Introducere:

Învăţătura Bahá'í afirmă că: Fiecare persoană are dreptul și responsabilitatea de a investiga pe cont propriu adevărul, pe baza unei convingeri profunde” - http://www.bahai.org.ro/

Acest va fi şi principiul acestui material de a investiga sincer această credinţă, dacă ea este adevărată sau dacă ea este o înşelătorie!!!

 

Scurt istoric:

Originar din orasul iranian Shiraz, primul sau lider religios, Ali-Muhammad Shirazi (1819-1850), supranumit "Bab" ("poarta", aluzie la poarta deschisa spre o noua era), declara ca este "Mihdi" ("Cel condus de Dumnezeu"), incarnarea sperantelor eschatologice ale musulmanilor shiiti. Acuzat de deviere religioasa, a fost arestat la Tabriz (Iran) in 1848. Noua credinta progresista ameninta intreaga traditie aparata de integrismul islamic, motiv pentru care au urmat represalii sangeroase din partea autoritatilor religioase si politice ale tarii: adeptii masacrati, Ali-Muhammad Shirazi împuscat etc.

In acel moment, stafeta a fost preluata de Mirza Husayn-Ali (1817-1892), care si-a luat numele de Baha'u'llah ("Gloria Domnului"). Fiu al unor nobili din Teheran, a ales o viata plina de privatiuni, fiind, din cauza credintei sale, exilat la Bagdad (Irak), apoi la Constantinopol si, in final, in Palestina. Declarand ca este "cel prin care se manifesta spiritul lui Dumnezeu", el relanseaza noua credinta, numarul adeptilor crescand.

In timpul sederii sale la Bagdad, începe redactarea unor texte care vor constitui baza credintei Baha'i. Una dintre primele sale lucrari ("Cartea certitudinii", 1853), expune conceptia Baha'i referitor la relativitatea si evolutia fenomenului religios de-a lungul istoriei. Baha'u'llah ofera o noua interpretare a vietii colective a umanitatii, o interpretare opusa oricarui fel de absolutism sau integrism religios. Credinta Baha'i va fi din acest moment perceputa ca o sfidare, nu numai de catre fundamentalistii musulmani, ci de toti integristii, indiferent de religie.

Mesajul fundamental proclamat de Baha'u'llah: nu exista decat un singur Dumnezeu, o singura rasa umana, iar diversele religii ale lumii au constituit etape in revelarea planului divin.

Bahá'u'lláh a anunţat în 1863 că El este Mesagerul lui Dumnezeu pentru această epocă. Învăţăturile Sale şi Scrierile Sale Sfinte constituie baza Credinţei Bahá’í.

Bahá'u'lláh a afirmat că Misiunea Sa Divină este de a aduce renaşterea spirituală şi unitatea omenirii. El a promis că aceasta va duce la stabilirea permanentă a păcii mondiale şi a Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ. Bahá'u'lláh a atras milioane de adepţi din toate părţile globului; a oferit legi şi învăţături cu privire la modul în care poate fi realizată viziunea Sa şi urmaşii Săi lucrează peste tot pentru a o transforma în realitate.
Bahá'u'lláh proclamă că Dumnezeu, Creatorul nostru iubitor, trimite Mesageri Divini, cunoscuţi drept Manifestări ale lui Dumnezeu, cu învăţături care permit omenirii Să-L cunoască şi Să-L preamărească pe Dumnezeu. Aceste măreţe Manifestări care au apărut de-a lungul istoriei la intervale de la 500 până la 1000 de ani, aduc civilizaţia umană la niveluri tot mai înalte de progres spiritual şi material. Bahá'u'lláh este ultimul din această lungă linie de Mesageri Divini, linie care îi include după teoria lor pe Avraam, Moise, Isus Hristos, Mahomed, Krishna, Buddha, Zoroastru şi Bab.

 

Investigarea credinţei Bahá'í:

Dacă Dumnezeu este unu, şi adevărul este unu, şi atunci şi slujitorii lui trebuie să înveţe aceiaşi credinţă!

Ori Avraam, Moise, Isus care se închinau la Iehova, au fost radical diferiţi de credinţa şi religia lui Mahomed, Krishna, Buddha, Zoroastru şi Bab !!!

Astfel din start credinţa Bahá'í pleacă de la o temelie falsă!

Deorece 1. ei nu pot fi pe linia acestora, care învaţă de Dumnezei diferiţi. 2. credinţa Bahá'í are alte concepte decât aceste credinţe!!! Este o altă credinţă, cu alte reguli!!!

În concluzie ca orice altă sectă, asumarea de personaje notorii, în linia sectei lor, fie din Biblie sau din altă parte, este pentru a da o aură de autenticitate, o certificare, dar în realitate fără un fundament real!

Din start credinţa Bahá'í se bazează pe o minciună!

Căci Alah Dumnezeul musulmanilor, nu este Tatăl Domnului Isus Cristos, Dumnezeul Bibliei!

Apoi, Alah nu are nici un Fiu, aceasta ar fi o blasfemie la adresa lui Alah!!! Atunci este clar că Alah nu este totuna cu Dumnezeul Bibliei şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos (Efeseni 1:17).

Dumnezeul Bibliei este spirit (Ioan 4:24), şi este neschimbabil locuind în cer (Maleahi 3:6).

În contrast: Krishna include încarnarea, o copilărie și tinerețe pastorală, precum și viața ca luptător eroic și învățător.

La fel Budaha a fost un om.

Iehova Dumnezeul Bibliei din eterneitate în eternitate este Dumnezeu şi nu om! – Psalm 90:1-4

 

Dumnezeul religiei Bahá'í diferit de Dumnezeul Creator descris în Biblie:

Deşi învățăturile Bahá'í chipurile ar pune accent deosebit pe unitate – unitatea religiilor, unitatea omenirii, unicitatea lui Dumnezeu...Însă, nu poate exista unitate reală dacă ea este bazată pe falsitate!!! Nu există o unitate reală dacă pretindem că zei diferiţi ar fi acelaşi zeu!!!

Unitatea nu poate sta decât pe dragoste şi adevăr (Efeseni 4:1-6,Efeseni 4:15,Efeseni 4:16), ori Bahá'íi cred că există un singur Dumnezeu, Creatorul universului, însă în diferite limbi Dumnezeu poate avea diferite nume – fie Yahve, Allah, Brahma sau Dumnezeu – de fapt, aceste nume se referă toate la una și aceeași forță. Ceea ce este fals!

După cum am văzut mai sus, aceste nume indentifică persoane diferite, nu aceiaşi persoană!!! Nu aceiaşi zeitate!!!

A susţine că diferite „nume” reprezintă o persoană, este o absurditate, mai ales după ce analizăm caracterul acelor persoane, identitatea lor, vedem că este diferiţi şi atunci „numele” lor reprezintă persoane cu personalităţi diferite!

Chiar dacă Bahá'í susţine că universul și toate ființele și toate forțele din univers au fost create de o singură ființă. Ei din păcate nu cunosc aceea Fiinţă!!! Şi amestecă în fiinţa creatorului, persoane diferite!!!

 

Cunoaşterea se bazează pe revelaţie divină!

Dacă există un singur: Zeu, un singur: Stăpân absolut, aşa cum este logic, există o singură carte care Îl reprezintă pe El şi voinţa Lui! Biblia este cartea revelată de Dumnezeu! Biblia declară despre ea că este inspirată de Dumnezeu (2Timotei 3:16,2Timotei 3:17), cuvântul grecesc theópneustos”, înseamnă literalmente „insuflată de Dumnezeu”. Tot ea mai afirmă, că scriitori umani ai cărţilor Bibliei, au fost conduşi în scrierea Bibliei nu de mintea sau înţelepciunea lor, ci de Spiritul Sfânt (2Petru 1:21). Insuflarea divină a Scripturii putem să o comparăm cu un sufler, care într-o piesă de teatru suflă, le şopteşte actorilor ce trebuie să spună. Sau ca un patron căruia îi dictează secretarei ce să scrie.

Nici o carte sfântă nu conţine legile scrise de Dumnezeu cu degetul Său, aşa cum Moise a primit cele 10 porunci (Exod 31:18; Deuteronom 5:1-22).

În Biblie de foarte multe ori găsim afirmaţii de genul: Aşa vorbeşte Domnul” (Exod 4:22), „Aşa vorbeşte Dumnezeu” (2Cronici 24:20); Aşa zice Domnul” (Ezechiel 11:5); Cuvântul Domnului a venit” (Iona 1:1); „Cuvântul lui Dumnezeu a venit” (1Cronici 17:3). Oamenii care au scris Scriptura au declarat: Spiritul lui Iehova a vorbit prin mine şi cuvântul lui a fost pe limba mea (2Samuel 23:2).

Sfânta Scriptură conţine cuvintele rostite de Însuşi Dumnezeu pentru omenire, cuvintele rostite de Fiul lui Dumnezeu şi de mesagerii îngereşti sau umani, trimişi de Dumnezeu (Evrei 1:1,Evrei 1:2; 2:2).

Biblia este o carte unică, deoarece a fost tradusă în mai multe limbi decât orice altă carte, având acces la ea populaţia globului, fiind tipărită în miliarde de exemplare, mai mult decât oricare carte a omenirii. Este logic ca mesajul Creatorului pentru omenire să fie răspândit la nivel global!

Ea a fost scrisă pe parcursul a 16 secole, adică a peste 60 de generaţii, de către peste 40 de scriitori diferiţi, proveniţi din diferitele medii sociale şi totuşi ea este în armonie pe tot parcursul ei, având un singur autor: Tatăl ceresc (2Timotei 3:16), având o tema principală: persoana Fiului lui Dumnezeu: Isus Cristos care are un rol cheie în scopurile lui Dumnezeu (Luca 24:25-27,Luca 24:44,Luca 24:45; Ioan 5:39,Ioan 5:46).

Sfânta Scriptură a supravieţuit perioadelor când mulţi conducători au vrut să o distrugă, ea a rezistat peste secole la diferite opoziţii şi critici înverşunate, influenţând mai mult ca orice carte: istoria, convingerile religioase, cultura şi viaţa oamenilor.

Biblia nu este o carte de ştiinţă, ea este o carte pentru zidirea spirituală a omului, dar ea dezvăluie lucruri pe care ştiinţa le-a descoperit doar în zilele noastre sau destul de recent, dovedind astfel originea ei divină, pentru că ea conţine o cunoştinţă şi înţelepciune superioară timpului când a fost scrisă.

De pildă, Biblia afirmă că  „...Dumnezeu a făcut pe om din ţărîna pămîntului...”, se spune în Geneza 2:7. În The World Book Encyclopedia se spune: „Toate elementele chimice care intră în compoziţia lucrurilor vii se află şi în materia moartă”. Cu alte cuvinte, toate elementele chimice de bază care intră în compoziţia organismelor vii, inclusiv în a omului, se găsesc şi în pământ. Faptul acesta concordă cu declaraţia biblică ce identifică materialul folosit de Dumnezeu la crearea oamenilor şi a tuturor celorlalte lucruri vii.

Conform cu Geneza 17:12, Dumnezeu cu câteva mii de ani în urmă, i-a poruncit lui Avraam circumcizia (tăierea împrejur), este interesant că aceasta trebuia făcută în a 8 zi a băiatului nou născut! (Levitic 12:3) De ce? Ştiinţa a descoperit în zilele noastre că vitamina K, pentru coagularea sângelui nu este formată în cantitate suficientă decât din ziua a cincea până la a şaptea, dar ziua cea mai prielnică pentru executarea circumciziunii ar fi în ziua a opta, când băiatul are o canitate de 110 % vitamina K în sînge

Un alt exemplu ar fi: exista un timp când oamenii credeau că pământul este plat, Biblia nu a fost influenţată de astfel de concepţii, susţinând contrariul şi anume că are forma sferică (rotundă), după cum spune profetul Isaia, acum mai bine de 2700 de ani (Isaia 40:22).

Apoi, Biblia a arătat acum aproximativ 3500 de ani, că pământul este suspendat pe neant (nimic), adică fără un suport vizibil (Iov 26:7). În originalul ebraic, cuvântul pentru termenul „nimic”, folosit aici înseamnă „pe nici un lucru”. Imaginea prezentată în acest pasaj, este aceea a unui pământ înconjurat de spaţiu gol, şi această afirmaţie, este considerată de erudiţi, drept o remarcabilă viziune pentru acele vremuri. În Theological Wordbook of the Old Testament se spune: Iov 26:7 descrie în mod remarcabil lumea cunoscută pe atunci ca fiind suspendată în spaţiu, anticipând în felul acesta o descoperire ştiinţifică viitoare”. Doar în 1687 d.C., Isaac Newton şi-a publicat descoperirile conform cărora pământul este ţinut în spaţiu în raport cu alte corpuri cereşti printr-o atracţie reciprocă, adică prin gravitaţie. Dar acest lucru s-a petrecut la aproape 3200 de ani după ce Biblia afirmase cu o extraordinară simplitate, că pământul este suspensat „pe nimic”!

De unde au ştiut aceşti scriitori aceste lucruri pe care ştiinţa le-a demonstrat la mii de ani după scrierea lor?

Această carte este exactă şi din punct de vedere istoric şi geografic. Cu toate că pe parcursul timpului mai multe oraşe şi persoane au fost puse la îndoială ca existenţă, descoperirile arheologice au confirmat relatările biblice reducând la tăcere pe critici.

Să luăm un exemplu. Conform cărţii lui Daniel, înainte de a cădea în mîna perşilor, Babilonul îl avea ca ultim suveran pe Belşaţar (Daniel 5:1–30). Deoarece nici un alt document în afară de Biblie nu amintea despre acest monarh, se afirma că ea se înşela şi că Belşaţar nici n-ar fi existat vreodată. Apoi, în cursul secolului al XIX-lea, s-au descoperit sub ruine, în sudul Iraqului, mai mulţi cilindri mici acoperiţi de scriere cuneiformă, care confirmă pe regele Belşaţar.

Apoi, stilul de reportaj din ea, ne întăreşte încrederea în această carte veche. De pildă, în contrast cu miturile şi legendele, evenimentele din Biblie sunt puse în legătură cu anumiţi oameni şi date (Luca 3:1-2). Mai mult decât atât, în timp ce istoricii antici au exagerat victoriile şi realizările conducătorilor lor, ne-dezvăluind înfrângerile şi greşelile, scriitorii biblici au fost sinceri chiar şi atunci când a fost vorba despre propriile lor greşeli (Numeri 20:7-13; Galateni 1:13).

Profeţiile împlinite atestă din plin că această carte a fost inspirată de Dumnezeu, deoarece oamenii nu au capacitatea de a cunoaşte viitorul (2Petru 1:20,2Petru 1:21). Biblia conţine sute de profeţii care s-au împlinit cu exactitate.

Să prezentăm câteva exemple: Biblia a prezis cu 200 de ani mai înainte, căderea puternicului imperiu Babilonean şi chiar a declarat numele cuceritorului înainte ca acesta să se nască, şi anume „Cirus” care avea să elibereze poporul Israel din captivitatea babiloniană, istoria a confirmat aceste preziceri (Isaia 14:3,Isaia 14:4; 44:26-45:2).

Tot legat de Babilon, există profeţii din secolul 8 î.C. care preziceau distrugerea lui completă (Isaia 13:19-22; 14:22,23), în secolul 1 d.C., oraşul mai avea câţiva locuitori (1Petru 5:13). În anul 363 d.C. împăratul lulian a distrus ceea ce a mai rămas din oraş, împlinind profeţia din Isaia după 1200 de ani.

Cele mai importante profeţii privesc persoana: Fiului lui Dumnezeu. De fapt, mesajul despre El este tema principală a Bibliei (Luca 24:44; Fapte 10:43).

Există peste 300 de referiri profetice despre El în Scripturile ebraice, unele cu aproape 1500 de ani înainte ca Isus să se nască din Maria, iar unele din acestea nu depindeau de El ca să se împlinească.

Redau mai jos câteva din aceste profeţii:

 

Evenimentul

Profeţia  

Împlinirea

Născut din fecioară

Isaia 7:14                

Luca 1:26,Luca 1:27

Uciderea copiilor

Ieremia 31:15

Matei 2:16-18

Fuga în Egipt

Osea 11:1

Matei 2:14,Matei 2:15

Vândut pe treizeci de arginţi

Zaharia 11:12

Matei 26:14,Matei 26:15

Scuipat şi bătut

Isaia 50:6

Matei 26:67

Urât fără temei

Psalm 35:19

Ioan 15:24,Ioan 15:25

Răstignit împreuna cu răufăcători

Isaia 53:12

Marcu 15:27,Marcu 15:28

Străpunse mâinile şi picioarele

Zaharia 12:10; Psalm 22:1,Psalm 22:7,Psalm 22:8,Psalm 22:16,Psalm 22:18

Ioan 20:27

Dispreţuit / hulit şi batjocorit

Psalm 22:7,Psalm 22:8

Luca 23:35

Îi este dat vin / oţet să bea

Psalm 69:21

Matei 27:34,Matei 27:48

Soldaţii au tras la sorti pentru cămaşa Lui

Psalm 22:17,Psalm 22:18

Matei 27:35,Matei 27:36

Nu va avea nici un os zdrobit

Psalm 34:20

Ioan 19:32,Ioan 19:33,Ioan 19:36

Străpuns în coasta

Zaharia 12:10

Ioan 19:34

 

Acestea sunt doar câteva exemple de profeţii care atestă că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

 

De ce avem nevoie de Fiul lui Dumnezeu?

Toţi oamenii, deci şi cei din credinţa Bahá'í, au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Fie au minţit, bârfit, furat, etc.

Şi atunci care este soluţia lor la păcatul lor?

Niciuna! Ei nu au o răscumpărare pentru păcatul lor!!!

Deorece păcatul, neascultarea de Dumnezeu cere, pedeapsă! Dumnezeul Creator este drept (Deuteronom 32:4), iar plata păcatului este moartea (Romani 6:23).

Atunci cei din credinţa Bahá'í sunt pierduţi veşnic, deoarece vor fi pedepsiţi cu moartea pentru păcatele lor, fără posibilitatea iertării!

În aceiaşi situaţie se află întreaga omenire, căci toţi au păcătuit (Romani 3:23).

Care este adevărata soluţie pentru păcatele oamenilor:

Soluţia lui Dumnezeu este să îşi trimit pe Fiul Său unic născut ca să fie pedepsit în locul nostru!

Un om păcătos nu putea fi pedepsit în locul nostru, căci el trebuia să moară pentru propriile lui păcate. Doar un om 100% drept, perfect, fără păcat putea să i-a păcatul nostru şi să fie pedepsit cu mortea pentru ca noi să putem fi iertaţi de Dumnezeul Creator!

Cu toate că Dumnezeu este iubire (1Ioan 4:8), însă El este şi drept (Deuteronom 32:4), astfel oamenii nu putea fi iertaţi, chiar dacă Dumnezeu îi iubea, pentru că astfel s-ar fi călcat dreptatea lui Dumnezeu, care cere ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Deuteronom 19:21)!

Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:17), El a răscumpărat omul prin Fiul Său, fără a afecta dreptatea Lui!

Nici un om de pe pământ nu era capabil să plătească un preţ de răscumpărare corespunzător (comp. cu Psalm 49:7), deoarece nimeni nu este perfect, fără păcat (Romani 3:9-23).

Astfel păcatul lui Adam un om perfect, a fost răscumpărat prin pedeapsă tot de un om perfect. Prin urmare, fiindcă cineva fără păcat a decis în mod deliberat să păcătuiască (Osea 6:7), chiar Adam întâiul născut al lui Dumnezeu de pe pământ, legea lui Dumnezeu cerea ca pedeapsă: „viaţă pentru viaţă”, (Exod 21:23)!

Astfel, Dumnezeu a trimis în lume pe întâiul născut din cer (Coloseni 1:15), care era o imagine a lui Adam (Romani 5:14), tot un om perfect, ca să fie pedepsit în locul lui Adam şi în locul celor ieşiţi din el (Eva din coasta lui, şi a copiilor lui, din sămânţa lui), fiind omorât în locul lor.

Era nevoie de un om perfect, numit: „cel din urmă Adam” (1Corinteni 15:45), care să fie pedepsit în locul lui Adam, ca să poată da o jertfă fără cusur, şi astfel să răscumpere omenirea şi să o ducă la perfecţiune (Isaia 9:6; Romani 5:15-19).

Deoarece toţi mor în Adam (1Corinteni 15:22), păcatele oamenilor făcute din imperfecţiune sunt un efect a păcatului adamic (Romani 5:12). Prin preţul de răscumpărare, trebuia răscumpărat atât păcatul lui Adam (Romani 5:12-16), cât şi păcatele oamenilor, copiilor lui Adam.

Însă deoarece, păcatele omenirii vin şi din cauză că nu şi-au păzit inima (comp. Proverbe 4:23 cu Marcu 7:21-23). Astfel, oamenii au ajuns să păcătuiască cu bună ştiinţă, nu doar din greşală, au păcătuit când puteau să se stăpânească (Geneza 4:7; Psalm 4:4; Isaia 1:16)!

Răscumpărarea Domnului Isus, viza şi pedeapsa pentru păcatele omenirii, făcute din lipsa lor de stăpânire de sine (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6; Evrei 9:28).

Această persoană care s-a jertfit pentru omenire, este Fiul lui Dumnezeu Isus Cristos, care este singurul care a adus o salvare şi răscumpărare eternă din păcat şi moarte de care poate beneficia toţi oamenii (Fapte 4:12; 1Timotei 2:5,1Timotei 2:6; 4.10; Tit 2:11; Evrei 9:12;).

Jertfa lui Isus nu mai are nevoie de complectare, perfecţionare, ajustare, ea are puterea să şteargă orice păcat, fiind perfectă (Evrei 10:10,Evrei 10:14; 1Petru 1:19); şi completă (Ioan 1:29; Evrei 9:26).

 

Ce a însemnat preţul de răscumpărare?

Preţul de răscumpărare a însemnat: o viaţă integră, o viaţă de suferinţe, umiliri, de dureri (Isaia 53:3; Matei 27:26-31), dar o viaţă care s-a păstrat perfectă în ascultare faţă de Tatăl ceresc, care să poată răscumpăra vinovăţia lui Adam, de care se foloseşte diavolul pentru a acuza şi a ţine omenirea sub stăpânirea sa (Apocalipsa 12:9,Apocalipsa 12:10). O dată ce Domnul Isus a fost nevinovat când a fost ucis (Ioan 12:31,Ioan 12:32; 15:18-25), s-a anulat vina lui Adam prin care satan a câştigat stăpânirea asupra lumii (comp. Geneza 1:28 cu Romani 6:16). Este ca la aritmetică 1-1=0. Un om nevinovat, pedepsit, anulează vina pentru un om vinovat.

Pricina de acuzaţie a diavolului: vina lui Adam, a fost ştearsă de nevinovăţia Mielului Isus sacrificat, astfel s-a dus şi motivul stăpânirii lui asupra oamenilor şi a planetei (comp. cu Coloseni 1:13). Dacă ascultarea lui Adam de satan a dus ca acesta să câştige stăpânirea asupra oamenilor şi a planetei (comp. Geneza 1:28; 3:1-13; cu Romani 6:16), ascultarea lui Isus de Dumnezeu, a dus ca acesta să câştige stăpânirea asupra oamenilor şi a planetei (Filipeni 2:8-10).

Întegritatea Domnului Isus, ascultarea lui perfectă până la moarte, a fost pentru a aduce lui Dumnezeu, o jertfă fără cusur (1Petru 1:19; Ioan 19:30,Ioan 19:31).

Astfel preţul de răscumpărare a inclus: moartea Sa pe cruce (Filipeni 2:8), unde a purtat păcatul lui Adam, al Evei şi al tuturor copiilor lui (Ioan 1:29; 1Timotei 2:6) şi a fost pedepsit pentru toate păcatele oamenilor, ci a celor venite din imperfecţiune şi a celor făcute voluntar (Evrei 2:9; 2Corinteni 5:21).

Prin faptul că Dumnezeu L-a înviat din morţi, a arătat că dreptatea Lui a fost satisfăcută, zdrobirea propriului Său Fiu, L-a mulţumit pe Sfântul Dumnezeu, iar mânia Sa faţă de oameni s-a potolit (Isaia 53:4,Isaia 53:10; Fapte 2:32-36).

Preţul de răscumpărare a inclus: luarea tuturor efectelor păcatului asupra Lui, astfel El a luat blestemul legii, făcându-se blestem (Galateni 3:13); a fost făcut păcat pentru noi, ca şi cum ar fi fost păcatul omenirii pedepsit de Dumnezeu (2Corinteni 5:19-21); a fost părăsit de Dumnezeu (Matei 27:46), deoarece păcatele omenirii erau luate de El şi acestea fac un zid de despărţire între om şi Dumnezeu (Isaia 59:2).

El a luat toate bolile, durerile, neputinţele omenirii pe cruce (Isaia 53:4,Isaia 53:5; 1Petru 2:24), când a fost răstignit a fost atacat de toate tipurile de spirite necurate ce sunt în spatele bolilor şi a nelegiuirii oamenilor (Matei 8:14-17; Luca 13:11). Acest moment final, când a fost părăsit de Dumnezeu, deoarece toate păcatele şi implicit toate tipurile de spirite necurate s-au năpustit asupra Lui, a fost momentul cel mai crucial şi cel mai dureros de pe cruce, ducând în câteva secunde la moartea Lui (Marcu 15:34-37).

 

Ce a răscumpărat Isus prin jertfa Sa?

Omul este compus din spirit şi corp fizic de carne (Iacob 2:26).

Păcatul i-a afectat pe oameni în domeniu spiritual, devenind carnali, egoişti, conduşi de carne (firea păcătoasă) şi de demoni (1Corinteni 3:1; Tit 3:3; Coloseni 3:5; Efeseni 2:1-3) şi în domeniul fizic ducându-i la boală, îmbătrânire, moarte (Romani 5:12)!

Isus Cristos a răscumpărat prin moartea Sa, tot ceea ce a pierdut Adam, adică omul ca întreg!

Prin jertfa lui Isus Cristos, este sfinţit spiritul omului (omul lăuntric), este regenerat, înnoit (2Corinteni 5:17; Tit 3:5; Romani 8:16). Spiritul omului este sinonim cu inima (Evrei 4:12; Psalm 51:10,Psalm 51:17; Proverbe 17:22). Astfel, inima omului este curăţită prin sângele Lui (Evrei 10:22; 1Petru 1:2).

Prin jertfa lui Cristos, în prezent corpul omului poate fi vindecat de boli (Matei 8:14-17), chiar îmbătrînirea poate fi atenuată (Iov 33:24-26; Psalm 103:5), unii oameni au fost înviaţi din morţi pe baza sacrificiului Domnului Isus (Fapte 9:37-42).

Astfel, Domnul a răscumpărat omul ca întreg, nu doar partea spirituală din om; ci şi partea fizică, adică corpul din carne (Romani 8:23), când El va veni, însuşi corpul imperfect al creştinilor va fi transformat într-un corp ceresc, spiritual, perfect (1Corinteni 15:50-54; Romani 8:11). Astfel în cer şi pe noul pământ, bolile, bătrâneţea şi moartea nu vor mai exista (Apocalipsa 21:1-5; 2Petru 3:13).

Prin răscumpărarea omului, chiar şi natura (creaţia), va fi restabilită, deoarece păcatul omului a dus la blestemul asupra ei (Geneza 3:17,Geneza 3:18), iar restabilirea omului şi glorificarea fiilor lui Dumnezeu la venirea lui Isus, va duce la restabilirea şi înnoirea pământului, a plantelor şi a animalelor, a primirii eliberării de durerile naşterii şi de stricăciune  (Romani 8:17-23; Isaia 11:1-9; 65:17-25).

În veşnicie pe noul pământ, omul va fi reabilitat la condiţia lui perfectă de la început, nu doar în domeniu spiritual, ci chiar în domeniu fizic (1Corinteni 15:28: Apocalipsa 21:3-5).

 

Pentru mai multe învăţături din adevărul divin:

 

Descarcă complet gratuit cartea: Învăţătura Adevărului.

 

Dumnezeu să te binecuvânteze prin adevăr cu harul Său bogat şi cu lumina Lui scumpă.