dumnezeu prin jertfa Domnului Isus a rezolvat toate aceste probleme ale omenirii, pe care omul nu le putea soluţiona!

 

Cum şi prin cine ne putem închina lui Dumnezeu?

Doar Isus Cristos este singurul Mijlocitor între noi şi Dumnezeu (1Timotei 2:5; 1Ioan 2:1), iar Spiritul Sfânt, este singurul mijlocitor între noi şi Isus Cristos (1Corinteni 12:3; Ioan 16:14), astfel doar prin Cristos şi prin Spiritul Sfânt, ajungem la Dumnezeu (Ioan 14:6; 16:23; Romani 8:26,Romani 8:27,Romani 8:34; Efeseni 2:18; 6:18; Filipeni 3:3; Iuda 1:20).

Doar rugăciunile pe care le adresăm Tatălui ceresc, în Numele Isus şi prin Spirtul Sfânt vor ajunge la Adevăratul Dumnezeu (Efeseni 2:18; 5:20; 6:18; Coloseni 3:17; Iuda 1:20).

Spiritul Sfânt este fiinţa spirituală ce duce rugăciunea la Isus, iar Isus duce rugăciunea la Tatăl, doar El a câştigat meritul de a fi ascultat de Tatăl, datorită ascultării Lui (Evrei 5:8,Evrei 5:9).

Fără Numele Lui nu putem avea acces la Tatăl, la Creator (1Timotei 2:5,1Timotei 2:6; Efeseni 2:18). Căci nimic necurat nu intră în cer (Apocalipsa 21:27).

 

Cei din credinţa Bahá'í se roagă prin meritele lor proprii, însă Dumnezeu ascultă rugăciunile celor drepţi (1Petru 3:12), iar cei drepţi sunt cei care cred în Domnul Isus (Romani 3:21-23) şi ascultă de El (Ioan 3:36).